www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=220
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Cine salveaza o viata, salveaza o lume întreaga
- 30 septembrie 2010 -

E noaptea capitularii Germaniei. Aceasta fi-va cea din urma noapte pentru "evreii lui Schindler". Peste putina vreme, iudeii respectivi vor fi liberi. Liberi sa-si plânga mortii si sa-i caute pe cei ramasi în viata. Liberi sa munceasca, sa învete, sa se bucure, sa priveasca spre viitor, sa se închine lui Dumnezeu, în felul în care ei cunosc a o face. Cu totii stiu ca Schindler le-a scapat viata, ca e eroul lor, salvatorul lor. Dar Schindler e cuprins de remuscari. "De as mai fi salvat câtiva evrei?! Daca as fi vândut masina aceasta... oh, de as fi vândut masina aceasta, as fi salvat înca zece evrei! Ce nevoie aveam eu de aceasta masina? Daca as fi vândut acul acesta", spune Schindler scotând din buzunar un ac de cravata, "as fi salvat înca doi evrei!" Nu e nimic teatral în ceea ce spune Schindler. În inima lui, e o mare durere. Desi si-a epuizat toate resursele financiare si a ajuns falit, desi si-a folosit toate relatiile pentru a salva cât mai multe suflete, Schindler e cuprins de amaraciune. Colaboratorul sau apropiat, evreu si el, îi întinde atunci un inel, pe care sunt însemnate urmatoarele slove ale Talmudului: "Cine salveaza o viata, salveaza o lume întreaga".

Am descris un fragment din "Lista lui Schindler", emotionanta ecranizare a unui fapt real. E un film pe care va invit sa-l vedeti, oridecâteori sunteti coplesit de nemultumire, de cererile de ajutor ale apropiatilor dvs., de lamentarile si de problemele, parca mai multe ca niciodata, cu care se confrunta toti oamenii. Ati putea sa va închideti inimile în fata nevoilor celorlalti, sa spuneti ca ati facut destul pentru ei, ca e timpul sa se descurce si singuri, ca nici pe dumneavoastra nu v-a ajutat nimeni, ca vreti sa va concentrati mai mult asupra propriilor dvs. interese, ca ati obosit savârsind binele, ca va e teama ca oamenii sa nu profite de dvs., etc. Sau ati putea sa vizionati filmul acesta si sa aveti în minte si un alt fragment din istoria lumii. Isus, Fiul lui Dumnezeu, e pe pamânt. Într-una din predicile Sale în care vorbeste despre Împaratie, Mântuitorul spune auditoriului: "Atunci va zice Împaratul celor de la dreapta Lui: 'Veniti, binecuvântatii Tatalui, mosteniti împaratia cea pregatita voua de la întemeierea lumii. Caci flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati îmbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine'" (Matei 25, 34-36). Spunea un întelept ca suntem la fel de aproape de Dumnezeu precum suntem de persoana pe care o displacem cel mai tare. Asa e, nu ne plac problemele, abia le purtam pe-ale noastre, daramite sa ne luam poveri suplimentare. Compania celor flamânzi nu e una placuta. De straini ne e frica: "cu ce gânduri vin?", "oare de ce si-au parasit tara, daca sunt oameni cinstiti?" Iar pe cei cu haine murdare greu îi toleram pe locurile de lânga noi din mijloacele de transport în comun, fara sa ne gândim o clipa ca poate nu au unde se spala... sau poate nu au altele. De bolnavi nu prea dorim a ne aminti, din dorinta inconstienta de a respinge tot ceea ce ne aminteste ca poate, într-o zi, vom fi noi în locul lor. Iar în temnita, ce sa cautam noi acolo? Doar în viata noastra n-am facut decât bine tuturor...

Sunt oameni în jurul nostru care au nevoie de noi. Nu ne dam seama ce responsabilitate implica a fi al lui Cristos! Dar noi suntem chemati sa vedem lucrurile nu cu ochii patati de egocentrism, mândrie si orgoliu, ci cu ochii lui Isus! Noi suntem bratele lui Isus pentru oameni! Bratele Lui, ale Celui care, pe Cruce, a îmbratisat o lume întreaga, împacând-o cu Cerul. Noi suntem picioarele Lui, umblând pretutindeni pentru a duce solia pacii si a iubirii fara de margini! Ar fi putut folosi îngerii, dar a ales sa Se foloseasca de noi, de tine si de mine. Noi suntem cei mai aproape de oamenii în nevoie! Noi traim în mijlocul lor! Noi suntem de o natura cu El, prin înfierea Lui, si de o natura cu ei, prin nasterea cea dintâi.

Mi se întâmpla adesea sa-i ascult pe oamenii cu probleme. Sunt doua atitudini pe care le remarc mai mereu. Sunt unii care, în momentul în care sunt atinsi de chestiuni ce li se par insurmontabile, se ascund într-o carapace fiintiala si zi si noapte cugeta la ale lor necazuri, închizând complet usa inimii pentru cei care sunt mai în nevoie decât ei. De cele mai multe ori, acestia se îmbolnavesc pe zi ce trece mai tare si nici un remediu nu mai are putere de izbavire în cazul lor. Dar e si o alta categorie de oameni, tare draga mie. Acestia din urma gasesc resurse în Cristos de a se apleca asupra celorlalti, de a se implica în vietile lor, de a-i ajuta pe altii sa treaca biruitori peste etape de încercare existentiala. Cel mai des, uitând de ei însisi, cautând sa aduca tamaduire altora, chiar ei sunt salvati. E o lectie de viata pe care chiar constitutia pe care Creatorul ne-a dat-o ne-o asterne înainte. Uitati de pilda cum se hraneste inima! Când sângele e pompat în tot organismul prin artera care pleaca de la inima, chiar la baza acestui vas sanguin, cinci procente din sânge pleaca în arterele coronare, care hranesc inima. Suficient sânge cât sa asigure buna functionare a cordului. Când hraneste întreg organismul, inima se hraneste de fapt si pe ea însasi, desi nu e intentia ei primordiala. La fel e si cu omul: doar atunci când daruieste, primeste cu adevarat ceea ce merita; si doar când se pierde iubindu-i pe altii, se regaseste pe sine.

"Cine salveaza o viata, salveaza o lume întreaga". Pentru unii, chemarea divina de a-i salva pe altii implica misiunea în parti ale lumii ostile credintei crestine. Pentru altii, sacerdotiul. Pentru cei mai multi dintre noi, a salva o viata înseamna, pe lânga marturisirea Evangheliei prin cuvinte si fapta, poate putin din venitul nostru, donat unui nevoias, sau poate o recomandare, o vizita, o îmbratisare. Particularizati, în dreptul dvs.! Fiecare suflet are valoare, si înca eterna valoare. Iar acest ultim adevar, pe care avea sa-l descopere Schindler salvându-i pe evrei, ni l-au transmis sfintii dintotdeauna si ni l-a predicat Însusi Dumnezeu, coborât pe pamânt spre a-si asuma nevoia dvs. si nevoia mea si a ne învata si pe noi sa facem la fel pentru ceilalti.

"Atunci dreptii Îi vor raspunde, zicând: 'Doamne, când Te-am vazut flamând si Te-am hranit? Sau însetat si Ti-am dat sa bei? Sau când Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am îmbracat? Sau când Te-am vazut bolnav sau în temnita si am venit la Tine?' Iar Împaratul, raspunzând, va zice catre ei: "Adevarat zic voua, întrucât ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 37-40). Sa-L descoperim pe Domnul Isus Cristos în fiecare om în nevoie si sa nu pregetam în a-I veni în ajutor!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=220
Vă rugăm să respectați drepturile de autor