www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=218
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Antidotul îngrijorarii
- 31 august 2010 -

Eram în vremea facultatii când, într-o zi de duminica, am ascultat o predica tinuta de un preot cu un har aparte. Acesta a inserat în mesajul sfintiei sale o ilustratie din propria sa viata. Spunea dumnealui ca, pe când era student al Institutului Teologic, a fost cuprins pe neasteptate de o multime de gânduri cu privire la viitorul sau: "oare ce voi face dupa ce termin Institutul?", "unde voi fi, în ce oras?", "oare voi gasi de lucru în domeniu?", s.a. În toiul gândurilor, o sclipire de Sus i-a luminat mintea, aducându-i linistea dupa care tânjea: "nu e treaba ta ce se va întâmpla cu tine dupa ce-ti vei finaliza studiile, aceea e partea Mea; lucrarea ta e sa-ti închei cu bine pregatirea pentru slujirea începuta". Stiu din spusele altora ca respectivul preot a luat în serios îndemnul divin, ba chiar a terminat ca sef de promotie. M-au urmarit spusele preaiubitului pastor de suflete pe toata perioada studiilor mele universitare; oridecâteori eram asaltat si eu de multimea gândurilor privitoare la viitor, îmi aminteam ca viitorul e-n mâinile Domnului Cristos, iar prezentul e în responsabilitatea mea; ca sunt dator sa ma-ngrijesc de ziua de azi, nu sa ma-ngrijorez de cea de mâine.

Oh, traim într-o lume îngrijorata, cuprinsa de framântari, învinsa de asteptarea fatalista ca viitorul sa aduca numai lucruri negative. Am fost uimit pâna unde merge îngrijorarea parintilor cu privire la siguranta copiilor lor: unii parinti au implantat micutilor cipuri, în diverse parti ale corpului, ca sa-i monitorizeze permanent. Pe când parintii sunt cuprinsi de grija pentru copii, nu putini copii sunt îngrijorati ca nu pot atinge standardul impus de parintii lor. Stiu câteva cazuri în care copiii de ieri, azi adulti cu vieti aparent împlinite, înca încearca sa le demonstreze tatilor vesnic nemultumiti de ei cât sunt de buni si de capabili. Preotii sunt uneori îngrijorati de eficacitatea slujirii, pe când enoriasii simt adesea ca-i dezamagesc pe cei ce vegheaza la viata lor în Domnul Isus. Medicii sunt îngrijorati cu privire la pacienti, iar pacientii sunt îngrijorati din pricina bolilor prin care trec.

Cu îngrijorarea nu-i de glumit! Lasata sa creasca, va rodi în noi temeri incontrolabile si fara motiv, tristete, ne va îngreuna somnul, va pune stavilare în calea relatiilor noastre interumane. Stia Isus ca nu-i lucru de apucat îngrijorarea! De aceea, se ocupa atent de problematica îngrijorarii, în cea de-a doua parte a predicii de pe munte. E un continuu, o frumoasa curgere a discursului Mântuitorului cu privire la îngrijorare în textul Evangheliei dupa Matei. Începe Domnul vorbind despre comoara din cer (Matei 6,19-21), îndemnând auditoriul sa nu strânga comori pe pamânt, caci lesne se vor distruge de molii si de rugina bogatiile acestea. Solutia lui Cristos e formidabila: "strângeti-va comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strica, unde hotii nu le sapa, nici nu le fura"(Matei 6,20). Argumentul este simplu si cuprinzator: "unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta" (Matei 6,21). Apoi, ca sa-ti poti strânge comori în vesnicie, privirea ta trebuie sa fie îndreptata spre Sursa luminii, care este Însusi Cristos (Matei 6,22-23). Asa ca versetele urmatoare vorbesc despre vederea launtrica, în talmacirea patristica. Atunci când nu privesti la Cristos, în viata ta celalalt stapân, Mamona, cauta sa aiba întâietate. Pasajul ce vine aduce în discutie alegerea unuia dintre cei doi stapâni care cauta mereu a domni înlauntrul tau: Dumnezeu sau Mamona (Matei 6,24-25). Si acum sa fim atenti: când Mamona triumfa în tine, esti învins de îngrijorare; când Mamona triumfa în mine, îngrijorarea ma doboara, ma îmbolnaveste. Exemplele practice sunt la tot pasul: când firma e mai importanta decât Dumnezeu, stai si te framânti cum sa faci sa mearga bine; când succesul e mai important decât Dumnezeu, te îngrijorezi cu privire la modul în care poti stârni aprecierile celorlalti. Când Mamona e deasupra lui Dumnezeu în vietile noastre, iubiti prieteni, indiferent de ce pofta a firii a întruchipat, îngrijorarea e la ea acasa.

Preaiubitilor, sa ne linistim! Cristos ne e solutie si-n cazul acesta. El ne spune în pilde care e antidotul îngrijorarii: credinta. O prima lectie pe care ne-o putem însusi prin credinta, atunci când ne confruntam cu îngrijorarea, este urmatoarea: viata este mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbracamintea (Matei 6,25). Credinta ne ajuta sa restabilim prioritatile, sa vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Si, din acest punct de vedere, viata nu e deloc doar hrana si truda în a o obtine; viata e sansa fiecarui om de devenire întru asemanare cu Domnul, e prilejul oricarei fiinte umane de a-L alege pe Cristos si de a vietui etern în fericirea Prezentei Sale. Ce e viata? Viata e atât: Cristos în noi, nadejdea slavei! Ce e trupul? Sa fie numai haine? Nu, trupul e Templul Spiritului Sfânt. Viata e Cristos în noi, trupul e Templul Duhului Sfânt. A doua lectie pe care Isus ne-o preda este urmatoarea: noi, oamenii, suntem mai pretiosi decât celelalte vietuitoare, în ochii lui Dumnezeu (v. 26b). Pe barbati, Cristos îi invita sa priveasca la pasarile cerului: acestea nici nu seamana, nici nu secera, nici nu strâng nimic în grânare, dar însusi Tatal le hraneste. Daca ele au parte de hrana, cum n-am avea noi toate cele de trebuinta, daca suntem în Cristos? Femeile sunt îndemnate sa contemple vestmintele crinilor de pe câmp, ale caror mirobolante haine vegetale întrec slava împaratului Solomon, prototipul elegantei la evrei. Si, tot prin ochii credintei, ni se cere a întelege o alta învatatura sfânta: îngrijorarea nu rezolva nimic (Matei 6,27), dar credinta face totul posibil (Matei 17,20). Îngrijorarea nu muta un pai de la locul lui, dar credinta poate muta muntii.

Credinta a înmiresmat jertfa lui Abel. Credinta l-a stramutat pe Enoh la Cer. Credinta l-a împuternicit pe Noe sa construiasca corabia. Credinta l-a asezat pe Avram drept parinte al tuturor credinciosilor. Iar despre alti viteji, se spune: "Prin credinta, au cucerit împaratii, au împlinit dreptatea, au obtinut promisiuni, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, au fost întariti în slabiciune, au fost puternici în razboi, au alungat ostirile straine..." (Evrei 11,33-34). Credinta aceasta, darul divin pentru cautatorul sincer de Dumnezeu, e antidotul îngrijorarii noastre! Sa-I spunem si noi Domnului Isus, precum ucenicii de altadata: "Doamne, mareste-ne credinta!"

"Doamne Isuse, mângâierea celui apasat, bogatia celui sarac, vindecarea celui ranit, mântuirea celui pacatos, dintre care cel mai mare sunt eu, slavit sa-Ti fie numele! Tu ne esti Viata, iar Duhul Tau ne transforma colibele interioare în Temple marete ale Sfintei Treimi. În pacat si-n razvratire ne-am cufundat si înca ne spui, prin crucea Ta purtata pentru noi si-n locul nostru, ca suntem mai de pret decât toate celelalte creaturi. Iubite Doamne, aminteste-ne mereu sa ne încredem în Tine! Da-ne putere sa ne bizuim pe Tine, ca sa putem muta muntii care ne stau în fata, ca sa transformam imposibilul în posibilitate de bucurie si de pace launtrica, pentru noi si pentru cei dragi ai nostri! Doamne, mareste-ne credinta si sfarma îngrijorarea ce ne-a cuprins!"

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=218
Vă rugăm să respectați drepturile de autor