www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=201
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

In hoc signo...
- 23 noiembrie 2009 -

În stirile Catholica din 18 noiembrie 2009 citim: "În Italia, sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului împotriva crucifixurilor din salile de clasa a suscitat un protest popular. Potrivit unui sondaj promovat de ziarul Corriere della Sera, 84% dintre cei chestionati s-au declarat în favoarea prezentei crucifixului în salile publice. Protestul include zeci de piete ocupate de manifestatii în favoarea crucifixului; sute de consilii comunale care emit ordonante pentru afisarea crucifixului în salile publice, cu amenzi pentru cei care încearca sa îl îndeparteze; nenumarate petitii împotriva sentintei Curtii de la Strasbourg; mii de grupuri de rugaciune reunite în apararea crucii; numerosi elevi si studenti mobilizati sa duca crucifixuri în salile în care acesta nu era expus pâna acum."

Ce reactie sanatoasa împotriva absurdei sentinte! Bravi, bravissimi! Ca decizia Curtii Europene este profund anti-democratica o demonstreaza amploarea protestelor. A se lua aminte: nu tot ceea ce vine de la institutiile europene este bun, frumos si adevarat! Oare ce va urma? Cineva va protesta ca prezenta crucilor de pe cupolele bisericilor, din cimitire, de pe multe steaguri nationale ori chiar de la gâtul trecatorilor îi atinge dreptul de a nu crede si va cere sa fie eliminate. Pâna unde poate merge ridicolul si insolenta?

Nu demult au aparut si în România scandaluri publice legate de pretinsa încalcare a libertatii de opinie a elevilor prin prezenta în salile de clasa a unor icoane ori a crucii. Sa nu uitam cum s-a petrecut înlocuirea stemei cu steaua rosie si a chipului conducatorului iubit: prin jertfa de sânge a celor care au spus "Nu!" comunismului ateu acum douazeci de ani si ale caror cruci mai strajuiesc locul în care au cazut. Nu exista societate care sa nu promoveze valori ? întrebarea este doar care.

Crestinismul este un element constitutiv fundamental al civilizatiei europene. Simbolul crestin prin excelenta, crucea, este o invitatie permanenta sa ne aducem aminte de jertfa din iubire a lui Cristos pentru fiecare dintre noi: "Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta, ca sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai" (Io 15, 13). Dupa cum ne arata istoria, cu precadere cea a secolului trecut, nu de cruce trebuie sa ne temem, ci de dusmanii ei: Lenin, Stalin, Hitler si Mao au fost adversari înversunati ai crucii, iar cei care le-au cazut victime sunt milioane de morti în Europa si în lumea întreaga!

Dar crucea nu este un obiect precum steaua rosie ori secera si ciocanul: la romani crucea era un instrument de tortura bine cunoscut si adesea folosit, dar nimanui nu-i trecea prin cap sa si-o atârne la gât ori s-o expuna cu respect în locuri publice. Crucea a devenit un semn de speranta, dar si de împotrivire, doar dupa ce, acum doua mii de ani, Cristos a fost pironit pe ea (lat. cruci-fixus)!

Oare de ce permite Dumnezeu acest nou razboi împotriva crucii? Când Isus le-a vestit apostolilor sai patimirea, Petru, cel care abia Îl recunoscuse ca Fiu al lui Dumnezeu (v. Mt 16, 16), chiar el încearca sa-L abata pe Isus de la planul "nebunesc" pe care tocmai li-l anuntase. Isus îl mustra cu un cuvânt foarte greu: Vade retro, Satana! (Mt 16, 23). Acest razboi împotriva crucii este o buna ocazie de examinare a constiintei: pentru mine ce este crucea? Cine este Cel Rastignit?

Daca crucea ar fi doar un simbol cultural, propusa eliminare a ei n-ar isca o reactie atât de vie. Crucea da sens suferintei, pentru ca Isus a suferit pentru noi, si anticipa Învierea: "Crucii Tale ne-chinam, Cristoase, si sfânta Învierea Ta o laudam si o marim!"

Petru a descoperit în cruce poarta de mântuire a oamenilor, inclusa din vesnicie în planul lui Dumnezeu. El însusi, pe urmele lui Isus, va muri rastignit. Crucea este singurul instrument prin care Isus ne-a câstigat adevarata libertate, eliberându-ne din singura sclavie adevarata, cea a pacatului (Rom 6, 16-18; 8, 2). Sa nu ne temem de cruce, caci ea este garantia victoriei noastre: In hoc signo vinces!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=201
Vă rugăm să respectați drepturile de autor