www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=197
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Adevarata odihna
- 20 octombrie 2009 -

"Oh, de as avea aripi ca un porumbel, as zbura si m-as odihni!"
Psalmul 54(55), 6b

Nu stiu altii cum sunt, dar una dintre pasiunile mele este somnul. Pe cât îmi place somnul, pe atât sunt de sensibil la capitolul acesta: ma trezeste orice zgomot, ma împiedica sa adorm orice grija insignifianta. În ultimele zile, s-au adunat mai multe probleme marunte, cel mai greu fiind perceputa trecerea în nefiinta a laptopului meu si nevoia achizitionarii altuia, insomnia facându-si bucuroasa culcus, timp de câteva seri. Fiti veseli cei care puteti dormi în orice vreme! Noi, ceilalti, cunoastem ce înseamna sa mori de oboseala si, totusi, sa nu te ia somnul! Un mic sfat pentru insomniaci: nu va propuneti sa dormiti cu orice chip! Pentru odihna, e nevoie de relaxarea mintii, teama de "a nu dormi si-n noaptea asta" garantând insuccesul. Când nu va puteti odihni, uitati de somn! Umpleti-va timpul cu lucruri frumoase si de folos sufletelor dumneavoastra!

Tot cugetând la chestiunea aceasta a odihnei, am dat peste spusele Scripturii, cu referire la fericita stare a celor mântuiti, în lumea de dincolo: "Si cetatea nu are nevoie de soare, nici de luna, ca s-o lumineze, pentru ca a luminat-o gloria lui Dumnezeu si lumina ei este Mielul... Si portile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru ca noapte nu va fi acolo" (Apocalips 21, 23;25). În Paradis, somn nu va mai fi, nici nevoie de el, nici neputinta de a-l obtine. Odihna sfintilor este Cristos si, vai, cât de dulce trebuie sa fie preaplinul partasiei vesnice cu El!

Pe paginile Genezei (Facerea 8), sta scrisa o istorisire a carei tâlcuire ne va fi necesara pentru a întelege subiectul propus. Din cauza pacatului, oamenii se stricasera iremediabil, iar Dumnezeu hotarâse ca era ceasul pentru dezlantuirea sfintei Sale judecati. Un potop avea sa acopere tot pamântul, iar toate vietuitoarele urmau sa fie distruse. În marea-I îndurare, Dumnezeu hotarâse însa si o cale de salvare pentru cei care, la ultima chemare, se vor îndrepta, si pentru câte o pereche din animalele pamântului: corabia lui Noe. Si a venit potopul. Cei salvati se aflau în corabie. Dupa multe zile, Noe a deschis fereastra corabiei, lasând un porumbel sa cerceteze daca apele de pe fata pamântului au scazut. Dar porumbelul n-a gasit loc de odihna pentru piciorul sau si s-a întors. Dupa alte sapte zile, porumbelul a zburat din nou si iarasi a revenit în corabie, purtând în cioc o frunza rupta de maslin. Apele scazusera. Dupa alte sapte zile, porumbelul nu a mai venit înapoi. Frumos spune un exeget: "Porumbelul nu a gasit nici un loc pe care sa-si aseze picioarele în lumea aflata sub judecata divina. El n-a putut locui decât în noua creatie". La fel s-a întâmplat si atunci când Spiritul Sfânt a luat chip de porumbel, cu prilejul botezului Domnului Isus. Venit din înaltul cerului, Porumbelul nu Si-a gasit odihna decât coborând peste Domnul Cristos (Marcu 1, 10).

Multe fac oamenii pentru odihna lor. Unii muncesc o viata în ideea ca se vor odihni împliniti la batrânete si adesea nu mai apuca timpul senectutii. Altii sunt în stare sa ia medicamente care le pun în pericol viata pentru o noapte de somn. Si, orice forma ar îmbraca odihna aceasta, fie ca e vorba de un concediu la mare sau la munte, de petrecerea unor clipe frumoase cu cei dragi, de sarbatorile de iarna - care iute vin peste noi -, de pensionare, fie ca este vorba despre aspectul particular al odihnei - somnul nostru cel de toate noptile -, repausul acesta este efemer si prea lesne supraestimat. Adevaratul Sabat e, pentru dumneavoastra si pentru mine, doar Domnul Isus. Arvuna odihnei celei adevarate o avem din clipa în care pasim într-o relatie personala cu El, când ne oprim zborul nostru spre tinte false si ne odihnim pe umerii Lui, pe bratele Sala sfinte. Plinatatea veritabilei odihne ne este pastrata în Cetatea de Sus, unde chiar Domnul S-a dus ca sa ne pregateasca un loc, dupa ce ne-a deschis cerurile, ne-a lasat sa auzim declaratia de înfiere a Tatalui, ne-a înmânat invitatia la Fericire.

Mult mi-as dori, scumpi prieteni, sa ajungem a ne odihni de toate lucrarile noastre, de noi însine, de zborul nostru obosit spre nicaieri. Isus ne cheama iarasi: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi odihni!" (Matei 11, 28). Când Porumbelul Duhului Sfânt se va odihni bucuros peste noi, noi ne vom odihni bucurosi în Cristos. De aceea, sa ne rugam si noi: Doamne Isuse Cristoase, Fiule al lui Dumnezeu, odihna a duhului meu, cunoscator al rarunchilor mei, pazitor al inimii mele, iubitor al ticalosului si nevrednicului meu suflet, asterne mântuirea Ta peste mine si cu aripile sfintirii în Tine îmi îndreapta zborul spre adevarata odihna! Caci Tu esti Dumnezeul meu si Tie ma închin, deopotriva slavindu-L pe Tatal si pe Duhul Sfânt, în unire cu care vietuiesti si domnesti în toti vecii vecilor.

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=197
Vă rugăm să respectați drepturile de autor