www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=195
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Isuse al meu
- 9 octombrie 2009 -

Sfântul Atanasie ne povesteste astfel viata Sf. Antonie: "Era un tânar bogat, nascut într-o familie crestina din Egipt. Parintii sai au murit pe când se afla la începutul adolescentei, lui revenindu-i întreaga avere. S-a maturizat repede, asumându-si aceasta responsabilitate. Avea toti banii din lume, precum si toate grijile. Dar într-o duminica, pe când se afla la biserica, a auzit la Evanghelie raspunsul dat de Cristos tânarului bogat: 'Daca vrei sa fii desavârsit, mergi de îti vinde averile si le da saracilor si vei avea comoara în ceruri. Apoi vino si urmeaza-mi Mie.' Ceva din aceste cuvinte binecunoscute l-a miscat pe Antonie, ca si cum Isus i-ar fi spus acele cuvinte direct lui, personal. Antonie nici nu a mai asteptat sa se încheie liturghia. S-a grabit afara din biserica si s-a apucat sa îsi pregateasca registrele pentru a-si vinde proprietatile si pentru a împarti banii saracilor. Din acea zi, Sfântul Antonie si-a dedicat viata rugaciunii. El s-a dus sa locuiasca într-o cocioaba la marginea orasului, cultivând pamântul pentru a se hrani. Cincisprezece ani mai târziu, s-a mutat în desert."

M-au impresionat aceste rânduri. M-au facut sa ma gândesc la Apostolii care, fara sa clipeasca, i-au facut stânga împrejur unui stil de viata pentru a-l urma pe Necunoscutul care le vorbea direct în inima. Tânarul Antonie nu l-a vazut cu ochii pe Isus, în acel moment, la biserica, dar a primit cuvintele în inima lui. "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut" (Ioan 20, 29). Si desigur, putem invoca atâtea vieti de sfinti, din Rasarit si din Apus, cu istorii similare. Ce au ele în comun? Sunt istoriile unor oameni care au luat personal cuvintele lui Isus, care au avut o relatie personala cu Isus. Cred ca o mare drama a zilelor noastre este ca inclusiv noi crestinii avem o relatie distanta cu Dumnezeu. Suntem în stare ca o viata întreaga sa mergem la biserica, sa respectam poruncile, sa respectam ceea ce teoretic ar defini statutul de crestin, dar fara sa îl fi experimentat vreodata la nivel personal pe Dumnezeu. Îmi amintesc de un alt episod, de data aceasta nu citit, ci vazut, într-un film despre Padre Pio. Tocmai îi aparusera stigmatele. Era întins pe pat, chircit de durere si uimit de alegerea facuta de Dumnezeu. Fratele aflat lânga el încerca sa înteleaga ce s-a întâmplat, iar Padre Pio i-a explicat: "L-am vazut! L-am vazut pe Isus Cristos murind pe Cruce! L-am vazut murind pentru mine!" Cu totii stim ca Isus Cristos a murit pentru pacatele noastre, dar am coborât de la minte la inima faptul ca Isus a murit pentru pacatele mele? Daca nu, punem adevarul crestin în aceeasi categorie cu a adevarurilor impersonale precum "pamântul este rotund" sau "apa e formata din oxigen si hidrogen".

Ierarhul rus Tihon, considerat sfânt de Biserica Ortodoxa, scria în secolul al XVIII-lea o rugaciune deosebit de frumoasa:

"Asculta, suflete al meu: la noi vine Domnul; ne cerceteaza Dumnezeu;
Pentru mine s-a nascut din Maria Fecioara si s-a învelit în scutece
cel ce acopera cerul cu nori si se învesmânteaza în straie de lumina.
Pentru mine a fost pus în staul smerit
El, care cerurile stapâneste si pe pamânt picioarele îsi odihneste.
Pentru mine s-a hranit din laptele maicii Sale cel ce hraneste toata fiinta.
Pentru mine a fost tinut în bratele maicii Sale,
El, care s-a nascut înconjurat de heruvimi si care în îmbratisarea Sa tine toate fapturile.
Pentru mine a fost El taiat împrejur, dupa cum cerea legea, El, care face Legea.
Pentru mine Nevazutul s-a facut vazut traind printre oameni.
El, care este Dumnezeu meu, s-a facut asemenea mie, om.
Cuvântul trup s-a facut si Domnul meu, El, Domnul slavei, pentru mine chip de rob a luat,
pe pamânt a trait, pe pamânt a umblat, cel care este Împaratul Cerurilor. [...]
Pentru mine Dumnezeu a creat lumea.
Pentru mine El a devenit om în Cristos.
Pentru mine a patimit pe Cruce.
Pentru mine s-a ridicat din morti si s-a înaltat la ceruri."

Pentru mine. Stiu, dar oare înteleg? Tentatia mare este de a transforma "pentru mine" în "pentru altii". Duminica de duminica ascult pericopele evanghelice în care Isus Cristos vorbeste unei categorii sau alteia: orbilor si surzilor de astazi, fariseilor de astazi, leprosilor de astazi. Dar nu mie. Spre deosebire de tânarul Antonie, am impresia ca Isus nu cu mine vorbeste, ci cu altii. Si atunci de ce ma mir ca Isus nu ma vindeca (si) pe mine, ci (doar) pe altii? Nu vom reusi niciodata sa intram într-o relatie personala cu El pâna când nu îi vom lua în serios cuvintele, pâna când nu vom întelege ca ni se adreseaza noua, acum; pâna când nu ne vom identifica cu orbul din nastere, cu fariseul de la templu, cu barbatul paralizat, cu femeia cu scurgere de sânge, cu Zaheu catarat în copac, cu Marta, cu Petru... Nu este vorba de un simplu exercitiu de imaginatie, ci de seva de viata din Scriptura, de actualitatea perena a cuvintelor lui Isus, în orice timp, în orice loc. Cristos, vorbind altora acum doua mii de ani, îmi vorbeste mie, cel de astazi. S-a jertfit pentru mine pentru ca vrea o relatie personala cu mine. Locul lui favorit nu este pe cupola bisericii, într-o pictura, la distanta, ci în pâinea si vinul consacrate, care pe mine ma asteapta sa le consum.

Sunt lucruri pe care le stiu, dar pe care trebuie sa mi le repet continuu pentru a le interioriza. Cum ar fi daca mintea mea, în loc sa fie ocupata de ritmurile nu stiu carui hit ar repeta: "Isus s-a jertfit pentru mine; Isus doreste o relatie personala cu mine; Isus este Mântuitorul meu"? Una dintre rugaciunile care îmi place în mod aparte este "Canonul catre Domnul nostru Isus Cristos", din Orologhion. Chiar daca nu îl repet prea des, va pot spune la orice ora din zi sau din noapte "refrenul": "Isuse al meu". Repetitia acestei expresii ne "fixeaza" în minte un rezumat ultra-concis al nevoii unei relatii personale cu Dumnezeu, al nevoii experimentarii Lui în viata noastra. Închei citând din acest canon:

"Tu esti lumina mintii mele, Isuse al meu, Tu esti mântuirea sufletului meu cel deznadajduit. Mântuitorule, Tu, Isuse al meu, de pedeapsa si de gheena scapa-ma pe mine, cel care strig: Mântuieste-ma, Isuse al meu Cristoase, pe mine pacatosul. Cu totul fiind dedat la patimile necinstei, Isuse ale meu, acum strig: Tu, Isuse al meu, trimite-mi mâna de ajutor si scapa-l pe cel care striga: Mântuieste-ma, Isuse al meu Cristoase, pe mine ticalosul. Minte pângarita având, Isuse al meu, strig catre Tine: Curateste-ma de întinaciunea pacatelor si ma scapa pe mine, cel ce am alunecat din nestiinta întru adâncurile rautatii, Mântuitorule, Isuse al meu, si ma mântuieste, rogu-te. [...]

Isuse preadulce, mângâierea sufletului meu, Isuse curatirea mintii mele, Stapâne mult milostive, mântuieste-ma Isuse, Mântuitorul meu. Isuse al meu atotputernice, nu ma parasi. Mântuitorule Isuse, ai mila de mine si ma mântuieste de toata pedeapsa, Isuse, si ma învredniceste de partea celor mântuiti, Isuse al meu. Cu ceata alesilor Tai ma uneste, Isuse iubitorule de oameni."

Radu Capan

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=195
Vă rugăm să respectați drepturile de autor