www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=194
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Visul întoarcerii în timp
- 2 octombrie 2009 -

"Pasii omului sunt de la Domnul; si cum poate un om
sa-si înteleaga propria cale?" (Proverbe 20, 24)

Într-o dimineata, m-am trezit tare afectat. Visasem ca mi se dadea sansa sa ma întorc în timp. Îmi revenea sarcina sa aleg daca sa o fac sau nu si, în cazul în care raspunsul ar fi fost afirmativ, trebuia sa decid asupra momentului din viata la care doresc sa revin, pentru a reîncepe sa traiesc de acolo. Nu a fost un vis obisnuit, ci unul care scotea din strafundurile mintii gânduri înabusite, dorinte fara îndrazneala, scopuri neatinse. Dar, dincolo de implicatiile psihologice si spirituale, a fost, pentru mine, o lectie.

Stiti, visul e unul dintre misterele vietii. Sunt multe teorii stiintifice despre somn, însa toate ramân ipoteze lesne contestabile. Informatii înmagazinate în timpul de veghe circula trunchiat printre neuroni pe jumatate adormiti? Se poate, dar nu-i de ajuns. Suflet desprins de trup, calatorind prin lumi spirituale, întâlnindu-se cu alte suflete pereche? Prea de tot. Înteleptul Solomon spune ca visele se nasc din multimea grijilor (Eclesiastul 5, 3a). Apoi, câteva personaje biblice au vise prin care primesc descoperiri deosebite din partea lui Dumnezeu. Sfintii au momente de inspiratie similare. Nu va încurajez însa sa va aventurati pe o panta eretica a ghidarii pe timp de zi dupa visele de noapte. O hiperreflectie asupra viselor e un act împotriva credintei. Un grup de preoti si de pastori americani, într-o întâlnire în care au dezbatut problema visului profetic, au povestit, pe rând, experientele lor cu privire la visele proprii. Multi au spus ca, desi au primit, în somn, înstiintari cu privire la vietile lor, niciuna dintre avertismente nu si-a gasit împlinirea. Unul singur a relatat un vis de alta natura: dupa ce si-a pus internet, a visat ca demonii îi spuneau: "pâna acum n-am reusit sa te învingem, acum te putem înfrânge la tine acasa". Oridecâteori era ispitit sa acceseze siteuri pornografice, îsi amintea visul pe care l-a avut si se dadea înapoi. Dumnezeu poate sa lucreze si prin vise, dar El ne cere mare grija în interpretarea lor.

E un deziderat uman sa învingi spatiul si timpul, mai ales când ajungi la o anumita vârsta si prevezi ca nemiloasa moarte bate la usa. Sau atunci când îti dai seama ca felul în care ti-ai trait viata e rezultatul firesc al unor alegeri neîntelepte. Când îti moare o persoana draga si stii ca va trebui sa traiesti de acum acolo doar cu amintirea ei. Câti nu ne-am dori sa mai fim copii, dar cu mintea de acum, ca sa beneficiem atât de protectia parintilor, cât si de stiinta greselilor individuale? La vârsta deciziilor mari, am sti ce sa facem. Am hotarî sa locuim într-un alt oras. Nu ne-am casatori cu aceeasi persoana; poate am ramâne celibatari o viata întreaga. Ne-am orienta spre o slujba în alt domeniu. Nu ne-am împrieteni niciodata cu X sau cu Y. Am ocoli ispitirea, durerea si înfrângerea. Daca un astfel de vis ar fi devenit realitate, nu as fi dat curs invitatiei de a ma întoarce în timp. S-ar fi schimbat circumstantele, dar eu as fi ales la fel de rau sau de bine, potrivit naturii mele. Pentru ca problema principala a mea nu sunt obstacolele existentiale, ci raspunsurile gresite la întrebarile pe care viata mi le asterne în drum. E cu putinta totusi, pentru mine si pentru dvs., a ne întoarce în timp. La un singur episod din trecut. Iata tabloul: un Om agonizând, în miez de noapte, singur, în vreme ce prietenii Sai dorm nepasatori; o multime apropiindu-se; unul care-L vinde cu un sarut; sentinte de moarte pentru El, Domnul Vietii; biciuire, coroana de spini, piroane, crucificare; moarte. De vei avea curajul sa te întorci acolo, te vei descoperi în chip tainic tesut în El. Si aici, la Golgota, desi viata se scurge, eternitatea te asteapta. Consecintele alegerilor nechibzuite devin prilej de binecuvântare. Inocenta copilariei convietuieste cu întelepciunea. Orice decizie importanta e luata usor. Relatiile cu semenii sunt în adevar si în iubire. Iar slujba e o vesnica, fericita si neobosita jertfa. Sa ne întoarcem la Isus cel Rastignit! De la cruce încolo, nimic nu va mai fi decât spre bucurie, si înca vesnica bucurie.

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=194
Vă rugăm să respectați drepturile de autor