www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=187
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Noua estetica
- 8 iulie 2009 -

Când el a hotarât sa se casatoreasca cu ea, nu si-a închipuit ca avea sa lupte cu atâtea prejudecati din partea prietenilor. Distanta între frumusetea lui si urâtenia ei capata dimensiuni monstruoase, dupa estetica firii. Toti cunoscutii care au îndraznit i-au spus cunostintei mele sa-si scoata ceara din ochi, sa fie barbat, sa se uite în oglinda, sa-si ia câmpii si sa plece departe de ea. Prieteni scumpi, eu am vazut multe chipuri schimonosite de boala la viata mea, dar ea le întrece pe cele mai multe! Cum sa fie altfel, dupa abuzurile parintilor, cazând apoi pe mâinile unui psihopat care i-a fost sot pâna la moartea lui (rezultatul consumului de alcool, daca nu ma însel), cu trupu-i zdrobit, cu inima frânta? Adesea, când este abordat de "binevoitori", barbatul raspunde cam în felul acesta: "Ceea ce voi numiti 'urâta' e pentru mine o fiinta sublima. Atunci când intru în casa, ma umplu de bucurie si de pace! Traiul cu ea e o minune!" Ea e foarte saraca si nici el nu sta foarte bine material, dar el s-a îngrijit sa nu lipseasca de la nunta nimic, dupa traditia zonei. Asa ca aproape toata nunta a fost filmata. Am urmarit înregistrarea lor din ziua în care au spus "da", în fata lui Dumnezeu, a martorilor vazuti si nevazuti. El radia de bucurie. Ea plângea mai tot timpul, lucru ce-i accentua si mai mult diformitatile chipului. Dupa multe lacrimi de durere, acum plângea de veselie. Nu, nu era un cosmar trecutul, purta în trup emblemele zilei de ieri. Dar Cineva, care lucreaza în chip nebanuit atunci când si asa cum ne asteptam mai putin, a auzit un strigat, oprindu-l pe cel ce avea sa vina.

Una dintre ilustratiile dragi mie este cea care reda o întâmplare petrecuta într-o anumita biserica din România, tot cu prilejul unei nunti. Preotul urma sa celebreze taina casatoriei. Când mireasa si-a ridicat valul ce-i acoperea fata, slujitorul altarului a înlemnit. Era o situatie mai grava decât cea mai sus prezentata. "Abia am reusit sa spun cuvintele adecvate, într-un mod mecanic, formal, ca sa se încheie odata slujba", îsi aminteste preotul. "M-am asezat, la masa de dupa, lânga tatal ei. Nu mai puteam de curiozitate, asa ca am întrebat: 'Frumoasa nunta, trebuie sa va fi costat mult organizarea ei, nu?", continua omul lui Dumnezeu, sigur fiind ca la mijloc sunt ceva interese financiare. Tatal, prinzându-se unde vrea sa bata parintele, începe si deapana întreaga istorie. "- Sotia mea a murit, dând nastere fiicei noastre. Am iubit-o ca pe ochii din cap. Am muncit pentru ea necurmat. Era cea mai frumoasa si cea mai desteapta din scoala. Un singur vis aveam: sa o vad maritata cu un barbat frumos si bogat. Într-o zi, fiica aceasta a mea vine acasa spunându-mi ca Îl iubeste pe Cristos si vrea sa înceapa o viata noua dedicându-se Lui! Am înnebunit atunci. Am început sa dau în ea ca în ceva ce trebuie distrus într-o clipa. Cu pumnii si picioarele am desfigurat-o. Într-un moment de luciditate, am sunat la Salvare. A doua zi, când m-am dus s-o vizitez, medicii nu m-au primit în spital, spunându-mi ca brutele nu mai sunt parinti... Si nici oameni. Iar animalele nu au ce cauta în spital. Când am reusit sa ma strecor însa la ea, i-am cerut iertare. Si ea mi-a spus: - Te iert pe tine, asa cum si pe mine m-a iertat Isus.' În urma loviturilor, o parte a fetei a ramas paralizata, iar unul din ochi nu a putut fi salvat. Fiica mea, mutilata pe viata de mine, acum crestina practicanta, e întâlnita în Biserica de un tânar frumos si bogat, asa cum eu nu credeam ca sunt printre credinciosi. O cere în casatorie si o iubeste asa cum este. Ai lui parinti organizeaza nunta la care ati slujit ca si preot astazi."

Va mai spun una mica si trag morala! În gara din Bucuresti, pe vremea când copiii strazii bântuiau pe acolo. Un astfel de copil, murdar, zdrentaros, trist din cale afara, primeste o bucata de pâine din partea unui trecator grabit. Un câine, flamând si el, se apropie de micut, râvnind la avutul lui de mare pret. Baiatul rupe o jumatate din bucata lui, i-o da fiintei patrupede, îmbratisându-o apoi.

În lumea vie, ambalajul induce în eroare de cele mai multe ori. Chipul frumos natural sau artificial ascunde adesea grotescul caderii umane. Iar suferinta zamisleste întotdeauna atitudini contrare fata de esenta vietii: Pentru cei care o înteleg si si-o însusesc, e prilej de eliberare si apoi de devenire launtrica. Pentru cei care o resping, motiv de împietrire a inimii. Dar, asa cum Domnul Isus a adus o porunca noua, o iubire noua, o misiune noua, o viata noua, venit-a El si cu o estetica noua. Si estetica aceasta nu are de-a face nici cu formele tale, nici cu parul tau, nici cu pielea ta, nici cu integritatea simturilor tale, ci are de-a face cu interiorul tau. Fara Isus, suntem cu totii orbi, surzi, muti, schiopi, bolnavi fizic si psihic. Când suntem cu El însa, a noastra foame Îl face pe El, cel pentru o vreme murdar, zdrentaros, trist din cale afara, sa rupa o bucata din Pâinea Lui si, chiar de suntem prea lesne mai de neiubit decât dobitoacele, sa ne îmbratiseze, sa ne strânga la piept, sa ne tina lipiti de El, aici si mai cu seama dincolo. Pai da, preaiubiti de El, exista un dincolo, unde noua estetica va fi la ea acasa. Tu pe ce estetica pui pret?

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=187
Vă rugăm să respectați drepturile de autor