www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=186
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

De ce?
- 28 iunie 2009 -

Un bun prieten mi-a spus ca fata pe care-o iubea (si care spunea ca-l iubeste) s-a hotarât sa puna capat prieteniei lor. Amândoi mergeau zilnic la biserica, se întelegeau bine, aveau multe în comun, trecusera împreuna prin bucurii si necazuri si crescusera împreuna - de ce aceasta ruptura? Care e sensul acestei suferinte pentru prietenul meu?

Un coleg de-al meu, tata a opt copii, si-a descoperit de curând un cancer la pancreas. Catolic practicant, ilustru profesor, înca tânar - oare de ce tocmai el? Cu ce a gresit? Cine va avea grija de familia lui?

Am vazut zilele trecute un ferpar si m-am cutremurat: fotografia era a unei vecine care abia împlinise patruzeci si patru de ani, mama a doi copii, pe care o vedeam din când în când la magazin. Ce tragedie! Din nou, nu putem sa nu ne întrebam: de ce?

Lista ar putea continua: câte suferinte, stiute si nestiute, mai mari si mai mici, îi apasa si-i sfâsie pe atâtia în lumea întreaga! Toate striga, de când suferinta a intrat în lume, în toate limbile pamântului: DE CE?

Dar ce raspuns ar putea oare sa-l mângâie pe prietenul meu, ori sa-i dea speranta si sa-l întareasca pe colegul meu ori sa-i consoleze pe sotul si pe copiii vecinei mele? Suferinta si moartea sunt urmari ale pacatului, dupa cum citim în Geneza (2, 16-17 et sqq.), însa acest raspuns, desi adevarat, nu umple golul din inimi sapat de durere si nu sterge lacrimile.

Cel mai adesea ceea ce cautam când suferim nu este un raspuns, ci o mângâiere. Dreptul Iov, în suferintele lui extraordinare, spunea: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov 1, 21) Oare cum a putut el spune aceste cuvinte dupa ce si-a pierdut toti copiii, avutul si chiar si sanatatea?

Citim în Evanghelia dupa Matei: "Cine este omul acela dintre voi, care, daca-i cere fiul sau o pâine, sa-i dea o piatra? Sau, daca-i cere un peste, sa-i dea un sarpe? Deci, daca voi, rai cum sunteti, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cât mai mult Tatal vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!" (Mt 7, 9-11)

Iov traia adânc patruns de convingerea ca tot ceea ce i se întâmpla este din darul Domnului: si ceea ce e bun, si ceea ce ni se pare rau. Si noi afirmam acelasi lucru când spunem ca credem "într-unul Dumnezeu, Tatal Atottinatorul, facatorul cerului si-al pamântului, vazutelor tuturor si nevazutelor". Dar oare raspundem si noi tot ca Iov atunci când ne loveste suferinta?

Care este numele Domnului pe care Iov îl binecuvânteaza? Cel pe care Isus ni l-a descoperit când ne-a învatat sa I ne adresam Domnului în rugaciune cu cuvintele "Tatal nostru". Tatal, Care ne iubeste chiar mai mult decât ne-am putea noi iubi vreodata, Care ne-a chemat la viata din iubire, este cel Care ne va sterge "orice lacrima. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintâi au trecut" (Apoc 21, 4).

Nu se poate elucida misterul suferintei în câteva alineate. Dar chiar daca adesea nu întelegem sensul suferintei care ne apasa, niciodata sa nu ne pierdem încrederea ca, daca Dumnezeu, Tatal nostru, o permite, ea ne este spre bine. Iar când îi vedem pe altii în suferinta si disperare sa-i mângâiem si sa-i încurajam, iar ei, vazând în noi niste frati adevarati la necaz, se vor putea descoperi fii ai aceluiasi Tata.

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=186
Vă rugăm să respectați drepturile de autor