www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=172
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Te-ai spalat pe mâini?
- 11 februarie 2009 -

"Te-ai asezat la masa, da' pe mâini te-ai spalat?" "Da, mamico, înca de ieri!" Pare ciudat ca tocmai de Ziua Bolnavului sa vorbim (aparent) despre cele mai elementare practici de igiena - dar oare aceasta gluma pentru copii nu da de gândit si oamenilor mari? Poate ca fiecare gluma, fiecare povestire si cam tot ceea ce spunem ar putea fi interpretat, asemenea hieroglifelor, pe cele trei planuri: al limbajului curent si întelesului imediat, al timpului ratiunii si al timpului de dincolo de timp, adica al inimii. Întelesul imediat e nerabdarea copilului si plictiseala unei ocupatii devenita ritmica, a carei importanta nu dorim s-o întelegem; ratiunea "medicala" e de la sine înteleasa; ratiunea inimii e mai dificil de sesizat.

Si totusi...

Mâinile sunt expresia inimii. În medicina allopata, durerile "ciudate" la nivelul mâinilor sugereaza eventualitatea unei afectiuni cardiace (de ex., durerea persistenta si intensa, cu o anumita durata, pe fata cubitala a mâinii poate releva angina pectorala). În medicina traditionala, tot ceea ce are legatura cu mâinile (conformatie, culoare, mobilitate etc.) se refera la inima; umerii au legatura cu aparatul respirator; în palma se gaseste reprezentat întregul organism; aprecierea pulsului este un element esential de diagnostic în medicina allopata, dar mai ales în medicina traditionala etc. Traumatismele, leziunile, malformatiile la nivelul mâinii exprima tot atâtea suferinte nerezolvate sau/si neexprimate ale inimii. Iar în arta, cei care stiu sa vorbeasca despre suflet, stiu sa redea cu expresivitate... mâna.

"Te-ai spalat pe mâini?" Constient sau pe plan subconstient, stim ca "devenim ceea ce mâncam", prin urmare "igiena propriei alimentatii" e obligatorie. Dar mai mult decât atât: "a se spala pe mâini" e de fapt un ritual de curatire a constiintei ("ca Pilat din Pont"), a propriului suflet, a inimii. A curata mâinile (uneori obsesiv) implica frica de tot ceea ce e impur si dorinta de a ne prezenta cu suflet curat în fata Domnului, fiindca fiecare masa si existenta noastra însasi este darul lui Dumnezeu. Iar darul vietii vesnice a început pentru om cu "cina cea de taina" . În fata acelei Cine, care ne vindeca de moartea pe care noi însine am adus-o în existenta noastra, se curata si mâinile, se curata si sufletul: "Confiteor..."

Si nu numai vindecarea de moartea adusa prin pacatul originar, ci orice vindecare începe "din launtru spre afara", de la suflet spre corp. Bolile nu sunt decât semne ale sufletului ajuns la exasperare din cauza suferintei nemarturisite si poate ne(re)cunoscute. Eruptiile cutanate sugereaza grija si imposibilitatea de a ajuta pe cineva apropiat, insatisfactia, nemultumirile de durata, poate dificultatea de a stabili relatii armonioase cu anturajul ("Sunt ca într-o baie de spini") etc.; astmul bronsic se traduce prin expresia: "Ma sufoc" (de ciuda, de nerabdare, din cauza nedreptatii care mi se face etc.) sau "Sunt sufocat" de rautatea din jur (astm "cardiac" etc.); "Ma amarasc destul din cauza lui... X, nu ma mai amarî si tu" spune cineva cu suferinta biliara - la fel cum durerile de tip reumatismal sugereaza refuzul sau imposibilitatea de a duce la capat sarcinile asumate sau încredintate; rectocolita ulcero-hemoragica este boala tipica a perfectionistului; diabetul zaharat - boala celui care "nu gusta dulceata vietii" etc. E simplist sa închidem în astfel de tipare-formulari mecanismul complex prin care se genereaza boala, dar oricum, e bine ca anamneza sa includa o incursiune în psihologia bolnavului - mai ales ca multi pacienti vin la medic nu atât pentru stiinta, cât pentru umanitatea lui.

Si aici, ne oprim. La ce fel de umanitate mai poate apela bolnavul când oficial se pledeaza pentru euthanasie? Terri Schiavo, Eluana Englaro: ucise cu sânge rece, ba chiar cu aprobarea legii - cel putin pentru Terri Schiavo, fiindca practic, familia se plictisise - indiferent ce nume lua acea "plictiseala" - iar sistemul nu mai dorea sa suporte economic îngrijirile unor fiinte care traiau "prin aparate"; Eluana Englaro a fost mai "norocoasa": n-a fost ucisa în zece zile prin foame si sete (chiar asa: cine a ordonat/dorit/aprobat uciderea ei, a încercat sa nu manânce si sa nu bea nimic timp de 24 ore sa vada cum e?!), ci printr-o supradoza de sedative, iar mass-media deplânge faptul ca "a murit prea repede"; sa mai amintim si de clinica de "euthanasie" din Elvetia, care-si face reclama pe internet cu un moto pe masura: "Traiesti barbateste, mori barbateste", promitându-se o moarte usoara, în câteva clipe... dar unul din pacienti a suferit zile de-a rândul, constient fiind de chinurile prin care trecea, înainte ca medicamentul ucigas administrat la internare sa-si faca efectul - de altfel, cazul este mediatizat... etc. O sa spunem: "Nu ne pasa, nu se întâmpla la noi".

Ei bine, nu se întâmpla înca.

Avem însa obiceiul straniu sa preluam fara discernamânt tot ce vine din afara. Iar primul pas e acesta: "Nu ne pasa, nu se întâmpla la noi" sau, si mai tragic "Da' ce, sa traiasca asa ca o leguma?!" - cum scria un cititor consecvent al unui site catolic (oare o fi fost si credincios, poate chiar crestin comentatorul respectiv?!). Lipsa discernamântului si indiferenta sunt cele doua atitudini criminale prin care într-adevar societatea actuala începe si zideste ceva: sfârsitul omenirii. Acestea sunt cele doua aripi ale mortii. Se simt deja în aerul suprasaturat de suferinta, disperare, blamare, saracie pe care cu greu îl mai putem numi "uman". Iar crima împotriva umanitatii e mascata de doua motive "economia" si "grija fata de om" (culmea!).

O lume de roboti ar suferi, poate, când se strica un membru al comunitatii... robotilor.

Dar un om?

Dar tu, tu ce faci? "Te-ai spalat pe mâini... înca de ieri?"

dr. Ecaterina Hanganu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=172
Vă rugăm să respectați drepturile de autor