www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=160
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

O tacere ciudata
- 6 noiembrie 2008 -

"Doi preoti iezuiti din Rusia au fost ucisi în bataie. Politia a descoperit ca, desi corpurile lor au fost gasite la 28 octombrie 2008 în apartamentul pe care îl ocupasera, crimele au avut loc în zile diferite. Pr. Victor Betancourt Ruiz (de 42 de ani), de cetatenie ecuadoriana, reprezentant al profesorilor Institutului de Filozofie, Teologie si Istorie "Sfântul Toma" din Moscova, a fost ucis la 25 octombrie, iar pr. Otto Messmer (de 47 de ani), de cetatenie rusa, provincial al iezuitilor din Rusia, a fost ucis doua zile mai târziu, la întoarcerea acasa dupa o calatorie în afara tarii. Motivul crimei urmeaza sa fie stabilit".

...Si o tacere ciudata s-a lasat. Nu stii ce sa crezi: o fi rusinea ca în sec. XXI - care "va fi religios sau nu va fi deloc" - se mai pot petrece asemenea fapte?! O fi revolta ca tu, ca fiinta umana, n-ai putut sa împiedici asa ceva?! Sau poate ne întoarcem cu spatele fiindca lucrurile depasesc violenta "cu care ne-am obisnuit" în mass-media si nu ne vine sa credem ca sunt adevarate, tocmai fiindca sunt... prea adevarate?! Sau poate ne lipsesc cuvintele, fiindca suntem fiinte umane si stim sa vorbim despre iubire si nu despre ura?! "M-am nascut pentru a iubi, nu pentru a urî" spunea Antigona. Si evident, personajul lui Sofocle nu era crestina. Sau poate fiindca nu ne mai consideram o familie, noi crestinii - ci doar indivizi separati ("dia-bolein" înseamna "a separa" si de aici numele de "diavol" care exprima misiunea de a separa constiinte, oameni... si de a le închide în nepasare, fiindca nu ura este contrariul iubirii, ci indiferenta).

...Oricum, ciudata - dar nu "crestineasca" e tacerea crestinilor! La fel ca si în cazul tuturor asasinatelor comise împotriva crestinilor în cei doua mii de ani de când crestinii vorbesc despre iubire, iar hinduismul despre toleranta, budismul despre non-violenta, islamul despre razboiul sfânt al persoanei împotriva pacatelor proprii, religia mozaica despre dreptate... 170 de milioane de crestini (estimativ) au fost ucisi - numai fiindca au fost crestini - în cele doua milenii de când Isus s-a sacrificat pentru ca noi sa avem viata "si s-o avem din belsug". Iar în sec. XX, peste 300 de iezuiti (preoti, frati, scolastici) au fost asasinati fiindca l-au iubit pe Dumnezeu în aproapele si mai presus de toate, pe Dumnezeu în toate: au cazut cu totii victime ale urii de rasa, ale persecutiilor religioase, ale nazistilor si aliatilor lor în lagarele de la Auschwitz, Dachau, Mauthausen, în lagarele de concentrare din Extremul Orient în timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, sau ca victime ale regimurilor comuniste postbelice, sau ale diferitelor regimuri totalitare, sau în cursul diverselor miscari sociale etc. Escaladarea violentei împotriva crestinilor a determinat apelul pentru pace lansat de reprezentantii bisericilor rasaritene participanti la Sinodul Episcopilor, pe care l-a sustinut si Sfântul Parinte. "Ei nu cer privilegii, ci doresc doar sa poata continua sa traiasca în tara lor si împreuna cu concetatenii lor, asa cum au facut dintotdeauna". Declaratia parintilor sinodali adauga: "Pacea este o opera de dreptate. Este un imperativ de care nu dorim si nici nu putem sa ne eliberam. Sa cerem, asadar, în particular pentru Tara Sfânta, locul nasterii lui Cristos Rascumparatorul, pentru Liban, Irak si India, pace în dreptate, garantata de o reala libertate religioasa". Sfântul Parinte a mentionat declaratia în cadrul discursului de dinaintea rugaciunii Angelus de la amiaza, din ziua de duminica, 26 octombrie 2008, înaintea multimilor adunate în Piata San Pietro. Cu o zi înainte fusese ucis Victor Betancourt Ruiz, SJ, 42 ani - iar la o zi dupa aceea avea sa fie asasinat Otto Messmer, SJ, 47 ani, provincial al iezuitilor din Rusia.

...Si nici un comentariu nu a fost facut pe marginea acestei stiri aparute on-line, pe doua situri extrem de accesibile, desi cititorii sunt numerosi iar comentariile "din public", la fel - dar pentru alte stiri.

Oare cei care sunt asasinati pentru vestirea evangheliei nu "mai prezinta interes" în fata publicului? Fiindca altfel cum ar trebui numiti decât... "public spectator" cei care asista pasivi sau citesc "din curiozitate" dramele omenirii si trec mai departe fiindca dupa doua zile "stirea nu mai e de actualitate"? Daca ar fi altceva si nu spectatori "ca la teatru" (de exemplu, crestini sau pur si simplu oameni maturi si responsabili), participarea cu inima la evenimente ar pune pe buze cuvintele si în mâna creionul!

Si fiindca tot celebram "anul Paulin", ar fi bine sa ne amintim ca durerea cea mai mare a sfântului Paul nu a fost suferinta fizica, ci faptul ca a fost parasit de toti în încercarile prin care a trecut vestind evanghelia. Si tot el ne arata cum trebuie procedat: "...Noi avem aceasta comoara în vase de lut, pentru ca puterea imensa sa fie de la Dumnezeu si nu de la noi. Suntem apasati de necazuri din toate partile, dar nu striviti; suntem în cumpana, dar nu disperati; persecutati, dar nu abandonati; doborâti, dar nu ucisi " (2Cor 4,7-11). Isus însusi ne învata sa ne rugam si pentru cei care ne vor raul (el însusi s-a rugat pentru Iuda), si pentru ucigasi: "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac" .

"Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!" a spus si primul martir, sfântul Stefan - si de atunci atâtia si atâtia...

...L-am întrebat odata pe parintele superior iezuit daca Dumnezeu iarta si uita, sau iarta si nu uita. "Iarta si uita... iarta si uita..." a venit raspunsul, cu acea siguranta, noblete, blândete... de dincolo de timp, pe care o confera spatiul spiritualitatii absolute.

Asa si este: Dumnezeu iarta si uita.

Acesta e privilegiul lui Dumnezeu: a ierta si a uita. Ca oameni, iertam - dar ar fi bine sa ne aducem aminte. Fiindca cine uita, risca sa repete. Asa e lectia istoriei omenesti: cine tace, accepta - deci e complice, iar cine uita, îsi repeta istoria.

(Stirea pe Catholica.ro si Ercis.ro)

Ecaterina Hanganu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=160
Vă rugăm să respectați drepturile de autor