www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=157
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Dumnezeu vorbeste si prin tacere
- 9 octombrie 2008 -

Nu stiu cum ati fost dvs. în primele clipe post-partum, dar ai mei parinti îmi povestesc ca, în ceea ce ma priveste, nu am prea stiut ce e tacerea. File multe si noi s-au adaugat în cartea vietii, aducând cu ele o noua cunostinta (sau, mai degraba, o mai mare constienta a necunostintei mele), nu însa o mai cumpatata vorbire si nici o masura binecuvântata de sfânta tacere. Dar, cum potrivit spunea o zicala orientala, "Ne trebuie doi ani sa învatam sa vorbim si întreaga viata sa învatam sa tacem."

Prin pervertirea cuvântului, tacerea devine cadrul întâlnirii cu Negresitul Cuvântator: o tacere care se cere la ceas de praznic (Neemia 8.11) sau o tacere ca simbol al sperantei în ajutorul divin (Ps. 36(37), 7, Plângerile lui Ieremia 3, 26). Liturgica romana subliniaza atât de frumos importanta tacerii în cadrul slujbei! Paradoxal, Liturghia Cuvântului contine cuvânt si tacere. E nevoie de tacerea noastra pentru ca vorbirea Lui sa rezoneze afectiv în noi.

Am cautat câteva citate cu privire la tacere, adunate în tezaurul întelepciunii mondiale. Un presedinte american afirma ca "e mai bine sa taci si sa fii luat de prost decât sa vorbesti si sa confirmi ca esti"(Abraham Lincoln). Un arab ne învata ca "tacerea e de aur atunci când nu gasesti raspunsul cel mai potrivit" (Muhammad Ali). Dar cele mai frumoase lectii despre tacere ni le dau calugarii. Philip Gronig a realizat un film chiar cu titlul acesta: "Marea Tacere". Filmul este realizat într-o manastire cartusiana, printre calugari catolici cu o viata aparte. Între cartusieni este regula ca poti vorbi daca este absolut necesar pentru munca ta. Fiecare calugar trebuie sa vorbeasca cât mai putin posibil. Exista unele locuri în care nu poti vorbi deloc: în capela, pe holuri... Exista alte locuri în care este indicat sa vorbesti, de exemplu în gradina. la plimbarile de duminica. În principiu, fiecare trebuie sa mentina în jurul sau o sfera de izolare. De aceea atelierele lor sunt foarte mari. Daca doi calugari taie legume în bucatarie, sunt la o asa distanta între ei încât practic uita de existenta celuilalt. Toata atmosfera îmbie la tacere.

Desigur, nu suntem cu totii chemati la o astfel de viata de tacere. Suntem fiinte sociale, având în noi dorinta adânca de a relationa cu ceilalti. Cât de mult bine face un cuvânt potrivit spus pe un ton potrivit, la vreme potrivita! Nu o pledoarie pentru abstinenta la a vorbi vreau sa sustin! Ci doar o invitatie la a ne reanaliza cuvintele si tacerile noastre. Prea des nu spunem nimic atunci când cel de lânga noi are nevoie de cuvântul nostru. Prea des vorbim ca sa ranim mai mult, când ni se cere doar ascultare si balsamul tacerii noastre. Prea mult discutam despre urâtenia din ceilalti si prea putin ne marturisim urâtenia noastra. Vorbim prea putin despre victoriile altora si prea mult despre ale noastre biruinte. Si totusi, "ucenicul iubit va iubi tacerea. Pentru ca în tacere e cel mai mare har si cea mai putina ispitire"(Traian Dorz).

Cât Îl priveste pe Dumnezeu, El continua neîncetat sa vorbeasca. A vorbit prin prooroci, apoi prin Însusi Cuvântul cel nepervertit, etern si nestricacios, Isus Cristos. I-a fost prea drag de noi ca sa nu coboare Însusi Cuvântul în ale noastre fapturi slabe, prin Duhul Sfânt. Astazi, vorbeste la fel. E prezent în om, în Biserica. Vorbeste prin Sfânta Scriptura, prin Sfânta Euharistie, prin rugi si cântari. Vorbeste prin orice. Chiar si prin tacere. Daca ne sunt sufletele dornice de a asculta glasul Lui, mai mult decât prin "fratele soare" si "sora luna" (Sf. Francisc de Assisi), daca L-am rugat insistent sa nu mai taca, sa ne amintim acum ca Dumnezeu vorbeste si prin tacere. "Numai noi, eruditii analfabeti, fara încetare palavragim" (Jan Twardowski). Ne va potoli mânia cu pacea lui Cristos, ne va ascunde ranile noastre în ranile lui Isus, ne va alunga lacrimile cu zâmbetul Celui Fericit. Va fi lânga noi mereu, cu a Lui vorbire prin Cuvânt si prin Tacere, pâna la al nostru ultim cuvânt...

"Doamne Isuse, Întruchiparea Cuvântului Celui Adevarat si de Viata datator, vorbeste-ne iarasi! Prin Cuvânt sau Tacere, vorbeste-ne cum vrei si cât vrei, numai nu ne lasa fara dumnezeiasca-Ti vorbire! Spune doar un Cuvânt si se vor tamadui sufletele noastre! Si ne iarta noua gresitele cuvinte, precum si noi iertam greselile de felul acesta ale gresitilor nostri! Caci Tie Ti se cuvine toata cinstirea, prin a noastra vorbire si, mai cu seama, prin a noastra solemna tacere! Amin."

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=157
Vă rugăm să respectați drepturile de autor