www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=155
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Ioana d'Arc
- 30 mai 2008 -

În 30 mai 1431 murea în Rouen arsa pe rug ca vrajitoare o tânara de abia nouasprazece ani, Ioana d'Arc, care va fi canonizata la aproape o jumatate de mileniu mai târziu, în 1920, de catre Papa Benedict al XV-lea.

Viata extraordinara a acestei fete care la saisprezece ani câstigase în calitate de comandant suprem al armatelor franceze victorii epocale ce vor duce, în cele din urma, la eliberarea Frantei din mâna englezilor, i-a inspirat pe multi autori si regizori. Este mai putin cunoscuta cartea lui Mark Twain, Personal Recollections of Joan of Arc (Amintiri personale despre Ioana d'Arc), publicata în 1895, despre care autorul însusi scria: "Îmi place Ioana d'Arc cel mai mult dintre toate cartile mele; si este într-adevar cea mai buna; nu am nicio îndoiala. Si în plus, mi-a furnizat de sapte ori placerea pe care mi-a dat-o oricare din celelalte; doisprezece ani de pregatire si doi ani de redactare. Celelalte n-au avut nevoie de nicio pregatire si n-au avut parte de niciuna." Aceasta carte deosebita îsi asteapta înca traducatorul.

Dar nu la Mark Twain voi recurge pentru a o evoca pe Ioana d'Arc, ci la... sora ei spirituala, anume la Sfânta Tereza de Lisieux, care în 3 mai 1944 a fost declarata de catre Papa Pius al XII-lea co-patroana a Frantei, alaturi de Sfânta Ioana.

Tereza i-a dedicat eroinei doua poezii si doua piese, un semn de mare pretuire si o dovada a intuitiei profetice a Terezei, care se ruga pentru canonizarea Ioanei cu mult înainte chiar de declararea acesteia ca fericita, survenita abia în 1909.

În prima poezie, Tereza invoca ajutorul Ioanei: "Ia apararea/ celor fara pazitor/ Pazeste candoarea/ În sufletul copiilor" (PN 4, Refr. 3). Aceasta petitie, într-o vreme când copiii sunt amenintati parca mai mult decât oricând, uneori chiar de catre propriii parinti, alteori de catre legiuitori care nu dau doi bani pe viata lor, este de mare actualitate.

Tereza însasi va juca rolul eroinei în prima piesa, intitulata "Misiunea Ioanei d'Arc" (1894). Ceea ce o atragea pe Tereza în viata Ioanei era candoarea ei de copil, mijloc predilect de a ajunge la Isus: "Si eu vreau sa ramân mereu foarte mica, foarte smerita, ca sa-i seaman lui Isus si sa fiu vrednica sa-Si faca lacas în mine..." (RP 1, 12v).

Ioana n-a ezitat sa mearga pâna la moarte, si înca moartea pe rug, din iubire fata de Isus. Tereza, înflacarata de aceeasi iubire, exclama: "Doresc Crucea! Iubesc sacrificiul!/ Cheama-ma, sa sufar sunt gata cu dor/ Sa sufar de dragul tau îmi pare un deliciu/ Isuse, Preaiubite, pentru tine vreau sa mor" (RP 1, 18r).

A doua piesa, din 1895, se numeste "Ioana d'Arc împlinindu-si misiunea". Ioana îsi încurajeaza astfel un prieten, pe ducele d'Alençon: "În sfârsit, nu se va întâmpla nimic care sa nu fi fost prevazut de Dumnezeu din întreaga vesnicie; acest gând îmi da mult curaj când visez la viitor" (RP 3, 14r).

Sa-i cerem si noi Sfintei Ioana d'Arc sa ne încurajeze si sa ne întareasca în bataliile la care suntem chemati fiecare, lasându-L pe Isus, dupa exemplul ei, sa faca cu noi tot ceea ce doreste!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=155
Vă rugăm să respectați drepturile de autor