www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=153
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Miracolul iertarii
- 22 aprilie 2008 -

Cu câteva zile în urma, aflându-se la Iasi, cardinalul Renato Raffaele Martino ne-a relatat un fapt interesant. Fiind responsabil al Consiliului Pontifical pentru Dreptate si Pace, se afla într-o vizita oficiala în Coasta de Fildes, imediat dupa ce aceasta tara fusese destul de zdruncinata de razboiul provocat de rebeli. În urma conflictului a ajuns sa fie numit prim ministru însusi comandantul rebelilor si care era în conflict vadit cu presedintele tarii. Cardinalul celebra sfânta Liturghie la Yamoussoukro, în marea catedrala care este asemanatoare cu bazilica "San Pietro" din Roma. La Liturghie participau atât presedintele cât si primul ministru, desi rivali. Dupa rugaciunea "Tatal nostru", când se face invitatia "Daruiti-va pacea!" cardinalul îi invita pe amândoi în fata altarului, se îmbratiseaza cu presedintele, apoi cu primul ministru, iar apoi le face semn si îi îndeamna sa se îmbratiseze amândoi. La Liturghie participau 7.000 de credinciosi si toti au izbucnit în aplauze. Liturghia era transmisa în direct pe câteva canale de televiziune. De atunci adesea se reia în emisiunile televiziunii acest gest care a adus bucurie pentru un întreg popor.

Cât poate face un gest de iertare si împacare!

Suntem în preajma Pastelui, unii dintre noi l-am sarbatorit iar altii nu peste mult timp. Tocmai de aceea urgenta împacarii între frati este iminenta. Oare poate fi pentru cineva dintre noi adevarat Paste fara o autentica iertare si împacare? Ma refer la împacarea noastra cu Dumnezeu, dar si la împacarea noastra între noi.

Sa mergem putin cu mintea în Vinerea Mare. Isus era chinuit, batjocorit, rastignit si mai avea câteva clipe pâna în clipa mortii. Pe cruce atârna între doi tâlhari. Dupa mintea noastra si dupa categoriile noastre de gândire, în care consideram adesea dreptatea ca valoare suprema, ne-am fi asteptat ca Isus sa se ridice cu razbunare si blesteme împotriva asupritorilor si sa încerce prin toate mijloacele sa-si faca dreptate. Ori, de la înaltimea crucii, rosteste niste cuvinte care ne uimesc si ne pun pe gânduri: "Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac!" Nu cere razbunare, nu cere dreptate, dar cere iertare... Acestea sunt cuvintele care au dat tarie martirilor si consistenta crestinismului de 2000 de ani. Multi cred ca dreptatea este legea perfecta, uitând ca pentru un crestin este necesara depasirea acesteia: virtutea prin excelenta crestina este iertarea.

Un alt exemplu de iertare ni l-a oferit marele nostru sfânt parinte Ioan Paul al II-lea. Ne amintim de acel 13 mai 1981 când Ali Agca a atentat la viata pontifului. Ne-a uimit cruzimea acestui criminal, dar si mai mult ne-a uimit papa. Vizitându-l mai apoi în celula pe Ali Agca, i-a spus simplu: "Eu te iert!" Miscatoare cuvinte, crestineasca atitudine!

Nu cred ca vreodata razbunarea si ranchiuna au adus bucurie în inima, fericire în suflet sau liniste în constiinta. Însa iertarea întotdeauna a facut adevarate minuni, a schimbat inimi si destine, a convertit oameni.

Un caz graitor este si al sfântului Ioan Gualbert. Acesta, în tineretea sa, a avut un mare necaz: fratele sau mai mare, Ugo, a fost ucis. Tatal sau, ca si traditia timpului, îl îndemna pe Ioan Gualbert sa se razbune si sa-l ucida pe asasin. Dupa ce l-a urmarit mult timp, Ioan îl întâlneste pe asasin într-o zi de Vinerea Mare. Încercând sa ridice sabia asupra lui, a fost profund miscat când asasinul, cu mâinile în forma de cruce, i-a cerut indurare în numele lui Cristos. Însa amintirea îndurarii lui Isus care murea, si cuvintele lui Isus "Iubiti pe dusmanii vostri, faceti bine celor care va urasc" au avut în sufletul lui Ioan o asa mare putere încât l-a iertat pe loc pe dusmanul sau. Se mai spune ca apoi Isus i-ar fi spus lui Ioan Gualbert: "Pentru ca l-ai iertat pe dusmanul tau, vino si urmeaza-ma!" Si va ajunge un calugar sfânt. Un gest de iertare i-a schimbat viata si l-a mântuit.

V-ati imaginat vreodata cum ar arata pamântul nostru daca toti oamenii ar sti sa ierte în orice moment? Ar fi, cred, un adevarat paradis!

pr. Iosif Dorcu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=153
Vă rugăm să respectați drepturile de autor