www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=143
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Dragostea, între rabdare si adevar
- 7 iunie 2007 -

Dragostea - subiect dezbatut de poeti, oameni de literatura, filosofi. Dragostea - tema care nu lipseste din nici o religie, din nici o cultura, din nici o epoca. S-a vorbit mult despre ea. Însa toti cei care au încercat sa-i exprime tainele nu au reusit decât sa redea imaginea "jocului de umbre si lumini al sensibilitatii lor" - Adriana Deculescu.

În inima celui care scrie, acest tip de dragoste e fragil prezent. Vorbesc despre "dragostea de patrie", sacrificiul suprem pentru apararea natiunii. Însa exista si anima înca multe suflete. Pe lânga "dragostea de glie", mai este si "dragostea filiala", manifestata în grija acordata parintilor. Cei care au copii - si sunt parinti în toata puterea cuvântului - sunt gata sa investeasca fara limite în fiii lor. Asa ajungem la "dragostea parinteasca". Daca orice lucru legat de serviciu poarta emblema elanului, entuziasmului meu, înseamna ca am "dragoste de munca". Ce e comun în toate aceste forme de dragoste? Daruirea. Acel "ceva" care ma ajuta sa înving pornirile meschine, egoiste sau josnice, acel "ceva" care ma înalta si îmi confera demnitate.

În lucrarea mea de slujire împreuna cu tinerii am remarcat cât de dramatic simtim cu totii absenta unor programe de consiliere spirituala, specifice vârstei noastre si initiate de oameni care nu vorbesc doar de dragul de a vorbi. Biserica are excelente resurse catehetice, dar atât de putine materiale de consiliere afectiva adaptate vremurilor! Una dintre problemele emotionale ale tinerilor crestini este ca relatiile lor afective nu respecta doua coordonate divine pe care eu le vad esentiale: "rabdarea" si "adevarul".

"De ce rabdare?" "Nu e un concept prea învechit?" "De ce sa astept înainte de a începe o relatie de prietenie?" "Care ar fi motivele?" Înteleptul Solomon, sub inspiratia Spiritului Sfânt, afirma: "Va jur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele si cerboaicele de pe câmp, nu stârniti, nu treziti dragostea, pâna nu vine ea" - Cântarea Cântarilor 3,5. De ce? Un argument în sensul rabdarii este ca noi, tinerii din generatia de azi, suntem mult mai putin maturi decât cei din generatiile trecute, la vârsta noastra. Superficialitatea vremurilor nu ne formeaza, ci prelungeste infantilismul nostru mai mult decât trebuie. Un alt argument: "Daca ma aventurez într-o relatie de prietenie si ea va fi un esec, oare nu vom iesi amândoi raniti? Sunt eu gata sa-mi asum responsabilitatea unei relatii de prietenie?"

Debutul precoce al relatiilor afective la tineri porneste de la câteva premize false: "toti cei din jur au prieten(a)", "parintii mei erau casatoriti la vârsta mea", "dupa ce ma casatoresc, nu voi mai fi ispitit", "sunt incomplet(a) fara un partener de viata", "mi-e teama de singuratate". Pentru toate aceste idei preconcepute, Biblia ofera raspunsuri. Unora, Dumnezeu ne spune prin Cuvântul Sfânt sa nu ne potrivim chipului veacului (Romani 12, 2), altora sa selectam cu grija sfaturile parintilor, ascultând de ei "în Domnul" (Efeseni 6,1). Altora, Domnul ne aseaza în fata modelul apostolilor de celibat în curatie.

Nu este o crima sa fii singur! Nu este o boala sa fii singur! E chiar de folos sa traiesti în solitudine în anumite momente din viata. Sau o viata întreaga. De pilda, înainte de a avea prietena, pot încerca sa patrund sensul amicitiei universale, am posibilitatea si timpul sa-mi fac amici în care sa investesc si pe care sa-i iubesc. As putea utiliza timpul solitudinii mele pentru a ma concentra asupra profesiei. Iar în loc sa ma plâng de ispitirile nenumarate, acum pot exersa autocontrolul si stapânirea de sine, virtuti care-mi vor fi indispensabile în casnicie. Singuratatea poate fi dimensiunea existentei mele în care sa ma descopar si sa-L descopar pe Dumnezeu. Singuratatea e pregatita pentru a fi creuzetul în care Duhul Sfânt face din mine "un iubitor de Cristos".

Pe de alta parte, pe tinerii care au început o relatie de prietenie (evident, în sensul casatoriei), Domnul Isus îi sfatuieste sa aseze relatia lor pe coordonata adevarului. Subsemnatul are probleme la capitolul asta, dar învata si el... Trebuie sa cunoastem putin psihicul uman pentru a întelege cât de greu si totusi cât de benefic este pentru doi prieteni sa spuna unul altuia adevarul. Fetele vad monocromatic o relatie de prietenie. O fata stie adesea, foarte clar, si înca de la începutul relatiei, daca un baiat este potrivit pentru a-i fi sot sau nu. Pulsiunile lui, emotiile lui, trairile lui afective sunt asemeni unui curcubeu. Azi vede în rosu, mâine în violet, poimâine în verde. Cu toata aprecierea fata de "specia masculina" - nomenclatura pentru care ar trebui sa primesc brevet de inventator -, "cea dintâi creata", la care subscriu cu mare drag, sunt nevoit sa afirm ca fetele ne întrec în introspectie si deductie. Pe seama acestor daruri, exponenta genului feminin stie "ce" si "pe cine" vrea, în timp ce el se framânta continuu. Mai sunt si exceptii, recunosc. Cunoasterea acestor diferente si respectarea partenerului - ipotetic - ar fi de dorit sa-i conduca pe cei doi la a cauta mai staruitor voia lui Dumnezeu cu privire la unirea lor în tainica si sfânta casatorie. Adevarul lui Dumnezeu în noi ne va elibera întotdeauna si, într-o relatie, ne va da directia reala.

Confundam dragostea cu dorinta de a iubi. Ne lasam presati de prieteni sau de familie sa intram în "prietenia pre-mariaj" înainte de vremea hotarâta de Dumnezeu pentru noi. Cautam în prietenie un remediu pentru singuratate sau pentru astâmpararea poftelor. Pentru toate aceste cazuri, dragostea nu e nici în rabdare, nici în adevar. Dragostea autentica apare în lumina cunoasterii, clar, pur, mult mai profund decât orice impuls sexual generat de frumusetea exterioara.

Dragostea reala nu vine decât în sfera binecuvântarii Domnului Isus! Daca nu-L iubim pe Isus, nu vom sti sa iubim nici o alta fiinta din universul acesta. Daca avem în piept caldura Domnului Cristos, vom rezista si frigului si întunericului si vânturilor si ploilor casniciei viitoare. Daca nu-L avem pe Domnul Isus alaturi, azi vom trai iluzia iubirii, mâine ne vom trezi ca doi straini, care si-au adus laolalta singuratatile. Si de e grea singuratatea unuia, cât de crunta e singuratatea în doi!

 

"Rege al Iubirii, Doamne Isuse Cristoase, Cel cândva în mormânt cu trupul - din iubire -, în Iad cu Spiritul - din iubire -, pe tron cu Tatal si cu Duhul Sfânt - din iubire -, Cel ce esti acum mereu printre noi si în noi - din iubire -, lumineaza-ne mintea ca sa întelegem si sa traim dragostea în rabdare si adevar. Caci Tu esti rabdarea si adevarul pentru noi si Tie slava Îti înaltam, acum si pururea si-n vecii vecilor." Amin.

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=143
Vă rugăm să respectați drepturile de autor