www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=14
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Cine-i fericit?
- 22 ianuarie 2004 -

Se spune ca, odata, un împarat s-a îmbolnavit grav. A fost consultat de o multime de medici, dar nici unul nu a reusit sa-i dea vreo sansa de vindecare. În cele din urma a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus ca, daca va reusi sa îmbrace camasa unui om cu adevarat fericit, se va face sanatos. Imediat câtiva slujitori au fost trimisi în toata lumea sa caute un om fericit, sa-i ceara camasa si sa i-o aduca împaratului. Acesti slujitori au batut la poarta unui alt împarat si i-au spus: "Maria ta, nu esti tu cel mai fericit om? Esti doar un împarat puternic. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem împaratului nostru." "Eu fericit? Nu am fost niciodata. Mereu sunt îngrijorat ca voi fi atacat, ca voi avea razboaie. Sunt nelinistit si nu am niciodata somnul tihnit. Sa stiti ca nu sunt deloc multumit si fericit." Acesti slujitori au plecat tristi mai departe. Au batut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, si i-au zis: "Domnule, noi credem ca având de toate si fiind foarte bogat, tu esti tare fericit. Nu-i asa? Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapânului nostru." "Va înselati amarnic daca voi credeti ca eu sunt fericit. Cum as putea fi fericit de vreme ce mereu ma tem ca voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu ma nelinistesc gândindu-ma cum sa-i investesc cât mai bine, cum sa-i fac sa sporeasca mai repede. Ma gândesc apoi cui sa-i las ca mostenire pentru a nu se risipi.... Si mai am multe alte temeri. Va spun ca nu sunt si nu am fost niciodata fericit." Slujitorii merg mai departe si bat la poarta unui om învatat. "Domnule, tu, care ai o faima de om învatat, cu siguranta, trebuie sa fii si tare fericit. Tu cunosti atâtea lucruri, ai dezlegat atâtea mistere! Nu se poate sa nu fii fericit. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapânului nostru." "N-am gasit înca fericirea. Asa credeti voi ca eu sunt fericit? Va înselati. Cum descopar un adevar, o noutate, mintea mea devine iar nelinistita. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodata fericit. Credeti-ma!"

Acei slujitori începeau sa fie descurajati. Nu mai stiau la ce poarta sa bata. Dar le era rusine sa se întoarca acasa fara aceasta camasa, fara sa împlineasca aceasta misiune. De aceea, abatuti si obositi s-au retras într-o padure. S-au aciuat lânga o coliba, la radacina unui copac batrân. Cum stateau ei lânga copac, gata sa adoarma de obositi ce erau, aud cum, din coliba, cineva rostea urmatoarele cuvinte: "Doamne, ce fericit sunt ca si azi am avut cele de trebuinta vietii mele! Doamne, ce fericit sunt ca si azi am întâlnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....." Când au auzit, acei slujitori au navalit în coliba sa vada cine rostise asa cuvinte. Intra înauntru si gasesc un om în genunchi, cu mâinile ridicate catre cer, care se ruga. Îl întreaba imediat: "Omule, e adevarat ca esti fericit, asa cum spui?" "Da, sunt foarte fericit ca azi Dumnezeu m-a ajutat si l-am simtit alaturi. Iar acum ma culc linistit." "Am vrea sa te rugam ceva: noi îti platim cât vrei tu, dar da-ne camasa ta. Daca împaratul nostru o va îmbraca, se va face sanatos." La care omul din coliba le raspunde: "dar eu sunt asa de sarac încât nici nu am camasa...."

E o poveste, dar care e tare adevarata. Traim într-o lume care considera ca toata fericirea depinde de anumite valori materiale. Traim într-o lume care alearga înnebunita dupa fericire, dar care mereu se declara nefericita. Traim într-o lume care cauta fericirea acolo unde nu este. Traim într-o lume care minimalizeaza adevaratele valori care fericesc omul: virtutile, Evanghelia, prezenta lui Dumnezeu, credinta, cinstea, caritatea, Biserica.

Ma întreb pe mine si te întreb pe tine, draga cititorule: esti fericit? De câte ori în viata ta ai fost cu adevarat fericit? Cât au durat clipele tale de fericire? Poate ai fost fericit când erai copil. Dar s-a terminat copilaria. Sau poate si atunci asteptai sa cresti mare si te nelinistea necunoasterea viitorului tau. Poate te-ai casatorit si ai fost fericit un timp. Dar s-a terminat si luna de miere si au navalit necazurile! Poate ti-ai gasit un prieten bun cu care ai împartit totul si ai fost foarte multumit. Dar a venit si ziua în care te-a tradat sau te-ai despartit de el. Si s-a terminat fericirea. Sau poate te-ai întors dupa ani de zile acasa si ti-ai revazut parintii si fratii. Dar dupa câteva zile a trebuit sa-i parasesti din nou si ai plâns de durere. Poate ti s-a împlinit o mare dorinta. Dar dupa câteva zile ai considerat ca e ceva normal si nu ai mai considerat ca e un mare dar de la Dumnezeu. Sau poate te-ai vindecat de o boala grea. Dar dupa un timp a aparut alta si te-ai întristat din nou. Sau poate nu ai fost fericit niciodata? Mai sunt si astfel de oameni vesnic nemultumiti si vesnic nefericiti.

Si totusi exista oameni fericiti: sunt cei care traiesc o adevarata comuniune cu Dumnezeu, sunt oamenii care gasesc motiv de bucurie în ajuta mereu pe altii. Îmi vin în minte doua exemple: Sf. Maximilian Kolbe a gasit adevarata fericire în a muri în locul unui tata de familie, iar Fericita Tereza de Calcutta si-a gasit fericirea în a ajuta pe cei mai saraci dintre saraci. O iubire adevarata fata de Dumnezeu ne da adevarata fericire. O iubire adevarata fata de cei din jur ne da o adevarata multumire. Cine stie sa traiasca din iubire gaseste adevarata fericire.

Un ateu, un necredincios nu va putea fi niciodata fericit, pentru ca nu l-a gasit pe Dumnezeu, izvorul fericirii. Însa omul sfânt va fi mereu fericit pentru ca este, si va fi si în vesnicie, mereu în contact cu marea Iubire, cu Dumnezeu.

pr. Iosif Dorcu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=14
Vă rugăm să respectați drepturile de autor