www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=136
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Ochelarii lui Adam
- 22 martie 2007 -

Spre deosebire de miopi, prezbiopii nu vad bine în apropiere. Se pare ca primii ochelari au aparut între 1268-1289, dar nu se stie cine i-a inventat. Primul care i-a reprezentat a fost Tommaso da Modena, într-o pictura din 1352.

Daca începutul istoriei ochelarilor trupesti nu este cunoscut, se stie cu precizie cine este autorul primilor "ochelari" sufletesti: cel care i-a "deschis" ochii lui Adam a fost un "doctor" serpiform, odinioara purtator de lumina, devenit ulterior, dupa o fatala schimbare de nume, Tenebrifer.

"Boala" pe care voia sa o "vindece"? Vederea lui Adam si a Evei. Primul lui diagnostic si primul tratament? "Atunci sarpele i-a zis femeii: «Nu veti muri. Caci Dumnezeu stie ca, în ziua când veti mânca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul»" (Geneza 3, 4-5). Rezultatul tratamentului cu mar? Un nou fel de a-L vedea pe Tatal si pe sine, numit popular invidie.

Dar noi stim de la adevaratul Doctor al sufletelor si trupurilor ca Tenebrifer este ucigas de la început si Tatal minciunii (v. In 8, 44), ca "ochelarii" pe care i i-a pus lui Adam pe inima nu erau corectivi - cum sa îndrepti creatia desavârsita? -, ci deformatori. Noua viziune este o boala a ochilor sufletesti, un fel de prezbitism spiritual. În latina, in-videre înseamna a privi cu un ochi rau, a privi negativ, a "ne-vedea".

Ce vede Adam gresit, privind prin "ochelarii" întunecati pe care i-a acceptat de la Sarpe? Pe Dumnezeu, pe care-L banuieste de rautate, si în consecinta si pe sine, chipul si asemanarea Lui, socotindu-se ne-desavârsit. Când suntem invidiosi, nu ne mai vedem bine pe noi însine, si ne uitam hoteste la altii, cautând la ei ceea ce ni se pare ca ne lipseste.

Ca orice pacat, si invidia, interzisa prin ultimele doua porunci ale decalogului, este o forma de mândrie: cel care este invidios crede, chiar daca inconstient, ca stie mai bine de ce are nevoie decât Tatal Care l-a creat, negându-I astfel Acestuia bunatatea desavârsita.

Sf. Pavel ne arata ca în planul lui Dumnezeu fiecare ne avem locul de neînlocuit, complementar cu al aproapelui: "Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Daca totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? Acum dar Dumnezeu a pus madularele în trup, pe fiecare asa cum a voit El. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul? Fapt este ca sunt mai multe madulare, dar un singur trup" (1 Cor 12, 17-20).

Cum sa combatem invidia? Curatându-ne "ochelarii" mosteniti de la Adam: mai întâi, multumindu-i lui Dumnezeu mereu pentru toate darurile cu care, în iubirea Lui nemarginita, continua sa ne copleseasca de când ne-a chemat la viata. Apoi, încercând sa ne folosim darurile primite spre bine Trupului, alaturi de fratii nostri, nu în concurenta cu ei.

Sa urmam ce ne spune Sf. Tereza cea Mica la începutul Povestii unui suflet: secretul desavârsirii nu sta în a avea toate darurile, ci "în a face voia lui Isus, în a fi ceea ce vrea El sa fim."

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=136
Vă rugăm să respectați drepturile de autor