www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=135
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Sunt oare o persoana pozitiva?
- 15 martie 2007 -

Îmi pare ca a trecut mult timp de atunci, dar nu e asa. Ma trezeam în zori pentru a merge la stagii. Fiind o persoana vesperala, eram cam morocanos dimineata. Dintr-un bloc alaturat cobora colega mea, X, cu care aveam "privilegiul" sa parcurg drumul spre spital. O asteptam mai mereu câteva minute, pâna îsi facea aparitia. Apoi, dupa ce-mi arunca un zâmbet "stresat", porneam la drum. Vorbea repede, ascutit si mult. Îmi relata toate temerile ei. Era îngrijorata de orele care vor urma: "Daca ma asculta?", "Daca ma fac de râs în fata pacientului?", "Tu ai citit?", "Dar ai înteles ce ai citit?" Apoi, îsi exprima temerile cu privire la viitorul apropiat: "Daca nu-mi iau examenele?", "Daca ma dau la sat?", "Daca voi fi somera?" Rapid, cu cât înaintam, cu atât se deschidea mai mult înaintea mea panorama îngrijorarilor ei. Din domeniul profesional, mintea ei facea o permutare la aspectele afectiv, familial, national, global. Ajungeam la destinatie încarcat de gândurile ei negative. De curând, am revazut o cunostinta comuna. Se tinea cu mâinile de cap. "Ce s-a întâmplat?", o întreb. "M-am întâlnit cu X într-un magazin. Zece minute am stat de vorba, dar sunt epuizata psihic".

Cunoasteti astfel de oameni? Cred ca sunt mai multi decât ne dam seama. Vorbesc mult despre ei. Pun întrebari, dar nu asteapta raspunsuri sau nu tin cont de ele. Totul îi supara: miorlaitul motanului vecinului, razele soarelui ce inunda camera într-un spectacol de culoare, mutra partenerului de viata, felul în care sunt asezate produsele în magazin si aditivii alimentari, mersul trenurilor, efectul de sera, politica lui Bush. Daca îi întrebi ce e frumos în vietile lor, gasesc cu greu câteva lucruri pozitive, lucruri carora le identifica în scurt timp cusururi.

În contrast, Daniel Goldmann relateaza în cartea "Inteligenta emotionala" o istorisire interesanta, la care a fost martor, desfasurata într-un mijloc de transport în comun. Era una din zilele acelea toride de vara. Caldura insuportabila, transpiratia faceau ca pe fetele americanilor obezi sa se citeasca amaraciunea. Un sofer vesel îi întâmpina cu un zâmbet pe toti calatorii. Apoi deschide microfonul si începe sa le vorbeasca celor din autobuz. Tonul e cald, prietenos, familiar. Prezinta orasul într-un mod nostim si presara din când în când câte o gluma buna în relatarea sa. Daniel începe sa zâmbeasca. Priveste catre ceilalti tovarasi de calatorie si citeste pe fetele lor aceeasi reactie ca a lui. Ceva se întâmplase, o scânteie de inteligenta emotionala a conducatorului auto schimbase starea tuturor pasagerilor.

Lumea are nevoie de oameni pozitivi. Intrati doar pe "google", cautati "oameni pozitivi" si veti vedea ca viitorul este al oamenilor pozitivi. De pilda, un om de afaceri îsi învata discipolul cum trebuie sa arate angajatii lui, pentru ca afacerea sa fie de succes: "Nu stiu ce-i face pe unii oameni sa fie inteligenti, pozitivi, determinati. Cert este ca, pentru unii, acesta este felul de a fi. De astfel de oameni ai nevoie, chiar daca sunt mai greu de gasit. Ceilalti sunt în diverse stadii de pregatire pentru ratare, asa ca nu te intereseaza - adevarul e ca nu prea intereseaza pe nimeni." Un regizor de film vorbeste despre felul în care îsi selecteaza actorii, persoane pozitive: "o mâna de oameni, barbati si femei, care pot da calitati ca stralucirea, puterea, inteligenta, vulnerabilitatea, simtul umorului." În sfârsit, Mitropolitul Serafim Jeonta din Nurnberg afirma ca si-ar dori pentru o lucrare ecleziala o biserica puternica, dar pentru acest deziderat e nevoie e oameni pozitivi: "Drumul e însa anevoios. Îti trebuie oameni carismatici, echilibrati, pozitivi, caci acestia pot reprezenta o garantie de reusita pe acest drum". Citind aceste rânduri, m-am gândit sa ma reorientez profesional, în timp ce lupt pentru aceste virtuti pozitive, daca acestea sunt criteriile. M-as angaja la o firma, as deveni actor sau m-as îndrepta spre o cariera pastorala. Din pacate, nu am aptitudini pentru nici una dintre aceste vocatii. Câta vreme în profesia mea, cel care progreseaza e fie "nepotul", "fiul", "pila" lui X, fie are o formatie intelectuala de tip autist - memorie lunga, gândire îngusta - , nu prea îmi gasesc locul. Dar sa fim pozitivi, nu?

Nu toti oamenii care par pozitivi sunt pozitivi în esenta. Pentru unii, natura pozitiva e doar o masca sociala. Singuri cu ei însisi, traiesc cele mai crunte drame. Am întâlnit un astfel de om, în compartimentul unui tren. Un batrânel simpatic, amabil. La un moment dat, a scos dintr-o plasa câteva reviste pe care le-a împartit celor din compartiment. Era un material religios, un numar al unei publicatii periodice a unei organizatii religioase. Batrânelul a început sa povesteasca cu patos despre revista. Apoi despre sistemul religios catolico-ortodoxo-protestant ce se va prabusi peste putina vreme, iesind din umbra religia lui, singura adevarata. Ai fi spus ca e împlinit, ca e un om pozitiv, asa arata. Numai ca, intrând în discutie cu el, am remarcat ca era macinat de conflicte interioare. Credea ca trebuie sa-L urmeze pe Isus, sa-L imite, dar nu credea în dumnezeirea Lui. Stia ca trebuie sa fie animat de Duhul Sfânt, dar organizatia sa religioasa îl învatase ca Spiritul Sfânt nu exista ca si Persoana a Sfintei Treimi, ci e doar "un principiu activ" al lui Dumnezeu. Toata credinta lui, care ar fi trebuit sa-l transforme într-un om pozitiv, era doar o suma de contradictii datatoare de zbateri launtrice. În compartiment se mai aflau o domnisoara care se certa cu prietenul ei de pe hol - un gelos si un agresiv -, o doamna a carei fetita suferea de hipoacuzie si o fata credincioasa de la orfelinat, dar care, oridecâteori deschidea gura cu scopul de a ma ajuta, ma facea sa-mi amintesc spusele sfântului Paul catre Biserica din Corint: "Femeile sa taca în Biserica, pentru ca nu le este permis sa vorbeasca, ci sa fie supuse, asa cum spune si Legea" (1 Corinteni 14, 34). Probabil ca, într-un astfel de context al problemelor inerente vietii, doamnele noastre ar fi fost vulnerabile la a accepta un oarecare mesaj religios, chiar daca fara de Cristos.

Ajungem, asadar, la ultima categorie de oameni. Oamenii pozitivi. Nu cei care sunt mereu morocanosi, nici cei care se ascund în spatele zâmbetelor false, oameni pozitivi în mod real. Eu nu trebuie sa-i caut departe. Sunt prietenii mei, sunt eroii mei, îi iubesc si ei stiu asta. 'Lor le pasa cu adevarat de cei din jur. Sunt oameni ai sperantei. Depasesc usor orice criza. Gasesc oportunitati în mijlocul dificultatilor. Învata din greselile lor. Daca lucrurile merg rau, nu se duc cu ele. Sunt multumitori pentru handicapurile lor, pentru ca prin ele s-au regasit pe ei si L-au gasit pe Dumnezeu. Au curajul sa-si urmeze visurile. Îsi aleg prietenii cu grija. Ei nu cred în Dumnezeu, ci Îl iubesc pe Dumnezeul în care cred. Ei stiu ca nefericirea este o optiune. Împlinirea lor nu e garantata de locuri sau circumstante, ci de vointa si decizie. Nu aptitudinile, ci atitudinile le determina altitudinea. Nu pot controla vântul, dar ei ajusteaza pânzele. Nu au schimbat înca lumea din jurul lor, dar au schimbat-o pe cea din ei. Ei stiu sa ma iubeasca cel mai mult atunci când merit sa fiu iubit cel mai putin. Ei stiu sa construiasca o temelie cu pietrele aruncate de altii în ei.' [1] Cei mai multi sunt de o vârsta cu mine, sau chiar mai mici. Nu au experiente extraordinare de viata. Nu au locuit în America si nu au urmat psihologia. Nu sunt nici macar de aceeasi confesiune. Unii sunt catolici, altii sunt protestanti sau neoprotestanti, câtiva sunt ortodocsi. Provin din regiuni diferite, din familii normale. Nici macar nu se cunosc între ei cu totii. Ceea ce-i leaga este relatia personala cu Domnul Isus Cristos. Pe cararile vietii, au fost întâmpinati de Isus si de atunci calatoresc cu El spre tarâmul Paradisului. În ei s-a produs ceea ce Sfânta Lucie - Christine descria foarte bine ca fiind întrepatrunderea Cristos-credincios: "Pentru a ne îndrepta, Domnul nostru Isus Cristos are grija El însusi de noi. El ne aplica sfânta Lui fire omeneasca în care dumnezeirea este înnascuta, inima Lui la inima noastra, Spiritul Lui la spiritul nostru, vointa Lui la vointa noastra, memoria Lui la memoria noastra, însusirea de a suferi pe care a avut-o la firea noastra suferinda, carnea Lui pura si sângele Lui îndumnezeit la carnea noastra vicleana si la sângele nostru ticalos sau tulbure. Astfel, iubirea Lui asternându-se pe deplin peste noi însine, El ne naste din nou, ne modeleaza iarasi si ne regenereaza în chipul cel mai simplu si mai minunat, folosind, daruind tot ce este El la tot ce suntem noi".

Chiar daca National Geographic ne va lovi din nou credinta, sistematic, în pragul Pastilor, printr-un nou documentar împotriva lui Cristos, National Geographic si cercurile de interese din spatele lui nu au reusit niciodata sa creeze oameni pozitivi. De 2000 de ani, credinta într-Un Isus Dumnezeu facut Om, rastignit pentru om, înviat si înaltat în slava, schimba fata pamântului, naste oameni pozitivi, cu impact global. Domniile si stapânirile s-au ridicat si au pierit într-o clipa, lasând în urma fumul tristelor amintiri. Conceptii despre lume si viata diferite de crestinism au fost ieri, astazi se topesc si mâine se ridica altele. Isus ramâne la fel din vesnicie în vesnicie. Portile locuintei mortilor nu-I vor cuprinde Biserica, credinciosii, urmasii.

E vreme de post. Isus va fi celebrat din nou, în curând. Cel mai pozitiv personaj din istoria lumii a suferit crucea si a biruit moartea. Toti cei care L-au primit în suflet si s-au întors la El au fost schimbati, au devenit oameni pozitivi. Am în jurul meu multi astfel de oameni. Problema care se pune este: "Ce fel de om sunt eu?", "Sunt oare o persoana pozitiva?" Daca nu sunt, sa ma grabesc înspre Golgota! E un loc la cruce si pentru mine. E un loc la mântuire si pentru mine. Isus ma învita. Ma striga. Alerg într-acolo! Va invit si pe dumneavoastra sa ma însotiti! Împreuna, drumul spre Izvorul Vietii pozitive ne va fi mai lesne de parcurs.

"Doamne Isuse, Tu ai cheile portilor noastre launtrice. Sunt ferecate de pacat... Si totusi, îndraznim. Îndraznim sa Te chemam. Primeste-ne, spala-ne-n sângele-Ti sfânt, patrunde în sufletele noastre, transforma-ne-n oameni pozitivi, într-o lume efemera negativa si înspre o lume pozitiva a eternitatii!"

 

[1] Daniel Cocar - "Viata pozitiva"

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=135
Vă rugăm să respectați drepturile de autor