www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=133
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Asculta glasul Crucii
- 1 martie 2007 -

Hei, tinere, încotro? De ce atâta graba?

E timpul sa te opresti, macar si pentru o clipa. Stiu, problemele de zi cu zi nu-ti dau pace. Alergi mereu, câteodata chiar fara tinta, iar la sfârsitul fiecarei zile esti tot mai ostenit. N-ai vrea sa te odihnesti putin? Hai, renunta la serialul pe care-l urmaresti în fiecare seara la televizor, renunta la comoditate, la lene, chiar si pentru câteva ore.

De multe ori, daca nu neîncetat, îti doresti sa fii lasat în pace, sa nu-i mai auzi si sa nu-i mai vezi pe cei din jur, pe fiecare cu problemele lui. Poate ca esti satul de vorbe, de toti cei care vorbesc prea mult... si te închizi încetul cu încetul într-o "carapace" confortabila si eficienta; devii pasiv, doar un spectator si începi sa privesti lumea cu ochi reci si nepasatori.

E timpul sa faci ceva, nu crezi?

E timpul sa te desprinzi de monotonia cotidiana.

E timpul sa te trezesti, sa te trezesti cu adevarat, sa deschizi bine de tot ochii si sa-ncepi sa-i privesti pe cei de lânga tine altfel. Crede-ma, se poate!

Vad bine, uneori ochii tai sunt tristi, dar nu te gândi numai la problemele tale, la situatia din familie sau la încercarile de tot felul care te "încoltesc", la viitorul care ti se pare atât de nesigur...

Câti nu asteapta? Atâtia oameni care-si pun speranta în tine, care asteapta ceva de la tine!

Si sub chipul fiecaruia se ascunde Isus! El e prezent, în fiecare zi, în toti aceia pe care îi întâlnesti!

Priveste-n jur, poti vedea foarte clar ca atâtia oameni asteapta astazi o vorba buna; nu ezita si raspunde-le!

Atâtia ochi înlacrimati "cersesc" mângâiere; apleaca-te si întinde o mâna acelora care nu stiu ce-i iubirea si care nu au avut niciodata prieteni!

Atâtia copii asteapta ca cineva sa-i bage-n seama; gaseste-i si joaca-te cu ei!

Atâtia tineri pierduti si descurajati, care au uitat de Dumnezeu; spune-le parabola Fiului Risipitor si vorbeste-le despre dragostea lui Cristos! Atâtia batrâni si bolnavi care traiesc în saracie: renunta astazi la ceva si daruieste-le o bucata de pâine!

Stiu, vei spune ca e greu, vei spune ca toate acestea nu sunt noi pentru tine si vei întreba: "Ce-mi mai lipseste?"

Iar El îti spune: "Tinere, vinde tot ce ai, vinde teama, vinde povara gândurilor negre care-ti întuneca mintea, vinde îndoielile care-ti brazdeaza inima..., vino apoi si urmeaza-Ma! Este tot ceea ce-ti cer! Voi fi alaturi de tine si îti voi darui harul, în fiecare zi, de a-ti putea purta crucea pâna la capat. Si daca ti se pare câteodata ca porti pe umeri o cruce grea, bucura-te, fiindca ACUM si în fiecare zi înveti ce e întelepciunea si rabdarea. Nu uita ca aceasta cruce e izvor de dragoste si bucurie!

Traieste zi de zi speranta! Crede-ma, e posibil!

Vezi, asteptarea ta ia sfârsit aici, fiindca acum sunt cu tine!"

Într-adevar, prietene, asteptarea noastra ia sfârsit aici fiindca acum Dumnezeu facut om, Isus Cristos, ne arata calea si merge pe drumul vietii împreuna cu noi.

Hai sa îngenunchiem amândoi, sa privim Crucea si sa-i ascultam glasul: iata-L pe Isus dezbracat, sarac, dar liber. El nu vorbeste, ramâne tacut, însa Crucea Sa devine Cuvântul cel mai puternic si mai plin de semnificatii pe care Isus îl rosteste: IUBIRE.

"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Sau unic, pentru ca cine crede în El sa aiba viata vesnica" (In 3, 16).

Cât de mult ne-a iubit si ne iubeste Isus: nu cuiele L-au tinut pironit pe cruce, ci dragostea, infinita dragoste pe care o are pentru noi!

Hai sa-L ascultam în acest timp al Postului Mare pe Cel Care a fost rastignit, pe Cel pe Care noi Îl rastignim zi de zi prin pacatele noastre; sa-L ascultam când îi vorbeste inimii noastre, sa-L ascultam pe El, Cel Care ne spune fiecaruia în parte: "Tu pretuiesti mult pentru mine."

Si hai sa daruim un strop din iubirea pe care o primim de la Dumnezeu si fratilor nostri, sa fim mai buni si sa iubim, fiindca glasului plin de iubire al lui Dumnezeu nu-i putem raspunde decât cu iubire.

E de ajuns sa vrem, sa încercam!...

"Dragii mei, sa ne iubim unii pe altii, caci dragostea vine de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este dragoste. Prin aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu fata de noi: Dumnezeu L-a trimis in lume pe Fiul Sau unic nascut, ca noi sa avem viata prin El" (1 In 4, 7-9).

Monica Râpeanu

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=133
Vă rugăm să respectați drepturile de autor