www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=128
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Chimia râvnei
- 25 ianuarie 2007 -

Cioran obisnuia sa spuna în lucrarile sale ca o scriere care nu are nimic religios în ea nu merita sa fie citita. Majoritatea cartilor scrise de-a lungul veacurilor au avut motivul religios constant prezent, chiar daca nu mereu drept tema principala. De ce? Dorinta credintei exista implementat foarte adânc în strafundul nostru, înca din momentul plamadirii omului din tarâna pamântului si suflarea de viata a Creatorului. Ajungem asadar la concluzia ca fiecare om este, în sine, religios. Unii îsi neaga sentimentul religios si fac din aceasta negare religia lor. Altii substituie Destinatarul credintei cu valori hedoniste si fac din goana dupa placeri religia lor. Dar o parte din oamenii planetei noastre dragi si scumpe adera la o anumita forma de credinta. Sa luam doar modelul crestinismului, caci, în esenta, el ne intereseaza. Printre confesiunile crestine, unii îsi spun catolici, altii ortodocsi sau evanghelici... Chiar în cadrul unei singure denominatiuni, unii sunt membrii pe care îi întâlnesti doar la botezuri, nunti si înmormântari. Altii, mai vin pe la Craciun si Paste. Unii vin saptamâna de saptamâna, iar altii chiar de mai multe ori. Unii sunt consumatori de servicii divine, altii sunt implicati în activitati ecleziale. Dintre acestia din urma, unii Îl urmeaza pe Cristos adusi fiind de curentul traditiei crestine în familiile din care provin, altii ajung la individualizarea mesajului cristic si la convertire. Unii se bizuie pe o convertire de o clipa pentru mântuire, altii încep un proces de sfintire si sunt co-lucratori cu Duhul Sfânt. Vedeti, cu cât intram mai în profunzime, cu atât numarul celor care se recunosc într-o categorie sau alta scade. De aceea, sarcina mea pare ingrata... Nu as dori ca cineva sa se simta exclus, asa ca, indiferent de locul în care sunteti pe drumul spre cer, cu dragoste va invit sa priviti înainte, constientizând faptul ca Dumnezeu ne doreste întotdeauna cu un pas mai aproape de El si El va veni mereu în întâmpinarea dorintelor noastre sfinte.

Am citit o istorisire tare interesanta despre un misionar crestin. Era multumit de lucrarea facuta, caci, fiind plin de râvna, pe unde mergea, sufletele doreau tot mai mult sa li se spuna despre Domnul Isus. Multi pagâni se întorceau la Dumnezeu. Comunitatea crestina crestea vazând cu ochii, iar el era iubit si ascultat. Într-o seara, obosit de lucrul pentru Domnul, a fost cuprins de somn. În vis, un strain patrunde în camera sa. Are în mâna o balanta cu greutati si în cealalta un saculet cu instrumente si un mic aparat. Cu o liniste grava, strainul se apropie de preotul misionar, îi întinde mâna si îl întreaba serios: "Îi merge râvnei dumitale?" Preotul începe sa-i arate în cuvinte râvna lui. Printr-o minune, la picioarele lui se face un bulgare ca de pamânt, care creste mereu pe masura ce misionarul vorbeste despre lucrarea sa spirituala. În sfârsit, strainul spune: "Bun, aceasta este lucrarea râvnei dumitale", si-i arata bulgarul. Strainul ia bulgarul, îl pune în balanta, zicând apoi scurt: "Are 100 de kg". Câta bucurie simte misionarul! Îi vine sa strige de fericire, dar se stapâneste si îl priveste pe strain. Înfatisarea sa serioasa îl pune pe gânduri. Strainul sfarâma bulgarul si îl aseaza în topitoarea pe care o scoate din saculet. Unele din produsele chimice le aseaza în cazanul topitoarei, iar pe celelalte le pune deasupra, aprinzând focul. Dupa ce se topeste totul, toarna ce a ramas într-o forma, de unde scoate topitura pe masa. Dar nu mai e ca înainte, un bulgar eterogen si lipsit de forma, acum este în diferite placi, dupa diferitele materiale pe care le-a continut, deosebindu-se si însirându-se una dupa alta ca verigile unui lant. Strainul ia forma în mâna si, cu un ciocan, o desface în bucati. Cântareste fiecare bucata, dupa care scrie pe o foaie rezultatul. Apoi îl paraseste pe misionar, spunându-i cu mila: "Domnul sa te izbaveasca!" Slujitorul lui Dumnezeu se apropie de nota si citeste: "Rezultatul râvnei lucratorului X, concurent al cununei împaratiei vesnice: Greutatea totala: 100 kg. Din care: 7 parti interese materiale, 16 parti ambitii personale - lucrarea eului -, 15 parti mândrie religioasa, 11 parti iubirea de a conduce, 10 parti fundamentalism, 18 parti dorinta de a fi laudat, 13 parti iubirea darurilor sale. Total: 90 kg, lemn, fân, trestie. 3 parti dragoste de Dumnezeu, 4 parti iubire de frati, 3 parti râvna pentru evanghelizare. Total: 10 kg aur, argint si pietre scumpe. Pâna atunci, lucratorul cu râvna se ruga sa fie scapat de mânia viitoare si de tot ce e rau. De atunci încolo, misionarul se roaga: "Doamne, izbaveste-ma de mine însumi!"

Râvna... ori de câte ori parintii mei cumparau câte un produs pretios în rate, când încheiau contractul se mai uitau dupa un alt produs, pentru a-l achizitiona ulterior. Râvna, nu? Când eram în anul 1 la facultate, începeam sa învat ceva si învatam si învatam... mai mult decât trebuia ... si doar la acea materie la care deschideam cartea. Acest imbold puternic spre ceva, aceasta sârguinta, ardoare, însufletire, zel, stramutat în plan spiritual, poate deveni nociv. De pilda, unii cred ca a te înconjura cu munitie si a-ti curma viata împreuna cu a altor zeci de suflete (vinovate de a nu-i împartasi credinta într-un dumnezeu care îi uraste pe crestini si pe evrei) este considerata o râvna indispensabila mântuirii lor. Râvna lui Saul în a-i persecuta pe crestini este un alt exemplu - Fapte 9, 1. Apoi râvna Nicolaitilor si a altor grupari eretice ce îi învatau pe crestinii Bisericii primare sa pazeasca sâmbata, nu duminica, si sa se circumcida, se adauga ilustratiilor de mai sus.

Dar ce se întâmpla cu noi? Care ne spunem crestini, care lucram pentru Biserica? Care este chimia râvnei noastre? De unde provine, care îi este motivatia, spre ce scop se îndreapta?

Râvna noastra poate sa epuizeze în noi resursele credintei. De aceea, Sfântul Parinte cheama, în toate predicile adresate pastorilor sufletesti si tuturor celor implicati în lucrarea pastorala, la reînnoirea credintei. La reînnoirea mintii. La comuniune cu Cristos. Doar într-o relatie personala cu Domnul Isus, doar într-o calauzire atenta a Spiritului Sfânt, sta izbavirea de primejdia lucrarii sub imperiul impulsurilor firii. Ne regasim, de multe ori, în ipostaza celui care slujeste pentru Domnul fara de Domnul! Izvoarele noastre sunt însa epuizabile si eretice. Izvorul ceresc e vesnic, pentru ca se adapa întocmai din râul care curge din tronul de domnie al Dumnezeului Întreit - Apocalips 22, 1.

Exista asadar o râvna nociva. Dar... medicul meu coordonator, catolic, a replicat cuvintelor mele de admiratie pentru dedicarea sa în munca în felul urmator: "pacientii cred ca e constiinciozitate ceea ce fac pentru ei. De fapt, ceea ce fac este sa lucrez în spiritul credintei." Deci poate exista si o râvna a Lui în noi. Prin ea, misionarul în lumea pagâna de mai sus reuseste pâna la urma sa obtina o compozitie de metale sfinte la examenul chimic ceresc. Prin râvna duhovniceasca, teroristul îl îmbratiseaza pe evreu si pe crestin si chiar îsi da viata pentru ei, în locul lor. Prin râvna Domnului în el, Saul, cândva ucigasul urmasilor Domnului Cristos, devine sfântul Paul, Apostol al Neamurilor si martir pentru Cristos. Iar gruparile ce promoveaza doctrine si nu iubirea, se transforma, prin El, în cete de oameni cu râvna pentru unitatea si îngaduinta crestine: Romani 14.

O carte care nu are nimic religios în ea nu merita sa fie citita, spunea Cioran. Viata noastra este o carte. O carte în care cuvântul "râvna" apare de multe ori. O râvna a placerilor cantitative pentru unii, o râvna a placerilor calitative pentru altii. O râvna în lucrarea Domnului pentru El si fara de El sau cu El si spre gloria Lui. Pare asa de complicat... Dar totul se simplifica atunci când "rulam" în minte acelasi scurt mesaj: Isus Cristos. "Astazi, ramân peste program la serviciu nu pentru bani, ci pentru El". "Astazi, citesc ceva interesant nu pentru a ma umfla în pene ca sunt istet, ci pentru multumirea Celui care e Domnul cunoasterii". "Astazi, dau acest examen nu pentru ca mai am loc în perete sa-mi mai atârn o diploma, ci pentru a folosi stiinta mea spre slava Lui!". "Astazi, spun unui prieten cât îmi e de drag, nu pentru a-i câstiga simpatia, ci pentru a-L bucura pe Cel care este Prietenul tuturor". "Astazi, îmi 'lovesc' sotia cu o floare, nu pentru ca e îmbufnata pe mine de câteva zile, ci pentru ca El ne-a binecuvântat în taina unirii noastre".

Avem râvna si nu o putem stapâni! Dar o putem transforma... Nu, rectific... o putem pune in balanta Strainului, o putem evalua, putem sa renuntam la ea, cerând, dupa aceasta, una nou-nouta de sus!

Sa alegem, asadar, râvna buna, eterna si sfânta! "Doamne Isuse, ajuta-ne la aceasta!"

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=128
Vă rugăm să respectați drepturile de autor