www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=127
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Politete
- 18 ianuarie 2007 -

În 1 ianuarie a. c., prima zi a României ca membra a UE, ni s-a facut o primire speciala. În cadrul concertului de Anul Nou de la Viena dirijat de maestrul Zubin Mehta, acesta a facut o mica introducere înainte de piesa "Dunarea albastra": "Astazi," a început dirijorul în germana, "doua tari dunarene se alatura Uniunii Europene." Apoi, în româneste si în bulgareste, ne-a urat, noua si bulgarilor, "La multi ani! Bine ati venit în UE!"

Dincolo de neasteptata poliglosie a dirijorului de origine indiana, am fost impresionat de politetea lui. Gratuitatea gestului, marinimia si atentia nu doar de a mentiona evenimentul în fata lumii fine vieneze si, prin intermediul televiziunii, a lumii întregi, dar de a ni se adresa personal, în limbile noastre, arata un om cu adevarat mare, a carui marime nu este data de distanta pe care o lasa fata de cei mai mici decât el, ci de înaltimea la care îi ridica pe acestia.

Un gest mic, dar cât de binefacator! Z. Mehta nu face decât sa ne exemplifice ce înseamna "Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci aceasta este Legea si Proorocii" (Mt 7, 12).

Cu siguranta, nu avem toti statura lui Mehta, dar iubirea aproapelui ne este poruncita tuturor si ea ne sta la îndemâna în fiecare zi. Un salut unui vecin, un zâmbet unui strain posomorât, un cuvânt de încurajare, o mângâiere ori o îmbratisare a sotului ori sotiei - toate gesturi mici, aparent fara prea mare pret, dar nepretuite în ochii lui Dumnezeu, aflat în fiecare din noi. Sfânta Tereza Mica spunea ca "a ridica de pe jos un ac poate salva un suflet" si stim ca un marunt gest de mângâiere adresat lui Isus pe cruce i-a mântuit sufletul tâlharului cel bun (v. Lc 23, 39-43).

Cuvântul "politete" vine, prin franceza, din verbul latinesc polire, "a cizela, a slefui, a rafina". Nimeni nu se naste rafinat, ci, daltuind zilnic la propriul caracter, se slefuieste. Politetea cotidiana se bazeaza pe smerenie: ne recunoastem asperitatile si avem curajul sa ni le cioplim, chiar daca procesul este uneori dureros. Politetea nu este semnul oamenilor slabi, efeminati, ci podoaba caracterelor tari si curajoase. Ea îsi are rasplata în sine, nu asteapta sa fie recunoscuta de ceilalti si nu se supara când i se raspunde cu necioplire.

Nu toate exemplele oferite de UE sunt de urmat: materialismul si consumismul feroce, care sufoca viata sufletului, nu sunt de urmat; sinuciderea demografica nu e de urmat; decrestinarea si deschiderea spre insidioase practici orientale nu sunt de urmat; nivelarea stupida impusa de "corectitudinea politica" nu e nici ea de urmat, iar lista ar putea continua. Dar politetea, expresie a propriei slefuiri si a respectului datorat fiecarui semen, asa cum ne-a aratat Zubin Mehta, este de învatat si exersat în fiecare zi!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=127
Vă rugăm să respectați drepturile de autor