www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=118
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Super-eroi, cu puterea lui Dumnezeu
- 2 noiembrie 2006 -

Se spune ca Bruce Willis ar fi dorit sa joace rolul principal în "Titanic", dar Leonardo di Caprio i l-a furat de sub nas. Stiti de ce? Producatorii stiau ca daca ar fi jucat Bruce Willis, acesta i-ar fi salvat pe toti pasagerii Titanicului, daca nu si vasul. Ei, si ce daca stiati poanta? Mie îmi permite sa deschid subiectul super-eroilor, o prezenta tot mai constanta în filme: aruncati o privire la filmele ultimilor 2-3 ani si veti vedea ce explozie de super-eroi, într-o întrecere de efecte speciale - "Fosta mea super-gagica" (cel mai recent exemplu), "Superman" (relansat vara aceasta), seria "X-Men" (oare "ultima înfruntare" a fost chiar ultima?), "Batman" (2005), "Cei 4 fantastici" (2005), "Spiderman" (2004), "Incredibilii" (2004), "Hulk" (2003), "Liga" (2003) si multe altele.

Si desi majoritatea acestor super-eroi sunt asa cum sunt pentru ca au suferit mutatii genetice sau pentru ca au origini extraterestre, noi, oamenii obisnuiti, mici si mari, ne dorim mult sa fim ca ei. Aproape ca nu este iesire afara cu copiii nostri în care fata noastra mai mare sa nu se aseze într-o pozitie mai nefireasca, atingând cu palmele solul si strigând: "Mama, tata, uite! Dau pamânt! Vuuuuuuu!" (Nu recunoasteti eroina? Hmmm... nu prea va uitati la televizor, la desene animate cel putin!).

Adevarul este ca suntem prea banali. Fara puteri extraordinare suntem niste fiinte absolut banale. Da, avem o inteligenta superioara celorlalte vietuitoare cu care împartim pamântul, dar existenta ramâne tot anosta. Mergem la serviciu, venim de la serviciu. Gatim astazi, gatim si mâine, gatim si poimâine. La fel si cu spalatul hainelor, a vaselor. Exista atâta repetitie, rutina, plictiseala. Daca mai rupe ceva monotonia sunt problemele, crizele, necazurile, la care reactionam strigând, enervându-ne, consumându-ne, deprimându-ne, astazi, si mâine, si poimâine. Cum sa nu îti doresti sa fii super-erou?

Simtim ca nu suntem facuti pentru o viata banala si bine simtim. Tot ce ne trebuie este o mutatie, dar nu una genetica, ci una spirituala. Viata spirituala este cea care ne face fiinte... supra-naturale. Si în timp ce pe Superman, Batman, Spideman si Alti-men nu i-a vazut nimeni, decât cu ochii imaginatiei, sfinti care levitau prin bucatarie, care certau animalele, care aveau darul bilocatiei, care au înviat morti, care citeau oamenii ca pe o carte deschisa, care au facut alte diverse minuni, au fost vazuti de-a lungul istoriei de nenumarati oameni. Oare de ce preferam sa visam la cai verzi pe pereti în loc sa tindem spre super-eroii adevarati?

Ce forta ultra-speciala i-ar putea trebui crestinului care traieste virtutea iubirii? Cu aceasta poate topi inimi de piatra si vindeca rani adânci, poate anula distante si umple prapastii, poate aduce fericire: exista oare vreo forta mai mare? Si ca orice super-erou, si crestinul are costumatia sa unica. Ne-o prezinta Sfântul Pavel când le recomanda urmatorul costum efesenilor: "Stati deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevarul si îmbracându-va cu platosa dreptatii, si încaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii. În toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului. Luati si coiful mântuirii si sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu." Acesta este singurul costum din lume care se potriveste perfect oricui îl îmbraca, indiferent de sex, vârsta, înaltime, talie!

"Stimate vânzator, nu îmi place la costumul acesta caci cere credinta. E demodat domnule! Ca si chestia cu coif si platosa. Ceva mai modern nu aveti? Înghit material radioactiv, faceti-o pe mama extraterestra, trimiteti-ma în cosmos, combinati-mi genele cu ale unor animale sau plante, platesc cât vreti: orice, numai faceti-ma super-erou instant! Aveti asa ceva?"

* * *

Acum câteva luni am citit o carte frumoasa de spiritualitate. Mi-a placut fiecare pagina, dar una în special m-a marcat, si ma "bântuie" si astazi. Într-una dintre pagini (a 84-a ca sa fiu mai exact), autorul aminteste o întrebare, în treacat, dar care mie mi s-a întiparit serios în minte: "Ce lucru fac eu pe care nu l-as putea face fara puterea lui Dumnezeu?" Nu sunt un expert în problematica vietii spirituale, dar cred totusi ca aceasta întrebare constituie un excelent barometru: sunt lucruri în viata noastra pe care le-am facut desi erau imposibile fortelor noastre umane limitate? Daca da, atunci poate ca avem o viata spirituala. Ne mândrim ca tot ce am realizat în viata a fost prin propria noastra sudoare si nimic mai mult? Atunci, chiar daca poate în societate suntem considerati a fi extraordinari, tristul adevar este altul: suntem cât se poate de ordinari.

"Ce lucru fac eu pe care nu l-as putea face fara puterea lui Dumnezeu?" Ai nevoie de discernamânt pentru a raspunde acestei întrebari. Daca alergi o tura de stadion si la final nu gâfâi este mai degraba pentru ca faci atletism. Daca lucrezi, chiar si pentru cauze nobile, pentru semeni, pentru Biserica, 8-10-12 ore pe zi, poate fi pentru ca ai o constitutie fizica ce îti permite aceasta. Exista ispite contrare: de a crede ca tot ceea ce facem este datorita propriilor forte, fara sa vedem contributia lui Dumnezeu; sau de a crede ca tot ceea ce facem, de fapt face Domnul prin noi, dând aura supranaturala si celor mai ordinare actiuni ale noastre. Ca de obicei, adevarul este undeva pe la mijloc. Nu suntem robotii lui Dumnezeu, ci fiinte dotate cu liber arbitru. Fiinte plapânde, trestii gânditoare, dar care traind în Dumnezeu pot sa (vuuuuuuu!) mute muntii.

"Ce lucru fac eu pe care nu l-as putea face fara puterea lui Dumnezeu?" Iata unul: sa îmi iubesc tot mai mult sotia. Nu ma întelegeti gresit. Exista mii de motive pentru care sotia mea merita iubita, dar dupa atâtia ani de casatorie pentru mine ramâne un fel de mister faptul ca o iubesc tot mai mult. Trecerea timpului nu-mi estompeaza sentimentele pentru ea, ci dimpotriva. Acesta este unul din locurile în care, personal, simt foarte clar puterea lui Dumnezeu, lucrarea harului sacramental primit la casatorie. Nici copiii nu i-as fi putut "face" fara Dumnezeu. Nici casa în care locuim acum nu am fi avut-o daca el nu ar fi înmultit miraculos (nu prin Caritasul lui Stoica) putinii nostri bani de la început.

"Ce lucru fac eu pe care nu l-as putea face fara puterea lui Dumnezeu?" Iata o întrebare buna de pus în fiecare zi. Raspunsul la ea ne clarifica daca traim doar o viata vegetala sau avem si o viata spirituala; daca suntem niste oameni ordinari sau niste super-eroi, deghizati, asemenea lui Superman, într-o viata de jurnalist, sau de taximetrist, sau de vânzator, sau de profesor, sau de...

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=118
Vă rugăm să respectați drepturile de autor