www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=115
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Un fel de prostitutie
- 12 octombrie 2006 -

Mâine se împlineste o saptamâna de când Papa Benedict al XVI-lea a tinut o predica în fata membrilor Comisiei Teologice Internationale. Aceasta predica ar putea ramâne în istorie datorita unui cuvânt, relativ dur, folosit de Sfântul Parinte: prostitutie. Navigând pe net am gasit diverse reactii la folosirea acestui cuvânt: "Nu se poate, chiar le-a spus teologilor ca fac prostitutie?", se minuna cineva pe situl unei agentii de stiri americane, citind despre predica.

Pâna nu ne avântam prea mult în tema, sa vedem ce a spus mai exact Papa. A citat în limba latina un pasaj din prima Epistola a Sfântului Petru: "Castificantes animas nostras in oboedentia veritatis" - "Ne-am facut caste/curate sufletele prin ascultarea de adevar" (cfr. 1,22). Apoi a continuat: "Ascultarea de adevar trebuie sa faca sufletele noastre 'caste', si astfel sa ne conduca la cuvintele corecte si la actiunile corecte. Cu alte cuvinte, a vorbi pentru a obtine aplauze, a vorbi orientându-ne dupa ceea ce vor oamenii sa auda, a vorbi în ascultare fata de dictatura opiniei publice, se considera a fi un fel de prostitutie a cuvântului si a sufletului. 'Castitatea' la care se refera apostolul Petru înseamna a nu ne supune acestor standarde, a nu cauta aplauze, ci a cauta ascultarea de adevar. Cred ca aceasta trebuie sa fie virtutea fundamentala a teologului, aceasta disciplina chiar aspra a ascultarii de adevar care ne face colaboratori ai adevarului, voci ale adevarului, pentru ca nu noi vorbim în acest fluviu de cuvinte de astazi, ci, cu adevarat purificati si facuti casti de ascultarea de adevar, adevarul vorbeste în noi. Si astfel putem fi cu adevarat purtatori ai adevarului."

Cu adevarat, Papa a spus ca unii facând - ceea ce cred ei ca este - teologie, practica de fapt "un fel de prostitutie". Altcineva, într-un alt comentariu, exclama cu umor: "Deci teologia rea este cea mai veche meserie din lume?" Cred ca putem raspunde afirmativ. Adam si Eva, primii care au facut teologie (în sensul larg al cuvântului, adica de "a vorbi despre Dumnezeu"), au ajuns sa faca teologie rea, nu sub dictatura opiniei publice (inexistenta pe atunci), ci datorita ascultarii incorecte: în locul ascultarii de adevar ei au ascultat de minciuna, de minciuna sarpelui. Teologia rea continua sa fie o "meserie" practicata si astazi de unii. Mesajul le suna foarte bine si acelor preoti care, vorbind despre Dumnezeu (facând teologie) în predici, cauta aplauze sau spun ce vor oamenii sa auda.

Dar intentia mea nu este sa vorbesc despre prostitutia unor teologi sau a unor predicatori. Ca în numeroase ocazii, cuvintele Papei contin un mesaj si pentru cei carora nu le-au fost adresate direct. Ca le vorbeste Episcopilor din Ghana sau ca se adreseaza teologilor, exista un mesaj pentru fiecare dintre noi. În cazul predicii noastre motivul este faptul ca fiecare dintre noi suntem chemati sa facem teologie. Nu, nu teologia, nu ma refer la studii, ci din nou la sensul general: fiecare suntem chemati sa vorbim despre Dumnezeu. Cu cuvântul si cu fapta. Când teologia noastra este una rea, ajungem si noi sa facem "un fel de prostitutie". Si cât de des nu ne lasam ademeniti de aplauzele (ma rog, de aprecierile) altora; de câte ori nu alegem sa nu luam taurul de coarne, spunându-i semenului ce vrea sa auda si nu ce trebuie sa auda; si cum ne aliniem curentelor, modelor, trend-urilor zilei, ca doar nu vrem sa facem nota discordanta! Pentru multi crestini de astazi acest "fel de prostitutie" este o problema serioasa, dar probabil insuficient meditata. Îmi amintesc ca acum câteva saptamâni veneam din oras cu copiii, si luasem o carte mare de activitati pentru copii, pe care pe coperta scria cu litere de-o schioapa "Vechiul Testament". Fetita cea mare o tinea strâns la piept, si oricine trecea pe lânga noi pe strada îi putea citi titlul. La un moment dat i-am întors-o, jenat. Dar apoi m-am simtit rusinat pentru gestul murdar pe care îl facusem. Acum îmi înteleg necuratia simtita atunci ca "un fel de prostitutie". Si am dat un exemplu blând dintre numeroasele mele prostituari.

Exista o prostitutie a trupului si una a sufletului, o stim bine. Sa ne amintim cuvintele lui Isus: "Oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savârsit adulter cu ea în inima lui" (Matei 5,28). Ce usor ne putem prostitua sufletele! Si nu doar privind la femeie. De fiecare data când ascultam de minciuna, ne patam castitatea... practicam "un fel de prostitutie a sufletului". Pentru Isus, sufletul este mai important decât trupul (Matei 10,28), dar câti dintre noi acordam "igienei" sufletului macar atâta timp cât igienei corporale? Personal, dupa predica de vinerea trecuta a Papei am reflectat mai mult asupra "castitatii / curatiei sufletului prin ascultarea fata de adevar". Poate nu as fi facut-o daca Papa nu ar fi folosit cuvântul prostitutie, daca în mintea mea nu s-ar fi insinuat întrebarea: "nu cumva sunt un prostituat?" Tocmai faptul ca ideea de prostitutie îmi repugna m-a facut sa reflectez la cantitatea în care exista ea în viata mea, în gesturile mele, în cuvintele mele, în inima mea. Poate rândurile de mai sus va vor îndemna si pe Dvs la o analiza similara (sper cu rezultate mai bune). Daca da, un sfat de final: rezistati tentatiei de a legifera prostitutia în for intern.

Radu Capan
www.capan.ro

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=115
Vă rugăm să respectați drepturile de autor