www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=109
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Stramosii mei
- 20 aprilie 2006 -

Când eram mic, un prieten al parintilor, pictor, mi-a facut un portret. Impresionat, am vrut sa fac si eu ceva asemanator, dar stiam ca nu puteam. Atunci am sters portretul facut în creion, dar nu de tot, si, cu un pix, am urmat contururile lasate de pictor, ca portretul sa poarte amprenta mea.

Adesea vrem sa facem lucrurile dupa capul nostru, sa ne urmam propriile idei, iar când suntem chemati la ascultare de Dumnezeu, prin parinti, prin sot ori sotie, chiar prin copii ori prin altii, ne e greu sa renuntam la planurile facute, care, chiar daca nu sunt cele mai bune, sunt ale noastre.

În genealogia lui Isus pe care o traseaza, Sf. Luca ne spune ca Mântuitorul era "fiul lui Adam" (Lc 3, 38), primul om care nu a vrut sa asculte de Dumnezeu, ci sa îsi urmeze propriile idei, iar rezultatul ne este cunoscut. Cine va putea vreodata întelege acest mister de necuprins al iubirii dumnezeiesti: Fiul Tatalui Ceresc, Dumnezeu, se face Fiu al Omului, al creaturii Sale care s-a supus pacatului?

Compendiul Catehismului Bisericii Catolice, la nr. 75, spune: "Omul, ispitit de diavol, a lasat sa i se stinga în inima încrederea în Creatorul sau si, neascultându-L, a vrut sa devina «ca Dumnezeu» fara Dumnezeu, si nu potrivit lui Dumnezeu (Gen 3, 5)."

Adam si Eva, acceptând sa dialogheze cu Ispititorul, i-au permis sa le ucida în inima floarea încrederii în bunatatea Creatorului, Tatal nostru, si sa le sadeasca buruiana neîncrederii, iar când Dumnezeu este alungat din centrul vietii noastre, ea devine searbada si moare, pentru ca nimic, absolut nimic, nu-L poate înlocui pe Dumnezeu, oricâti înlocuitori am cauta!

Neîncrederea merge mâna în mâna cu îngrijorarea si frica. Nu degeaba Isus repeta neobosit: "Nu te teme! Nu va temeti!" Când ne lasam stapâniti de frica, ne închipuim singuri si neputinta pe care ne-o descoperim ne copleseste si ne zapaceste, facându-ne sa pierdem din vedere telul, care este Dumnezeu! Dar când ne lasam cu încredere în mâna Tatalui, ca niste copii, nu trebuie sa ne mai temem de nimic, pentru ca suntem în bratele Lui, Care ne iubeste din vesnicie cu o iubire nesfârsita!

Raspunsul lui Isus la neascultarea pâna la moarte a stramosului din care a dorit sa se traga a fost o ascultare "pâna la moarte, moartea pe Cruce", cum ne aminteste Sf. Pavel (Fil 2, 8). Prin Înviere, Isus i-a eliberat din moarte pe Adam si pe Eva, ca sa ne aduca aminte de adevarata noastra origine, care e din Tatal.

Drept încheiere, finalul mesajului de Pasti adresat Urbi et orbi, Romei si lumii, de catre Sf. Parinte Benedict al XVI-lea anul acesta: "Sa nu se teama omenirea celui de-al treilea mileniu sa îsi deschida inima catre El. Evanghelia Sa va satisface pe deplin setea de pace si de fericire ce se afla în inima fiecarui om. Cristos acum este viu si paseste cu noi. Imens mister de iubire! Christus resurrexit, quia Deus caritas est! Alleluia!"

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=109
Vă rugăm să respectați drepturile de autor