www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=106
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Întuneric si lumina
- 30 martie 2006 -

Sf. Ioan al Crucii scria: "Sa traim în credinta si speranta, chiar daca ne aflam în noapte; Dumnezeu apara sufletul doar în acest întuneric. Aruncati-va grijile asupra lui Dumnezeu, caci El are grija de voi."

Ultima parte este un citat direct din prima Scrisoare a Sf. Petru: "Smeriti-va asadar sub mâna puternica a lui Dumnezeu ca sa va înalte la timpul potrivit, aruncând asupra Lui toata grija voastra, caci El Însusi Se îngrijeste de voi" (1 Petru 5, 6-7).

Cu siguranta fiecare am trecut prin momente de întuneric interior, când lumina care ne conducea pâna atunci parca s-a stins. Încercarea este mai grea mai ales când, având constiinta ca am urmat drumul aratat de Dumnezeu, ajungem la (ceea ce pare) o fundatura. Un inevitabil "De ce?" ne scapa. Ce vrea Dumnezeu sa ne spuna? Încotro sa ne îndreptam?

Scott Hahn, un renumit biblist american, a fost întrebat de curând în timpul unei conferinte: "Cum de vorbiti despre Dumnezeu, când El este responsabil pentru moartea atâtora în lume: cât de multi oameni au murit în numele Lui sau din cauza Lui...?!" Raspunsul a venit prompt: "Dumnezeu este responsabil pentru o singura moarte: cea a Fiului Sau Preaiubit pe Care L-a oferit pentru rascumpararea noastra!"

Certitudinea noastra de fiecare clipa trebuie sa fie ca Dumnezeu ne iubeste din vesnicie cum nu ne poate iubi nimeni, nici parintii, nici sotul ori sotia, nici copiii si ca tot ceea ce ni se întâmpla are un sens, ca e spre binele nostru. Fara îndoiala, când umbrele ne apasa, când reperele ni se zdruncina, când lacrimile ne împaienjenesc ochii si ne îngreuneaza inima, când disperarea ne încolaceste speranta, ne e foarte greu, ne speriem si mai ca abandonam lupta, dar tocmai în aceste momente de încercare Dumnezeu ne este mai aproape si ne întareste: "Iata, Eu sunt cu voi în toate zilele si pâna la sfârsitul veacului" (Mt 28, 20).

El este iubire, cum ne învata Sf. Ioan (1 Io 4, 16) si cum ne aminteste Papa Benedict al XVI-lea în prima sa enciclica (Deus caritas est), nu doar atunci când ne trimite consolari, pace si liniste, ci mereu, si daca putem spune asa, chiar mai mult în momentele de greutate, pentru ca tocmai atunci avem mai multa nevoie de El! Cum ne-am putea îndoi de iubirea Lui, demonstrata pe Calvar si prezenta, pentru cel care sta sa o vada, în fiecare clipa a vietii noastre? El este Tatal nostru Care ne-a chemat la viata si Care ne cheama la fericirea vesnica pe fiecare.

Maestrii vietii spirituale ne învata ca, în aceste momente de întuneric, ispita de a lua hotarâri este foarte mare, iar rezultatul acestei pripe poate sa ne duca la o prapastie nebanuita. Cu smerenie sa ne lasam în mâna Celui Care ne iubeste si sa asteptam sa rasara din nou soarele, când putem vedea din nou ce drum e de luat. Isus îi spunea Sf. Faustina despre valoarea acestor momente de greutate: "Nu rasplatesc rezultatele bune, ci rabdarea si greutatea acceptata de dragul Meu."

O alta ispita care se iteste este închiderea în sine. Monseniorul V. Ghika îi sfatuia pe cei apasati de greutati sa-i caute pe altii aflati într-o situatie similara ori mai grea, sa-i mângâie si sa-i ajute. Acest remediu activ este adesea de mare ajutor în dimensionarea corecta a propriei dificultati si poate oferi mângâieri si lumina chiar celui care le da.

Cel Care este lumina lumii (Io 8, 12) si a biruit întunericul ne cheama astfel si pe noi, chiar în momentele noastre de întuneric, sa fim lumina lumii (Mt 5, 14)!

Andrei Gotia

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=106
Vă rugăm să respectați drepturile de autor