www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=105
 
 MEDITATII 

Reflectia saptamânii

Inapoi la cuprins

Omul Durerii, la portile Orientului
- 23 martie 2006 -

"Noi suntem aici la portile Orientului, unde totul este tratat cu superficialitate". Acesta este citatul asezat de Mateiu Caragiale în deschiderea lucrarii sale marete: "Craii de Curtea Veche". De ce spun "mareata"? Pentru ca realizeaza o monografie a Bucurestiului si, prin aceasta, surprinde, folosind o forta expresiva deosebita, o mentalitate colectiva din întreaga Românie. Iar aceasta scurta meditatie de la începutul scrierii se constituie într-un exhaustiv comentariu ce acopera întreg spectrul tematic, orice gând în plus în analiza operei fiind de prisos.

Cuvântul de ordine, leit-motivul este "superficialitate". Apar aici omul iubitor mai mult de bârfa decât de munca, cel care si-a confundat casa cu bodega de la colt de strada, cel care tine dezbateri publice despre moralitate, dupa care viziteaza casa de toleranta, cel preocupat de viitorul copiilor, astfel încât sa-i initieze în "sportul consumului de alcool si al relatiilor extraconjugale". Nu stiu daca recunoasteti, dar mie mi se pare ca românul nostru se potriveste întocmai descrierii. Poate spuneti ca "ne-am schimbat", ca suntem altii dupa revolutie. Sa vedem putin.

Da, ne-am schimbat. Am legalizat avortul si acum mii de potentiale mame îsi ucid cu bestialitate pruncii. Am introdus educatia sexuala în scoli si acum zeci de tineri sufera de pe urma bolilor venerice. Ecranele si revistele de la chioscurile de ziare invita la sexualitate. Tu, ca si crestin, esti etichetat ca "anormal" daca nu traiesti în concubinaj cu viitorul partener, pentru "proba", pierzând din vedere binecuvântarea divina ce însoteste doar castitatea premaritala. Suntem împotriva tutunului si declaram tuturor: "Tutunul dauneaza grav sanatatii!". Asezam aceasta puternica avertizare, scrisa cu litere mici, sub un panou de reclama imens, al carui mesaj este: "Cum îti poti refuza o astfel de placere?" Dar ne declaram crestini. Probabil ca cei mai multi suntem scrisi în registrul vreunei biserici. Si mai asistam la slujba la vreun botez, la vreo nunta sau înmormântare. Poate si de Paste si de Craciun, daca "gasca" de prieteni se mobilizeaza. Un cult al mortilor complex si încarcat de traditii defineste poporul român, dar care popor îsi mai înjura oare asemenea noua mortii si Dumnezeul? Apoi, avem icoane chiar si în masini, nu ca am cunoaste ceva despre personajele sfinte reprezentate acolo, ci ca un fel de talisman, pentru a ne pazi de accidente. Alaturi de ele, poze erotice. Nu ducem lipsa nici de carti de rugaciune. Lânga, horoscopul zilnic, un fel de ghicire moderna, care îti spune cu precizie ce vei face astazi, câti bani vei câstiga, daca ai "noroc" în dragoste si ce toane va avea sotia mâine. Sa nu mai vorbesc de "amulete" si fel de fel de pietre care îsi schimba culoarea dupa starea ta interioara. Ne facem cruce când trecem pe lânga un lacas de cult, desi nu prea stim ce simbolizeaza fiecare gest. Purtam "sfânta cruce" chiar si la gât si avem zeci de modele, dar nu renuntam la a ne croi haine scurte, care dezvaluie detalii provocatoare.

Nomenclatura de crestini a fost acordata prima oara ucenicilor Bisericii crestine primare, dupa un an de marturie a credintei în Cristos în rândul antiohienilor (Faptele Apostolilor 11,26). Un an întreg în care au fost monitorizati, cercetati, evaluati de necrestini si gasiti curati! Oare se potriveste crestinismul lor cu cel practicat de români?

Am asistat indignat la o emisiune de televiziune pe postul national. Era în anul în care catolicii si protestantii au celebrat împreuna cu ortodocsii Sfintele Pasti. Au fost invitate mari personalitati ale culturii românesti. Tema se anunta a fi una ecumenica. Desi nu era nici un catolic si nici un protestant în rândul invitatilor. În esenta, ideea conceperii acestei dezbateri despre unitatea confesionala în sarbatorirea Patimilor era aceea de a atesta veridicitatea si autenticitatea unei anumite confesiuni, descrisa la superlativ în raport cu celelalte doua. Repet, pe un post national, într-o Românie ce garanteaza constitutional drepturi egale pentru toate aceste denominatiuni. Unul din argumentul folosit în aceasta pledoarie anti-catolicism, anti-protestantism era acesta: "noi, în traditia noastra bizantina, punem pret pe Isus Înviat, nu pe Cel Rastignit. Noi nu sarbatorim un Cristos mort. Crucea noastra nu-L are pe Isus, pentru ca Isus e unul viu."

Apostolul Pavel le spune corintenilor: "Noi propovaduim pe Cristos, Cel Rastignit, care pentru iudei este o pricina de poticnire si pentru Neamuri o nebunie" (1Corinteni 1,23), "N-am avut de gând sa stiu între voi altceva decât pe Isus Cristos, si pe El rastignit" (1 Corinteni 2,2). De aceea, patristica romana accentueaza imaginea Domnului Isus suferind, muribund, crucificat. Fara rastignire, nu este mântuire. Fara moarte, nu este înviere. Si fara înviere, nu este speranta. Evocarea patimilor Mântuitorului nu-si extrage seva dintr-un imbold sadic, nici dintr-o nazuinta de manipulare emotionala a maselor, într-un efort de convertire, ci din întelegerea profunda a acestui act rascumparator. Putem sa fim de acord cu aceste principii, putem sa avem o întelegere teoretica a principiului eclezial "Isus-Omul durerii" si cu toate acestea sa fim departe de a experimenta practic, prin Spiritul Sfânt, identificarea cu Domnul. Noi trebuie sa trecem pe la Cruce. Noi trebuie sa avem, individual, experienta mortii noastre interioare. Din acest deces launtric, al sinelui, izvoraste fiinta cea noua, cea spirituala, cea care se îndreapta spre mântuire. "Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Cristos în Dumnezeu" (Coloseni 3,3). "Daca grauntele de grâu, care a cazut pe pamânt nu moare, ramâne singur" (Ioan 12,24).

Venit din înaltimi, dintr-o comuniune desavârsita cu Tatal si cu Spiritul Sfânt, Isus sufera pâna la moarte de cruce, dar va vedea în urma Lui o samânta de urmasi, care vor trai crestinismul ducând la moarte carnea, firea lor, natura lor pacatoasa. Vor fi mereu astfel de crestini, chiar în vremurile lepadarii de credinta. Întrebarea este: "Ce fel de crestin sunt eu?". Sau "sunt crestin?" Am trecut eu prin moarte, constient, voluntar, sau doar am cerut-o si am marturisit-o în apa Botezului? Oare cine domneste în viata mea? EU sau Cristos? El nu va accepta niciodata locul 2 în inima. Îmi place mult o ilustratie vetero-testamentara. Iosua conduce poporul evreu spre tara Canaanului. Un singur obstacol trebuie depasit, Iordanul. Porunca divina este ca întâi sa treaca preotii, purtând cu ei chivotul legamântului. Preotii trebuie sa se opreasca apoi, împreuna cu chivotul, pâna ce fiecare evreu va trece. Chivotul intra primul în apa si iese ultimul (Iosua 4,11). Chivotul este o înfâtisare a Domnului Cristos, Cel trecut prin moarte. Isus e Cel dintâi ce intra în moarte si ultimul care iese, la cel din urma ceas, la ultima strigare a harului. Ce frumusete e în suferintele Omului Durerii, ce frumusete e în Cruce! Jertfa Domnului Isus uneste efemeritatea cu vesnicia si omul cu Dumnezeu. Sa-L lasam pe Isus pe cruce! Sa ne amintim mereu de El asa! Paradoxal, apogeul umilintei în ochii lumii este actul suprem de adorare pentru Dumnezeu. Dupa moarte, vine si învierea. Dar trebuie sa ne pregatim pentru ea, cufundându-ne în moartea fata de noi însine si ridicându-ne la vietuirea cu Domnul Isus.

La portile Orientului bate Isus! Sa facem liniste în noi si sa-L primim! Sa nu ne fie teama sa spunem ca suntem altfel, pentru ca suntem crestini! Sa nu ne rusinam de credinta noastra, de marturia noastra! Omul Durerii sa fie model si parte din noi! Dupa suferinta de-o clipa, vine bucuria vesnica! Si numai prin moarte si dupa moarte, învierea!

Contempla, sufletul meu, pe Isus Rastignit,
Cu ce pret te-a mântuit.
Admira, multumeste, iubeste, lauda si adora.

El te iubeste, te priveste
El te-a mântuit.
Paseste cu El si traieste pentru El.
Admira, multumeste, iubeste, lauda si adora.


Sf. Bonaventura - Rugaciune catre Rastignit

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=105
Vă rugăm să respectați drepturile de autor