www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=104
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Un actor grabit
- 16 martie 2006 -

"Stimati spectatori, o tragedie zguduie lumea muzicala româneasca. Laura Stoica nu mai este..." Asa vesteau buletinele de stiri din seara mortii cântaretei rock îndragite de multi români. Am urmarit cu atentie reactiile celor implicati în relatarea cazului si ale celor intervievati. Pentru reporteri, acest moment s-a constituit într-un eveniment de senzatie în masura sa creasca audienta. Pentru colegii actori si muzicieni, un prilej de a-si revendica drepturile la apreciere publica si mediatica. Dar, dincolo de aceasta fatada, izbucnea din forul interior al fiecaruia dorinta de a explica rational moartea. Ca si cum ar fi dorit cu totii sa caute o vina colectiva, o cauza obiectiva care, o data depistata, sa fie analizata si cumva anihilata. Reporterii au reconstituit traseul accidentului, motivul pierderii vietii, pe când rudele Îl acuzau cu patos pe Dumnezeu, punând la îndoiala Atotstiinta si Dreptatea Lui.

De unde aceasta tanatofobie? De unde porneste dorinta de eternitate, care guverneaza multe din actiunile umane? Înteleptul Solomon, sub inspiratia Spiritului Sfânt, rosteste: "... a pus în inima lor pâna si gândul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la început pâna la sfârsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu". (Ecleziastul 3,11) Noi suntem creati pentru a fi vesnici! De când Dumnezeu a suflat peste om viata din El, moartea nu este decât o dimensiune exterioara, temporara si incompleta a fiintei din vârful piramidei Creatiei. Sufletul si duhul trec în lumea vazuta doar prin "ochii credintei". Trupul este supus putrezirii, dar, când trâmbita va suna, inaugurând Ziua Domnului, se vor trezi trupurile mortilor, restaurând fiinta umana trinitara (1Tesaloniceni 4,16-17).

Într-o zi, un tânar vine la batrânul sau unchi si-l anunta ca si-a luat bacalaureatul. "Si, acum, spune-mi, ce proiecte ai?", întreaba unchiul. "Acum voi studia. Vreau sa ma fac jurist". "Frumos, si apoi?" "Ei, apoi ma gândesc sa fac stagiul la Tribunalul Suprem". "Frumos, si apoi?" "Voi cauta o fata potrivita, ma voi însura, voi întemeia o familie." "Frumos, si apoi?" "Apoi voi deveni un om mare, un presedinte de curte de apel." "Frumos, si apoi?". "Da, unchiule" - tânarul începe sa se enerveze - "o sa îmbatrânesc si ma voi pensiona. Ma retrag într-o regiune frumoasa, îmi fac o casuta si încep sa cultiv capsuni." "Frumos", spune unchiul, "si apoi?" Nerabdarea pune stapânire pe tânar. "Ei, o sa mor odata". "Asa", spune unchiul, "si apoi?" Tânarul nu mai râde. Îl cuprinde spaima. "Da, voi muri... la asta nu m-am gândit. Unchiule, ce vine dupa moarte nu stie nimeni!" "Te înseli, baiete, exista Cineva care stie ce vine dupa moarte. Acesta e Isus. Si El a spus: Lata este calea care duce la moarte..." Dupa moarte vine judecata lui Dumnezeu si atunci esti ori pierdut, ori salvat.

Tinerii traiesc prezentul în lumina viitorului, facând din expectanta împlinirii iluziilor motivatia sperantei. Vârstnicii traiesc prezentul într-o continua comemorare a trecutului. Si, pâna la urma, fugim cu totii de realitatile "acum" si "aici". Nu ne mai putem întoarce în timp, iar ziua de "mâine" nu ne apartine. Daca putem face ceva pentru mântuirea noastra, astazi este timp. Dar, de multe ori, procedam gresit în cautarea lui Dumnezeu. Depunem eforturi extraordinare pentru a-L multumi. Reusim pâna la o vreme, dupa care esuam din nou si devenim frustrati. Pentru ca nu putem... Prin noi însine. Sfântul Augustin spunea: "Te laud, Doamne, ca întotdeauna ai fost Tu cel ce a facut primul pas! Când nu Te iubeam, Tu ma iubeai! Când eram departe de Tine, Tu erai asa de aproape. Întotdeauna Tu ai fost cu un pas înaintea mea!" E vremea sa ne predam Celui ce a biruit moartea, sa invocam prezenta si puterea Lui peste noi, prin Duhul Sfânt! Nu putem parcurge drumul spre Cer singuri. Dar El Îl va parcurge pentru noi, purtându-ne pe bratele Sale. Îmi imaginez ca Isus nu a purtat spre Golgota o cruce de lemn. M-a purtat de fapt pe mine si v-a purtat pe dvs, ne-a dus pe fiecare dintre noi. Acolo am fost osânditi, acolo s-a platit dreptatea noastra, acolo am fost noi... "Acolo" si "atunci", pentru ca "aici" si "acum", El sa traiasca în noi.

La intrarea într-una dintre bisericile catolice sibiene, stau asezate pe o hârtie urmatoarele cuvinte:
"Ia aminte, omule...
Viata aceasta este scurta, dar cea care urmeaza e vesnica...
Ai numai un singur suflet si, daca l-ai pierdut, ai pierdut totul.
Ce-ar folosi omului de ar câstiga lumea întreaga daca sufletul si l-ar pierde?
Va veni ziua în care va trebui sa dai socoteala de toate faptele tale si de viata ta.
Nu stii ceasul în care vei muri.
Dar poate fi chiar mâine.
Asa cum traiesti, asa vei muri.
E mai bine sa faci pocainta acum, decât sa fii osândit pe veci.
Dumnezeu exista, chiar daca tu nu crezi în El.
Si te vei întâlni cu Dumnezeu, chiar daca acum Îl ocolesti".

Dar, înainte de aceasta reflectie, parca într-o providentiala asezare, sta pus un tablou cu Domnul Isus, având dedesubt urmatoarele cuvinte: "Isuse, ma încred în Tine!" Ce e oare timpul? O masura definita a indefinitului. Succesiune de clipe lipsite de culoare. Trecând nepasator, aducând din nou o noua secunda. Aceeasi noua secunda. Domnul a pus în noi pâna si gândul vesniciei. Dar si perceptia temporalitatii, a efemeritatii o data cu caderea. De la primul minut al neascultarii, timpul a devenit masura indefinita a definitului. Clipele au capatat culoare, secundele au început sa cântareasca.

La intersectia vremelniciei cu vesnicia, sta pus semnul ALEGERE. Când constatam neputinta în fata mortii si din adâncul nostru striga vesnicia, sa îndraznim sa pasim pe Calea numita Isus! Daca nu o vom face, vom fi doar "actori grabiti", precum în piesa ce a consacrat-o pe Laura. Dar, mergând pe Cale, vom fi pelegrini în lumea aceasta, în drum spre Cetatea Eterna, adevarata noastra destinatie!

"Doamne Isuse, învata-ne sa ne numaram bine zilele!"

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=104
Vă rugăm să respectați drepturile de autor