www.profamilia.ro /meditatii.asp?reflectia=102
 
 MEDITA?II 

Reflec?ia saptamânii

Inapoi la cuprins

Razboiul generatiilor
- 2 martie 2006 -

O dupa-amiaza rece de iarna. Autobuzele sunt, în general, supraîncarcate în astfel de zile ale anului. Vehiculul opreste într-o statie. Doua doamne, fiica si mama dupa asemanare, urca si se îndreapta dinamic spre un loc ocupat. Fiica se adreseaza tinerei de pe loc, utilizând un ton agresiv, autoritar: "Va rog sa eliberati locul, domnisoara: mama este batrâna si bolnava!" Tânara noastra se ridica umila, cu greutate, afirmând în acelasi timp: "Daca sunt tânara, asta nu înseamna ca sunt si sanatoasa!"

Ea se îndreapta apoi spre celalalt capat al autobuzului, discuta cu un domn care o consoleaza, în timp ce noile venite îsi ocupa locurile solicitate cu îndrazneala. Spun îsi ocupa pentru ca, între timp, un alt tânar se ridica, pentru a-i face loc fiicei. Spiritele se calmeaza si autobuzul îsi urmeaza traseul obisnuit. Câteva minute mai târziu, însotitorul celei ofensate, tinând în mâna câteva hârtii, se apropie de doamnele comod instalate: "Uitati, sunt iesirile din spital ale celei pe care ati insultat-o!" Cele doua citesc foile acelea si culorile fetelor lor se schimba, semn ca erau consemnate acolo diagnostice grave, dupa care purtatoarea de cuvânt a mamei batrâne si bolnave adauga pe acelasi ton: "Daca era bolnava, trebuia sa nu paraseasca locul." "Doamna draga, vedeti si dumneavoastra ca batrânii sunt de multe ori exagerati si gresesc în relatiile cu tinerii!" spune însotitorul.

Se isca apoi o cearta pe cinste, cu efect de masa în tot autobuzul. Se formeaza doua partide. Tinerii devin subit avocatii tinerei. Batrânii se transforma în aparatori stoici ai doamnei în vârsta si ai fiicei sale. Sincer, daca n-as fi crestin, as fi acum un înfocat sustinator al partii tinere. De fapt, scena nu a fost decât un pretext pentru a reaprinde torta razboiului între generatii. Chiar si în acest microcosmos al interiorului unui mijloc de transport.

Urmarind atitudinea Domnului Isus fata de copii, fata de tineri, de adulti si fata de vârstnici, am constatat ca El avea un cuvânt pentru fiecare, un cuvânt de acceptare, de apreciere, de mântuire. Ne-am astepta ca Biserica, Rodul jertfei mesianice, sa aduca cu Sine aceeasi unitate si echitate a vârstelor. Sunt sigur ca Domnul asa a intentionat. S-a materializat oare dorinta Mântuitorului?

O colega de facultate, odinioara membra de seama a unui grup de tineri catolici, îmi povestea despre multele activitati pe care grupul le întreprindea odinioara. O întreb ce se întâmpla acum si-mi raspunde ca nu mai e ca altadata. De ce? S-a schimbat preotul. Primul, entuziast în lucrarea cu tinerii, era un tânar pastor de suflete. În locul sau, a venit un preot vârstnic. Un alt exemplu, într-o alta comunitate. Parintele a avut initiativa ca, dupa Liturghia din duminica Pastilor, sa invite în fata un grup de tineri, pentru a cânta câteva imnuri crestine, acompaniati fiind de sunetul chitarei. Zis si facut. Batrânii l-au asteptat pe preotul paroh la sfârsitul programului. Preotul a fost acuzat de profanarea bisericii, prin momentul tineresc din serviciul de cult. Si, ca sa nu credeti cumva ca doar în Biserica Catolica se pot întâmpla astfel de incidente, adaug o alta exemplificare. S-a petrecut într-o biserica evanghelica saseasca de lânga Brasov. Lider bisericesc a devenit un pastor tânar, venit din Germania în România în scopul slujirii. La putina vreme dupa instalarea sa în functie, au început sa rasune vocile de nemultumire ale batrânilor sasi. Motivul: în fiecare dimineata, tânarul german obisnuia sa alerge prin localitate. Facea jogging. "Cum se poate ca un pastor sa alerge?" a fost întrebarea de pe ordinea de zi. "Cum mai are autoritate asupra Bisericii?"

Vrem sau nu vrem sa recunoastem, avem prejudecati, stereotipuri de catalogare a celorlalti. Si, din pacate, ele nu sunt prezente doar în viata laica, ci se regasesc pregnant si în cea religioasa. Daca Apostolul Paul ar trai, ne-ar spune precum tânarului Timotei, discipol al sau, pastor si învatator al Bisericii primare: "Nimeni sa nu te nesocoteasca pentru tineretea ta" (1Timotei 4,12a). Si, de asemenea: "Nu mustra cu asprime pe un batrân, ci sfatuieste-l ca pe un tata" (1Timotei 5,1a). Apoi, ne-ar vorbi precum lui Tit, celuilalt slujitor al Domnului si apropiat al sufletului sau: "Batrânii trebuie sa fie demni, vrednici de respect, cumpatati, sanatosi în credinta, în dragoste si în rabdare" (Tit 2,2). "La fel, îndeamna-i pe cei tineri sa fie întelepti" (Tit 2,6). Iar Apostolul Ioan ne-ar adresa urmatoarele cuvinte: "V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindca sunteti tari si Cuvântul lui Dumnezeu ramâne în voi si ati biruit pe cel rau" (1Ioan 2,14).

Mi-ar placea sa vad aceeasi atentie non-discriminativa, acordata de catre Biserica si tinerilor si batrânilor. Mi-ar placea sa constat ca diferentele de vârsta dispar si noi suntem, în mod real, Una în El. Biserica nu este a tinerilor, nu este a vârstnicilor, este a Domnului Isus. Avem nevoie sa ne amintim realitatea aceasta. Doar constientizând-o, vom fi uimiti sa remarcam ca între noi, indiferent de vârsta, exista un Liant si nu o prapastie. Si acest Liant este Cristos.

Noi, ca si tineri, va trebui sa învatam respectul fata de parintii si bunii nostri, sa ne hranim din experientele lor, sa ne individualizam comorile întelepciunii lor. Iar cei vârstnici ar trebui sa ne acorde posibilitatea exprimarii, în acord cu propriile noastre nevoi si simtiri, chiar si în Biserica. Sincer, nu am idee cum am putea face lucrul acesta posibil. Dar stiu pe Cineva care metamorfozeaza nerealizabilul în realizabil. Si, în Numele Lui, se pleaca orice genunchi, al celui vârstnic si al celui tânar, marturisind la unison: Cristos este Domnul!

Andrei Patrînca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?reflectia=102
Vă rugăm să respectați drepturile de autor