www.profamilia.ro /meditatii.asp?caleacrucii=giulgiu_7
 
 MEDITA?II 

Medita?ii la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins

Calea Crucii cu Giulgiul Sfânt

Starea a 7-a
ÎNVIEREA


Doamne, noi cu întristare
Plângem durerile Tale,
Câte-n lume Le-ai purtat,
Pâna ne-ai rascumparat.
Isuse mult îndurate,
Chinuit pentru pacate.
Iarta pe toti cei gresiti,
Si ne fa-n veci fericiti.

 

Lectura

Iar în ziua întâi a saptamânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineata, fiind înca întuneric, si a vazut piatra ridicata de pe mormânt. Deci a alergat si a venit la Simon-Petru si la celalalt ucenic pe care-l iubea Isus, si le-a zis: "Au luat pe Domnul din mormânt si noi nu stim unde L-au pus". Deci a iesit Petru si celalalt ucenic si veneau la mormânt si cei doi alergau împreuna, dar celalalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt si, aplecându-se, a vazut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat. A sosit si Simon-Petru, urmând dupa el, si a intrat în mormânt si a vazut giulgiurile puse jos, iar marama, care fusese pe capul Lui, nu era pusa împreuna cu giulgiurile, ci înfasurata, la o parte, într-un loc. Atunci a intrat si celalalt ucenic care sosise întâi la mormânt, si a vazut si a crezut. (In 20, 1-8)

 

Comentariu

Cum am vazut detaliat mai înainte, imaginea prezentata pe Giulgiu este martora silentioasa a torturilor grele suferite de Isus, a suferintelor atroce, a rastignirii, a mortii si îngroparii. Bineînteles ca nimic nu ne poate arata direct ceea ce s-a întâmplat dupa înfasurarea trupului în Sfântul Giulgiu si asezarea sa în mormânt. Se pot face unele observatii interesante care ne îndeamna la adânci reflectii.

Este impresionanta în special existenta perfectei imagini frontale si dorsale a trupului, atât de detaliata încât sa permita descrierea minutioasa vatamarilor suferite. Nici astazi dupa nenumarate si aprofundate studii teoretice si cercetari experimentale nu se poate obtine o imagine asemanatoare dupa un cadavru, fiindca unele dintre caracteristicile sale par imposibil de reprodus.

De altfel medicii legali afirma ca trupul nu a putut ramâne învelit în pânza mai mult de 50-60 de ore, pentru ca altfel începutul procesului de descompunere prin emanarea de lichide si gaz ar fi patat pânza si ar fi împiedicat si compromis formarea perfectei imagini ce pâna astazi, la distanta de secole e clar vizibila. Asadar, din vreun motiv despre care Sfântul Giulgiu nu poate spune nimic, trupul a iesit definitiv nu dupa mai mult de câteva zeci de ore de la înfasurare.

În sfârsit este fata aceluiasi om care ne interpeleaza. Sa-l observam cu atentie în imaginea tridimensionala care nu doar ca ne furnizeaza o imagine perfecta si unica, ci ofera posibilitatea de eliminare a ranilor si scurgerilor de sânge care mascheaza fizionomia prezentând imaginea reala a fetei. Este fata unui om care în ciuda suferintelor si a mortii înspaimântatoare, prezinta trasaturi senine si destinse, aproape ca si cum nu ar fi mort, ci doar...adormit. Pâna când?

 

Meditatie

Îngroparea lui Isus este în acelasi timp momentul maximei înjosiri, dar si începutul semnelor în favoarea nevinovatiei lui Isus. Tatal a fagaduit sa ia la sine soarta dreptului sau astfel ca pentru Isus începe o serie de exceptii ce converg toate catre a indica providenta: rastignitul este încredintat prietenilor sai (si nu lasat sa se descompuna pe cruce), îi este oferit un mormânt care nu a mai adapostit pe nimeni (si nu aruncat în groapa comuna a executatilor), pregatirea îngroparii se face prin întrebuintarea unei cantitati extraordinare (aproape exagerate) de uleiuri parfumate, care puteau fi folosite doar pentru înmormântarea unui rege.

Dar semnul prin excelenta este învierea celui rastignit. Tatal îl asculta întotdeauna pe Fiul care se hraneste din împlinirea vointei sale si acum îl cheama la sine din conditia de moarte la cea de viata. Si aceasta viata Fiul o va comunica tuturor celor pe care Tatal I i-a dat.

Sfântul Giulgiu poarta semnele învierii? Cel dintâi care a vazut giulgiurile de înmormântare în mormântul lui Isus, în absenta prizonierului lor "a vazut si a crezut". Pentru acesta acele pânze au fost martorii ce anuntau victoria binelui asupra raului, a vietii asupra mortii. Nu stim câte particularitati a putut vedea apostolul pe care Isus îl iubea: Sfântul Ioan care ne transmite amintirea acelei vizite la mormânt, nu vorbeste de imagini ale pânzei. E si de înteles, caci daca acele giulgiuri coincideau cu Giulgiul nostru, ele nu erau altceva decât partea de deasupra a pânzei lungi cazuta peste partea de dedesubt încât pareau efectiv doua giulgiuri suprapuse. Partile pânzei care au atins corpul fara viata al lui Isus erau în interior si nu le putea observa cel care vedea de sus mormântul.

Acum ca Isus a înviat la ce mai serveste Sfântul Giulgiu? El pare restul unui moment dureros dar pe deplin depasit, care poate ajuta doar la reconstituirea evenimentelor. Nu e asa. Acel moment nu a trecut, nici macar pentru Isus. Desigur ca acum El se bucura de glorie în sânul Tatalui, dar mijloceste pentru noi în conditia rastignitului ce demonstreaza Tatalui biruinta asupra suferintei pentru a obtine împacarea noastra cu El (cf 1 In 2,1). Acest moment nu a trecut nici pentru noi, chemati sa retraim drumul pe care El l-a parcurs. Mai ales acea sâmbata sfânta care pare sa uite suferinta vinerii mortii în fata bucuriei din duminica învierii.

Apostolul celui înviat e chemat sa exercite în grad eroic chiar, cu ajutorul Spiritului, credinta în Dumnezeul drept si mântuitor, speranta întoarcerii Fiului, a celui întâi nascut dintre morti care ne va fi atunci frate mai mult decât oricând.

 

Tatal nostru... Nascatoare... Marire... Si acum

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?caleacrucii=giulgiu_7
Vă rugăm să respectați drepturile de autor