www.profamilia.ro /meditatii.asp?caleacrucii=5
 
 MEDITA?II 

Medita?ii la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Statiuna a V-a

Simon din Cirene îl ajuta pe Isus sa-si duca crucea

Drumul parcurs de Isus cu crucea în spate de la fortareata Antonia pâna la Calvar a fost mai putin de un kilometru. Dar Isus era epuizat din cauza noptii nedormite, petrecuta în batjocuri si maltratari, a sângelui pierdut la biciuirea si încoronarea cu spini. Pe acest drum, Mântuitorul, purtându-si crucea, cade de mai multe ori, iar soldatii si-au dat seama ca cel condamnat, prabusindu-se mereu la pamânt, ar putea muri pe cale, înainte de a ajunge la locul de executie. Iata pentru ce soldatii romani, nu din mila sau compatimire, l-au fortat pe un trecator, pe un taran care se întorcea de la câmp, sa îi ia crucea lui Isus din spate si sa o duca el pâna pe Calvar. Se numea Simon din Cirene. El devine modelul crestinului care îsi ia crucea în spate si merge pe urmele lui Isus. Daca vrea cineva sa vina dupa mine, sa renunte la sine, sa-si ia crucea si sa ma urmeze. (Mt 16,24)

Zilnic avem de purtat în spate ca si Simon din Cirene o cruce mai grea sau mai usoara. Este o lege de la care nimeni nu se poate sustrage. Dar marea noastra sansa este aceea ca putem transforma crucea în instrument de mântuire.

În intentia dusmanilor si a calailor lui Isus, crucea pe care i-au pus-o pe spate trebuia sa fie instrumentul umilirii, al suferintei supreme; dar în realitate a fost instrumentul mântuirii noastre, semnul iubirii Lui pentru noi, iubire care s-a manifestat într-un mod si mai generos nu numai prin semne si minuni, ci si prin propria persoana, îndeosebi prin suferinta, patimirea si moartea sa.

Isus ne spune în cuvinte foarte clare ce trebuie sa facem ca sa ramânem în aceasta iubire: "Daca vrea cineva sa vina dupa mine sa renunte la sine..." Trebuie sa renuntam în mod radical la egoismul nostru, sa nu mai facem din eul nostru centrul a toate, si sa acceptam sa ne pierdem chiar si viata pentru Cristos. Daca voim sa o salvam, o vom pierde. Daca o pierdem pentru El, o vom afla.

Cu acest paradox, Isus ne da o revelatie decisiva pentru orientarea noastra corecta în viata. În viata noastra simtim doua aspiratii puternice: dorinta de fericire si dorinta de iubire. De fapt, Dumnezeu ne-a creat tocmai pentru fericire si pentru iubire. Exista însa o certa incompatibilitate între aceste doua scopuri, cel putin în lumea temporala. Cine cauta direct propria fericire traieste în egoism si se îndeparteaza de iubire. Cine vrea sa traiasca în iubire trebuie sa renunte sa caute direct propria fericire. Multi ramân într-o situatie ambigua: pretind ca vor sa iubeasca, dar în realitate cauta, înainte de toate, propria fericire. Isus nu vrea ca noi sa ne amagim. Ne spune cu claritate ca, daca vrem sa gasim fericirea, trebuie sa renuntam sa o cautam si sa urmarim doar un singur lucru: progresul în iubire, urmând calea pe care El însusi ne-a trasat-o.

Simon din Cirene, purtând crucea, a înteles cine este Isus si a început sa duca povara crucii din iubire fata de Mântuitorul. Harul pe care l-a primit Simon din Cirene îl imploram si noi repetând rugaciunea de la statiunea a V-a: "O, Isuse, da-mi si mie harul ca, prin crucea ce-mi este data, sa cunosc cine esti, sa învat a te iubi si a rabda orice suferinta din dragoste catre tine. Amin."

"Mergea agale pe drum.
Si l-au pus la lucru.
Un calator necunoscut, un fiu al nimanui.
Doamne, cu toate acestea, i-ai acceptat ajutorul. N-ai pretins ca fapta lui sa izvorasca din adâncul inimii, asa cum se angajeaza un prieten marinimos si devotat pentru fratele sau, istovit si batjocorit. Acest om înjosit venea numai din constrângere.
Si tu l-ai acceptat.
Un om sarman si neputincios te ajuta pe tine, Dumnezeule atotputernic,
Pentru ca ai vrut sa traiesti si cu ajutorul pamântesc al omului.
Doamne, si eu am nevoie de ajutorul altora.
E lung si anevoios drumul oamenilor daca îl strabati numai de unul singur.
Resping bratele care vor sa ma ajute,
singur vreau sa fac totul,
singur sa lupt
si singur sa înving,
Desi trece pe lânga mine poate un prieten, un sot devotat, un frate drag, un vecin bine intentionat sau
un tovaras cumsecade.
Tu mi i-ai trimis si de multe ori eu nici nu-i bag în seama.
Desi lumea n-o putem mântui decât împreuna!
Da-mi, Doamne, harul sa recunosc si sa îi accept pe toti "Simonii" din calea vietii mele, chiar si atunci când vin "sovaind". (Michel Quoist)

PS Cornel Damian, Bucuresti

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?caleacrucii=5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor