www.profamilia.ro /meditatii.asp?caleacrucii=2005statiunea03
 
 MEDITA?II 

Medita?ii la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins STATIUNE A ATREIA
Isus cade pentru întâia oara


V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea profetului Isaia 53, 4-6
Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a împovarat. Si noi Îl socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor.

MEDITATIE
Omul a cazut si cade tot mereu: de câte ori nu devine oare o caricatura a sa, si nu mai este chipul lui Dumnezeu, ci ceva care îl ridiculizeaza pe Creator. Cel care, coborând de la Ierusalim la Ierihon, a dat peste tâlharii care l-au despuiat de haine lasându-l pe jumatate mort, sângerând pe marginea drumului, nu este oare imaginea prin excelenta a omului? Caderea lui Isus sub povara crucii nu este decât caderea omului Isus învins deja de biciuire. De aici rezulta ceva mai profund, asa cum spune Paul în scrisoarea catre Filipeni: "Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o stirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luând, facându-Se asemenea oamenilor, si la înfatisare aflându-Se ca un om S-a smerit pe Sine, ascultator facându-Se pâna la moarte, si înca moarte pe cruce" (Fil 2, 6-8). În caderea lui Isus sub povara crucii apare întregul sau drum: umilirea sa voluntara pentru a ne ridica pe noi din mândria noastra. Si în acelasi timp rezulta natura orgoliului nostru: mândria cu care vrem sa ne dam drept Dumnezeu nefiind altceva decât noi însine, prin care credem ca nu avem nevoie de iubirea vesnica, dar vrem sa ne modelam singuri viata. În aceasta razvratire împotriva adevarului, în aceasta încercare de a fi noi însine dumnezeu, de a fi creatorii si judecatorii nostri, ne prabusim si sfârsim prin a ne distruge pe noi însine. Umilirea lui Isus este depasirea mândriei noastre: prin umilirea sa ne ridica pe noi. Sa-l lasam sa ne ridice. Sa ne despuiem de autosuficienta noastra, de dorinta noastra gresita de autonomie si în schimb sa învatam de la el, cel care s-a umilit, cum sa aflam adevarata noastra maretie, umilindu-ne si îndreptându-ne catre Dumnezeu si catre fratii care sunt calcati în picioare.

RUGACIUNE
Doamne Isuse, povara crucii te-a facut sa cazi la pamânt. Povara pacatului nostru, povara mândriei noastre te trânteste la pamânt. Dar caderea ta nu este semn al unui destin potrivnic, nu este simpla slabiciune a celui calcat în picioare. Ai vrut sa vii în întâmpinarea noastra, a celor care din mândrie zacem pe jos. Mândria de a gândi ca suntem în masura sa-l facem pe om a facut asa încât oamenii sa devina un fel de marfa, care este vânduta si cumparata, un fel de rezervor de materiale pentru experimentele noastre, prin care speram sa depasim cu fortele proprii moartea, în timp ce, de fapt, nu facem altceva decât sa umilim mereu tot mai profund demnitatea omului. Doamne, ajuta-ne pentru ca am cazut. Ajuta-ne sa lasam deoparte mândria noastra distructiva si, învatând de la umilinta ta, sa fim ridicati din nou.

Toti:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

O quam tristis et afflicta
fuit illa benedica
mater Unigeniti!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?caleacrucii=2005statiunea03
Vă rugăm să respectați drepturile de autor