www.profamilia.ro /meditatii.asp?caleacrucii=2
 
 MEDITA?II 

Medita?ii la Calea Crucii
achizitionare: 26.03.2004

Inapoi la cuprins Statiuna a II-a

Isus ia crucea pe umeri

Isus Cristos, prin cuvintele Evangheliei ne da o povata: "cel ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze mie" (Marcu 8,34; Matei 16,24). În statiunea a doua meditam punerea crucii pe umerii lui Isus. El este exemplul nostru, model pentru fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi trebuie sa-l iubeasca pe Dumnezeu Tatal precum Isus Cristos, împlinind vointa Tatalui si supunându-ne Lui; iar vointa lui Dumnezeu este ca noi sa ajungem la fericirea sa, mergând pe aceasta cale a crucii, precum Isus.

Se poate observa o completare în textul evanghelic: "si sa-mi urmeze mie". Cristos ne cheama pe drumul vietii alaturi de El, nu separat, tocmai pentru a nu ne lasa singuri în vâltoarea si greutatea vietii; vedem ca Isus are initiativa, El este cel care ni se ofera a fi alaturi. Si în Vechiul Testament, poporul iudaic îl urmeaza pe Dumnezeu, se lasa în grija lui, se încrede în planul divin, stie ca scopul final este un scop benefic lui (calatoria prin pustiu spre pamântul fagaduintei Exod 13,21).

Noi îl avem pe Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care ne cheama pe drumul sau. "Eu sunt calea" pentru a ajunge la Tatal; daca îl urmam cu adevarat, nu putem sa ne îndepartam de Dumnezeu. "A lua crucea" nu este numai o învatatura, ci este chiar aderarea la însasi persoana lui Cristos, a-i împartasi viata si destinul, a participa la ascultarea lui libera si plina de iubire fata de vointa Tatalui.

Chemându-ne pe fiecare "pe calea desavârsirii", Isus ne cere sa traim în mod desavârsit porunca iubirii, sa intram în daruirea Sa totala, sa imitam si sa traim iubirea Sa. Iubirea lui Cristos este o iubire fara limite, o iubire pâna la jertfa suprema, este "porunca cea noua" exemplificata chiar de El (Ioan 15,12). Comportamentul lui Cristos, cuvântul sau si faptele sale, trebuie sa fie pentru noi o regula a vietii crestine. Faptele care culmineaza cu Patima si Moartea Sa pe cruce sunt revelatia vie a iubirii sale fata de Tatal si fata de fiecare dintre noi. Isus ne cere ca aceasta iubire sa fie imitata de cei care-l urmeaza (Ioan 13,34-35).

A accepta chemarea adresata fiecaruia dintre noi înseamna a ne conforma celui care s-a facut slujitor pâna la daruirea sa pe cruce (Filipeni 2,5-8). Ce înseamna a te darui în contextul lumii contemporane? Este acceptarea crucii dupa pilda Mântuitorului, o cruce a vietii cu tot ceea ce implica ea. A vedea un rau în suferinta, în boala, în batrânete si în moarte, înseamna de fapt a face pe placul diavolului; el ne îndeamna sa ne razvratim, sa deznadajduim, sa nu mai avem rabdare, sa ne pierdem speranta.

Însa crestinul, cel care accepta crucea alaturi de Cristos, întelege ca Dumnezeu permite aceasta pentru a câstiga merite si a ne sfinti. Trebuie sa stim sa dam valoare momentului, pentru a putea creste pe plan spiritual: în suferinta sa practicam speranta si curajul, rugaciunea noastra sa fie mai intensa; avem ocazia sa ne dam seama cât de pretioasa este prezenta celor apropiati, sa apreciem mai mult lucrurile frumoase. Suferintele de fiecare zi sunt jertfe "de buna mireasma spirituala" pe altarul vietii noastre. Cu ajutorul lui Dumnezeu, aceste suferinte le acceptam cu încredere si curaj si cu iubire fata de cei din jurul nostru

Iata ca a-l urma pe Isus înseamna si sa ne luam crucea noastra în fiecare zi. Isus se refera la toata durerea de fiecare zi, cu toate micile suferinte. Îndemnându-ne sa ne luam crucea noastra, Isus a dat sens si valoare si suferintei noastre. Louis Marie Grignion de Montfort, întelegând valoarea crucii spunea: "nici un fiu nu e primit daca nu o poarta (crucea) ca semn distinctiv, nici un ucenic, daca nu o poarta cu mândrie fara sa roseasca... si pe umeri fara sa o târasca sau fara sa se lepede de ea."

În purtarea crucii, drum încheiat cu moartea pe cruce a lui Cristos, Dumnezeu Tatal raspunde acestei iubiri cu puterea sa si împlineste o lucrare pe care nu o mai împlinise pâna atunci: Învierea. Prin aceasta Trupul lui Isus, supus suferintei si mortii, este transfigurat si glorificat (2Cor 13,4), vrednic sa urce la dreapta Tatalui. Astfel, Isus Mântuitorul deschide poarta fericirii vesnice pentru cei care primesc crucea si o poarta cu rabdare pâna la sfârsitul vietii.

pr. Florin Bozântan, Cluj-Napoca

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?caleacrucii=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor