www.profamilia.ro /maria.asp?braniste=6
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Cultul Maicii Domnului în tradi?ia rasariteana
pr. Dr. Ene Braniote

achizitionare: 20.11.2002; sursa: Liturgica generala

Vechimea cultului Maicii Domnului în Biserica crestina si temeiurile lui biblice
Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului (I) (II) (III) (IV) (V)
Reprezentari ale Maicii Domnului în pictura bisericeasca

Reprezentari ale Maicii Domnului în pictura bisericeasca

Traditia atribuie Sfântului Evanghelist Luca primele reprezentari iconografice ale Sfintei Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat dar se crede ca ele au servit ca prototipuri pentru iconografia de mai târziu.

Ceea ce s-a putut cunoaste însa au fost frescele din catacombele din împrejurimile Romei. Cele mai vechi si cele mai numeroase fresce reprezentând pe Sfânta Fecioara s-au descoperit în cimitirul sau Catacomba Mariei.

Una din aceste fresce, datând din prima jumatate a secolului al II-lea, reprezinta pe Maica Domnului alaptându-si Pruncul. Lânga ea, în picioare stând, se afla un prooroc care arata catre o stea. Tot aici mai sunt doua reprezentari ale Sfintei Maria: Bunavestire si Închinarea magilor. În prima scena, Maria sta pe scaun iar lânga ea, în picioare, se afla Sfântul Arhanghel sub chipul unui tânar fara aripi. În a doua, ea este asezata pe un tron, tinând Pruncul pe genunchi, iar magii îi ofera daruri. Scena subliniaza vrednicia ei ca Maica a lui Dumnezeu. Aceasta scena era des reprezentata (s-au gasit reprezentari din secolele II-IV) si constituia o sarbatoare speciala cum mai este si astazi în Biserica latina. Magii au fost considerati primii reprezentanti ai Bisericii crestine proveniti dintre pagâni. Reprezentarea închinarii magilor se vede în secolul al VI-lea în mozaicul bisericii Sfântul Vitalie din Ravena, cusuta pe mantia împaratesei Teodora, în scena în care ea si împaratul Iustinian aduc daruri la Hristos, repetând într-un fel slujirea adusa de craii de la Rasarit. Deseori Sfânta Fecioara era reprezentata ca Oranta (exemplu Coemeterium Maius de pe Via Nomentana). Pe numeroase vase liturgice, gasite în catacombe, erau reprezentati alaturi de Sfânta Fecioara si Apostolii Petru si Pavel, sau mama ei, Sfânta Ana, ceea ce a subliniat însemnatatea Maicii Domnului ca întâistatatoare în fata lui Dumnezeu.

Din secolul al IV-lea înainte, unii scriitori crestini, bazati pe traditia veche, pastrata pâna la ei, au cautat sa formuleze descrieri literare ale chipului trupesc si sufletesc al Maicii Domnului. Una dintre acestea, transmisa pâna la noi este din secolul al IV-lea si apartine lui Epifaniu:

"În toate era plina de demnitate si serioasa, vorbea putin si numai când trebuia; bucuroasa la ascultare si binevoitoare; cinstea pe toti si se pleca în fata tuturor. De statura mijlocie, desi unii zic ca ar fi fost de trei coti. Fata o avea nici rotunda, nici ascutita, dar mai prelunga; chipul îi era de culoarea grâului, cu parul ascuns galbui; cu ochii vioi si curati având în ei nuante galbui, tocmai de culoarea olivelor, cu sprâncene arcuite lungi si putin negre; nasul ceva cam lung, cu narile mijlocii, iar buzele trandafirii; cu mâinile prelungi si cu degetele asemenea. Si în fine, toata fiinta ei era simpla, fara de mândrie sau vreo împodobire omeneasca, ci smerita, neprefacuta si fara de prihana, cu îmbracaminte cuviincioasa, iubind vesminte numai cu un fel de vopseala, dupa cum omoforul care se afla în biserica ei, ce este în Chalkopratrii, o marturiseste. Si înafara de acestea... mai presus de toate, era întrânsa multa frumusete divina."

Tipuri de icoane. Tipurile de icoane atribuite Sfântului Evanghelist Luca si pe care le-ar fi pictat dupa Cincizecime, se crede ca sunt: a) Hodighitria sau Calauzitoarea, în care Maica Domnului este reprezentata cu pruncul în brate, amândoi cu fata spre cel care priveste. b) A doua reprezentare este cunoscuta ca Glykofilusa (duioasa, dulce-iubitoarea). Pruncul este strâns lipit cu fata lânga obrazul Maicii Domnului, pe care o îmbratiseaza. Chipul mamei este îndurerat, prevestind suferintele viitoare ale Fiului. c) În unele icoane, Maica Domnului este înfatisata fara prunc, singura, în chip de Oranta. Apare în Deisis, rugându-se Mântuitorului, pentru omenire.

Icoanele atribuite Sfântului Evanghelist Luca (vreo 10 în Rusia si alte 21 la Athos si în Occident) nu sunt decât tipuri transmise dupa originalele lui Luca. De exemplu din tipul Glykofilusa, nu se cunosc exemplare decât datând din secolul al X-lea. Tipul Hodighitria s-a pastrat în reprezentari provenind din secolul al VI-lea. În afara de icoanele atribuite Sfântului Evanghelist Luca, traditia vorbeste de un chip nefacut de mâna al Maicii Domnului.

Sfintii Petru si Pavel, facând multe convertiri în orasul Lida (Diosopolis), de lânga Ierusalim, au rugat pe Sfânta Fecioara sa vina la sfintirea bisericii. I-a le-a promis ca va veni, trimitându-i înapoi la Lida. Aici au gasit pe un perete (sau o coloana) zugravit chipul Maicii Domnului. În secolul al VIII-lea, Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, calatorind la Lida, a facut o copie dupa icoana cea nefacuta de mâna, pe care în timpul prigoanei iconoclaste a trimis-o la Roma. Dupa încetarea iconoclasmului, icoana a fost adusa la Constantinopol. De aceea, s-a mai numit si "romana". Se numeste Icoana Maicii Domnului din Lida. Se sarbatoreste la 26 iunie.

Textele liturgice confirma traditia ca Sfântul Evanghelist Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel este slujba Utreniei din ziua de 26 august, când se praznuieste icoana Maicii Domnului din orasul Vladimir ("Vladimirskaia"), care apartine tipului Glykofilusa. În prima piasna a canonului se consemneaza numele Evanghelistului Luca: "Zugravind prea cinstitul tau chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfatisat pe Ziditorul a toate pe bratele tale." Tot din textul liturgic aflam despre icoana cea nefacuta de mâna, din care o copie se afla în orasul Kazan. Praznicul icoanei numita "Kazanskaia", se sarbatoreste la 22 octombrie. În slujba zilei se arata pe scurt originea ei: "Dumnezeiestii apostoli cu mare glas binevestind cuvântul Evangheliei lui Hristos, au zidit o dumnezeiasca biserica în numele tau prea sfânt, Nascatoare de Dumnezeu, si au venit la tine, stapâna, rugându-te sa vii la sfintirea ei. Iar tu, o Maica a lui Dumnezeu, le-ai spus: mergeti în pace si eu voi fi cu voi acolo. Iar ei mergând, au aflat acolo pe stâlpul bisericii tale, Stapâna, asemanarea chipului, zugravita prin puterea dumnezeiasca si vazându-l s-au închinat tie si au preaslavit pe Dumnezeu..." (Sedealna cântarii a treia a Canonului).

În afara de tipurile Hodighitria si Glykofilusa, care sunt cele mai cunoscute si cele mai raspândite atât printre icoanele murale ori mobile, un alt tip iconografic este Galactotrofusa (hranitoarea cu lapte), în care Maica Domnului îsi alapteaza pruncul, asa cum se poate vedea în frescele din catacomba Priscillei, din secolul al II-lea; un exemplat vechi al acestui tip s-a aflat într-o fresca din Saqqara, Egipt, datând din secolul al VI-lea. În secolul al VI-lea, icoanele mariane devenisera foarte raspândite. Si în Apus se aflau în acest timp câteva reprezentari ale Sfintei Marii, cum este Fecioara Oranta din cimitirul Sf. Agnes din Roma si din biserica Sfânta Maria Maggiore, sau de pe portile Sfintei Sabina (Portatissa, porta - cea de la intrare). O astfel de icoana se afla pe Muntele Athos la manastirea Vatopedi sau Iviron, vestita mai ales prin legenda de care se leaga.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?braniste=6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor