www.profamilia.ro /maria.asp?braniste
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Cultul Maicii Domnului în tradi?ia rasariteana
pr. Dr. Ene Braniote

achizitionare: 20.11.2002; sursa: Liturgica generala

Vechimea cultului Maicii Domnului în Biserica crestina si temeiurile lui biblice
Formele de exprimare a cultului Maicii Domnului (I) (II) (III) (IV) (V)
Reprezentari ale Maicii Domnului în pictura bisericeasca

Materialul de mai jos reprezinta o prelucrare/adaptare dupa "Liturgica Generala" (ortodoxa) a pr. prof. Dr. Ene Braniste.

Vechimea cultului Maicii Domnului
în Biserica crestina si temeiurile lui biblice

Sfânta Fecioara Maria, ca cea mai sfânta dintre femei si ca una care s-a învrednicit de cinstea exceptionala de a naste cu trup pe Fiul lui Dumnezeu si Mântuitorul lumii, este venerata ca cea dintâi dintre toti sfintii, fiind "mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii". Cinstirea ei a fost inaugurata de însusi Arhanghelul Gavril, care, trimis de Dumnezeu sa vesteasca Fecioarei din Nazaret ca ea va naste pe Mesia, a salutat-o cu cuvintele: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei!" (Luca 1,28). Cu acelasi salut o întâmpina pe Sfânta Fecioara si vara ei, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezatorul, înainte de nasterea acestuia, când Sfânta Fecioara o viziteaza, dupa vestirea îngerului: "Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau" (Luca 1,42). În imnul de bucurie, de lauda si de multumire pe care îl înalta atunci lui Dumnezeu, si pe care ni l-a transmis Sfântul Luca, Sfânta Fecioara însasi prevesteste situatia ei exceptionala între celelalte femei si veneratia universala de care urma sa se bucure, datorita rolului ei de primordiala importanta în istoria mântuirii: "Mareste, suflete al meu, pe Domnul... ca a cautat spre smerenia roabei Sale, ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si sfânt este numele Lui..." (Luca 1,46-49).

Mai târziu, admiratia profunda a oamenilor din popor pentru lucrurile minunate pe care le facea Isus si pentru cele ce El învata, se adresa nu numai Lui însusi, ci trecea si asupra Sfintei Lui Maici: "Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii la care ai supt!", cum a zis odata o femeie din multime (Luca 11,27).

Am putea spune, deci, ca cinstirea de care Sfânta Fecioara s-a bucurat din partea crestinilor a început înca din timpul vietii ei, persoana ei fiind totdeauna asociata în chip firesc cu aceea a dumnezeiescului sau Fiu si înconjurata de dragostea si respectul celor din jurul Lui. Dar în primele trei secole cinstirea aceasta se manifesta în chip latent si sub forme mai discrete, mai ales în cultul particular al crestinilor din Biserica Ierusalimului si din jurul mormântului Maicii Domnului de la Ghetsimani. Intrarea acestei cinstiri în cultul public al Bisericii si o dezvoltare mai mare a ei se constata abia dupa libertatea acordata de împaratul Constantin crestinatatii. În secolul al IV-lea Sfintii Parinti vorbesc de obicei cu mare respect despre Maica Domnului, cum face de exemplu Sf. Ambrozie, care se întreaba: "Cine este mai de cinste decât Maica Domnului?".

Ca o samânta care a asteptat prea mult timp în pamânt pentru ca sa rasara la lumina, îmboldita de o cauza externa, asa si cultul Maicii Domnului a luat o dezvoltare exploziva si mereu crescânda mai ales din prima jumatate a secolului al V-lea, datorita ereziei dioprosopiste a lui Nestorie, care sustinea ca, deoarece în fiinta lui Hristos ar exista doua persoane deosebite (de o parte cea dumnezeiasca, de alta cea omeneasca), Sfânta Fecioara Maria nu a nascut decât pe omul Hristos si nu poate fi numita si Nascatoare de Dumnezeu, ci numai Nascatoare de om sau, cel mult, Nascatoare de Hristos. Când un Episcop predicând în biserica lui, în care se afla si Nestorie, a îndraznit sa blasfemieze pe cei ce sustin ca Maria este si Nascatoare de Dumnezeu, tot poporul care îl asculta a iesit ostentativ din biserica, în semn de protest, ceea ce dovedeste cât de veche si adânc înradacinata era în constiinta credinciosilor credinta în calitatea de Nascatoare de Dumnezeu a Sfintei Fecioare. De aceea, precum este stiut, Sinodul al treilea ecumenic de la Efes (431) a condamnat erezia lui Nestorie si a formulat esenta doctrinei mariane a Bisericii, prin recunoasterea celor doua atribute ale Sfintei Fecioare: meritul de a fi nascut pe Dumnezeu în trup si pururea fecioria ei. De aceea, precum vom vedea îndata, de aici înainte cultul Maicii Domnului se dezvolta repede si nestingherit, ca o reactie fireasca împotriva ereziei nestoriene.

În termeni teologici, cinstirea pe care o dam celei mai sfinte dintre femei se numeste hiperdulie sau supravenerare (sau preacinstire), spre deosebire de cinstirea pe care o dam celorlalti sfinti si pe care o numim, simplu, dulie sau venerare (cinstire).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?braniste
Vă rugăm să respectați drepturile de autor