www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=4
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în apari?iile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins Casa sfânta

Ne ocupam în aceasta meditatie nu de aparitia propriu-zisa a Sfintei Fecioare, ci de aparitia casei în care a trait Sfânta Fecioara, aparitie la circa 2000 de kilometri distanta de locul ei de origine, la Loretto. De fapt e vorba de o serie întreaga de aparitii. Sfânta casa - "Casa santa" - din Loretto - ramâne un fenomen extraordinar, o enigma tulburatoare, inexplicabila pentru istorici si oamenii de stiinta din timpurile noastre.

Cât priveste casa Sfintei Fecioare de la Nazaret, apocrifele ne spun ca dupa ce apostolii s-au întâlnit cu Isus înviat la muntele din Galileea, unde le daduse întâlnire, ei s-au retras în casuta Mariei, unde Sfântul Petru a ridicat un altar si a frânt pâinea. Cu alte cuvinte, în casuta în care avusese loc întruparea fizica a lui Isus, s-a petrecut si prima întrupare sacramentala, prima liturghie celebrata de apostoli. Arheologia confirma ce ne spun apocrifele: atât casa Sfintei Fecioare din Nazaret, cât si casa lui Petru la Cafarnaum, au fost transformate de primii crestini în lacasuri de cult. Împaratul Constantin cel Mare este cel care a construit prima bazilica peste casuta Sfintei Fecioare de la Nazaret. (Sfântul Paulin de Nola ne-a dat aceasta informatie pretioasa:

"Împarateasa (Elena) a cerut fiului ei încuviintarea de a curati de murdariile pagânismului si a reda religiei adevarate, toate lucrurile marcate de trecerea si semnele de binefacere ale Mântuitorului, pentru ca Biserica sa se poata bucura de cinste chiar la locurile ei de origine. Constantin i-a împlinit dorintele, i-a pus la dispozitie tezaurul pe care ea l-a cheltuit cu lucrarile sfinte. Ea a acoperit cu bazilici toate locurile unde Domnul si Mântuitorul nostru a împlinit misterele mântuirii noastre si ale iubirii sale: Întruparea, Patima, Învierea si Înaltarea sa").

Crestinii au mers în pelerinaj la Nazaret chiar si dupa ce musulmanii au cucerit Palestina, în secolul VIII. Ocupantii le storceau pelerinilor banii, amenintându-i ca altfel darâma Biserica din Nazaret. Vin timpuri mai bune când cruciatii elibereaza locurile sfinte. Acum sosesc la Nazaret pelerini celebri. Un istoric al timpului povesteste ca în 1219 Sfântul Francisc de Assisi a mers în Palestina si "s-a dus pâna la Nazaret pentru a venera acolo casa în care Cuvântul Tatalui s-a facut om".

Treizeci si trei de ani mai târziu soseste un alt pelerin ilustru. Sfântul Ludovic, regele Frantei, facut prizonier de catre sultanul Egiptului în batalia de la Mansurah, face vot ca daca este eliberat din lanturi merge în pelerinaj la Nazaret. Eliberat, îsi tine promisiunea: chiar în ziua de Buna Vestire, 25 martie 1252, soseste la Nazaret. Duhovnicul sau, dominicanul Geoffroy de Blaujeu scrie:

"Mi se pare ca as fi nedrept sa nu povestesc cu câta umilinta si cu câta evlavie a facut, piosul rege, pelerinajul pe care l-a întreprins de la Sfântul Ioan de Acra (portul de sosire) pâna la sfânta si religioasa cetate a Nazaretului. În ajunul sarbatorii Bunei Vestiri, îmbracându-se în sac, a mers la Sefora, patria Sfântului Ioachim si a sfintei Ana, unde a petrecut noaptea, apoi a plecat la Cana în Galileea si de acolo pe muntele Tabor. În seara aceleiasi zile a coborât în Nazaret. De departe, cum a zarit sanctuarul a coborât de pe cal, si-a plecat genunchii si s-a închinat cu evlavie. Restul drumului îl face pe jos, intra cu umilinta în cetatea sfânta si în locul binecuvântat al Întruparii. Cu câta fervoare s-a comportat acolo, cu cât fast si marire a facut sa se celebreze vesperele, matutinul, liturghia si celelalte ceremonii care se cuvin la o solemnitate atât de mare, aceasta pot sa o ateste cei care au fost martori. Multi dintre ei au afirmat fara teama ca din ziua în care Fiul lui Dumnezeu a luat chiar în acest loc carnea noastra în sânul glorioasei Fecioare Maria, niciodata nu s-a celebrat slujba cu atâta solemnitate si evlavie. Chiar în arest loc, evlaviosul rege a luat parte la o liturghie celebrata la altarul Întruparii si a primit sfânta Împartasanie; iar nobilul Odon, episcop de Tusculum, delegatul Sfântului Scaun, a cântat o liturghie solemna la altarul principal si a tinut o predica miscatoare".

La numai 13 ani de la pelerinajul Sfântului Ludovic, turcii care încheiau operatia de recucerire a Palestinei, darâmau bazilica din Nazaret pastrând casuta. Maicii Domnului pe care bazilica o adapostea. De ce n-au darâmat-o si pe aceasta? Din respect fata de Maria si Fiul ei Isus despre care vorbeste Coranul. si, în al doilea rând, era o speranta de câstig prin banii pe care sperau sa-i stoarca în continuare de la pelerini. La începutul lui mai a anului 1291, cu rasunatoarea victorie a lui Saladin, ultima fortareata din Palestina a cruciatilor, portul Sfântului Ioan de Acra (biblicul Akko), cade în mâinile pagânilor. Dar tocmai la acest început de mai se petrece incredibilul. Exact pe 10 mai 1291, la 2000 de kilometri departare de Nazaret, pe coasta orientala a Adriaticii, vis-a-vis de Italia, pe colina de la Tersatto, nu departe de Fiume (astazi Rijeka în Croatia) niste taietori de lemne din padure descopera o casuta pe care n-o mai vazusera niciodata în acest loc unde nu existase nici o casa si nici o cabana. Stupoare! Cu frica, taietorii de lemne intra înauntru: nu gasesc pe nimeni. O camera de locuit, înnegrita de fum, cu un blidar sapat în perete, cu ustensile de bucatarie, în plus un altar de piatra cu o statuie a Maicii Domnului pe ea, o cruce greaca pe perete cu inscriptia: Isus Nazarineanul Regele Iudeilor, pe pereti pictata Sfânta Fecioara înconjurata de sfinti orientali, iar printre ei un rege occidental pus în lanturi. Bietii oameni n-aveau de unde sa stie cine era. Vestea zboara, toata lumea din sat vine la fata locului. E cineva totusi, un sceptic care nu vine: e parohul satului, Alexandru de Giorgio. De fapt nici n-ar fi putut veni, deoarece de mai multe saptamâni statea la pat grav bolnav de picioare. Sfânta Fecioara îl vindeca complet si-i descopera secretul: casuta poposita pe teritoriul parohiei sale era casuta ei din Nazaret:

"Fiul meu, tu m-ai chemat si iata ca vin sa-ti dau un ajutor eficace si sa-ti descopar secretul pe care doresti sa-l cunosti. Sa stii ca Locuinta Sfânta adusa de curând în acest loc este casa în care m-am nascut eu si în care am fost crescuta în copilarie. În ea, la salutul Arhanghelului Gabriel, eu am facut sa se zamisleasca dumnezeiescul copil prin puterea Duhului Sfânt. În ea, Cuvântul s-a facut trup. Apostolii au sfintit aceasta locuinta devenita însemnata prin mistere atât de mari si au celebrat în ea tainele sublime. Altarul este acelasi pe care l-a consacrat Sfântul Petru. Statuia de cedru este chipul meu facut de Sfântul Luca, el care traia într-o dulce intimitate cu noi. Aceasta casa pe care cerul o iubeste atât de mult si care a fost înconjurata timp atât de îndelungat în Galileea acum a parasit orasul Nazaret si a venit în orasul vostru. Dumnezeu, pentru care nimic nu este cu neputinta, este cel care a facut aceasta minune. Pentru ca tu însuti sa fi martorul si propovaduitorul acestei minuni, primeste vindecarea. Recapatarea sanatatii, imediat dupa o boala atât de îndelungata, va confirma aceasta minune".

Guvernatorul locului trimite o delegatie la Nazaret formata din trei persoane: Sigismund Orsici, Ioan Grigorovici si parohul Alexandru de Giorgio. Iau dimensiunile casei. Ajunsi la Nazaret, afla ca într-adevar casa coincidea cu fosta casa din Nazaret, inclusiv dimensiunile: lungimea 9,52m, latimea 4,10m, înaltimea interioara 4,30m. si li s-au plâns musulmanii ca într-o buna noapte casuta a disparut în mod misterios si odata cu ea si speranta de câstig pe seama pelerinilor. Ca unul care cunosc bine Palestina, cunosc marea afluenta a pelerinilor la locurile sfinte în decursul istoriei. Numai Nazaretul, din Evul Mediu pâna în deceniile trecute, când s-a construit actuala bazilica, nu a fost cunoscut practic ca loc de pelerinaj; nu aveau crestinii la ce merge.

Nu stiu ce nu i-a placut Sfintei Fecioare în locul în care si-a adus casuta. Fapt este ca dupa trei ani, mai exact în noaptea de 10 decembrie a anului 1294, casuta si-a luat zborul si a poposit în partea cealalta a Adriaticii, nu departe de oraselul italian Recanati, într-o padure a unei doamne pe nume Loreta. O descopera niste ciobani. Senzatie mare, lumea vine în pelerinaj de peste tot. Dar padurea e plina de hoti care-i jefuiesc pe pelerini. Dupa opt luni, casuta se deplaseaza într-o buna noapte la un kilometru jumatate mai departe de Recanati, pe un ogor apartinând la doi frati: contii stefan si Simon Rivaldi de Antici. Doi hapsâni care se cearta de la banii încasati de la pelerini. Ca atare, casuta îsi schimba iarasi locul. Într-o noapte de decembrie a anului 1295, se muta la Porto di Recanati, unde a ramas definitiv adapostita în mareata bazilica construita în secolul XVI de genialul Bramante, arhitectul care a construit fatada lui San Pietro din Roma.

Loretto, cu circa 2000000 de pelerini anual, este unul din cele mai importante sanctuare din lumea crestina. Papi, regi, mari personalitati, au venit sa se închine aici. La Loretto vine echipajul lui Cristofor Columb, în trecerea din America în 1453, pentru a-i multumi Sfintei Fecioare ca i-a salvat de la pieire, într-o furtuna pe mare. Aici vine regele Frantei, Ludovic XIII, pentru a-i multumi Sfintei Fecioare ca i-a daruit în mod miraculos un copil, pe viitorul Ludovic XIV. Cu aceasta ocazie, pune doua coroane de aur si diamante pe capul statuii Maicii Domnului, în plus doneaza un înger de 150 kg de argint, care ofera pe o perna de argint, Sfintei Fecioare pe micul rege cântarind 12 kg de aur. Printre pelerinii celebri, Michel de Motaigne cu sotia si fiica. El ne descrie cu lux de amanunte o minune înfaptuita sub ochii lui: un prieten de-al sau, pe care toti medicii din Paris nu putusera sa-l vindece, e vindecat pe loc. La Loretto vine Ioan XXIII în pelerinaj în 1962, ca sa încredinteze Sfintei Fecioare soarta Conciliului pe care se pregatea sa-l convoace.

Aceasta casuta zburatoare, i-a inspirat lui Benedict XV ideea sa o declare în 1920 pe Sfânta Fecioara de la Loretto patroana principala a aviatorilor.

Istoria, mai ales originea acestei casute, i-a pasionat pe istoricii si savantii din toata lumea. Mai ales rationalistii moderni au voit sa demonteze legenda. Rezultatele la care au ajuns i-au descumpanit. Au descoperit ca legenda e adevar istoric pur. Gulielm Garralt, profesor de arta la Universitatea din Cambridge, la sfârsitul secolului trecut, dupa cercetari foarte serioase, constata ca personajele legendei sunt personaje istorice: a existat într-adevar la sfârsitul secolului XIII si parohia Tersalto si parohul Alexandru de Giorgio. În 1962 s-a initiat un program vast de cercetare interdisciplinara: arheologi, istorici si alti specialisti în diferite domenii. stiinta secolului nostru a capitulat în fata miracolului: o casa fara temelie, care rezista de atâtea secole si care a poposit în diferit locuri, e o performanta pe care tehnica, arhitectura moderna, nu o pot realiza. Materialul din care sunt facuti peretii, doua specii de calcare - unul mai dur, altul mai moale - nu se gaseste în Italia, în schimb se gaseste în Palestina, în special la Nazaret. Mortarul analizat în laboratoarele din Roma e identic cu cel folosit la locurile sfinte din Palestina, în special la Nazaret. Partea lemnoasa si obiectele de lemn din casa sfânta sunt din lemn de Liban. Evident ca în secolul XIII, locuitorii de pe cele doua tarmuri ale Adriaticii nu importau lemn de cedru din Liban pentru constructii. Perplecsi, savantii si-au terminat lucrarile cu o întrebare: "Nu cumva legenda e cea mai curata forma de adevar?" Unul din savanti conclude cu privire la Casa Sfânta: "Alaturi de adevarul pur istoric, exista un adevar mai intim, mai înalt, mai hotarâtor. Adevarul este deasupra si alaturi, înainte si dupa evenimentele istorice".

Casa Sfânta din Loretto este o invitatie sa meditam la misterul Întruparii, la toate evenimentele de la începutul mântuirii legate de aceasta casa. De fapt, prin peripetiile acestei case, Sfânta Fecioara vrea sa transmita un mesaj special si un avertisment tuturor profitorilor, afaceristilor, agonisitorilor de bani pe seama lucrurilor sfinte, facatorilor de sanctuare cu scopul de a se înavuti cu banul pelerinilor. Aceasta casa în care Isus, Maria, Iosif au trait în saracie ca toti oamenii simpli de atunci - cu o rogojina jos pe care se culcau noaptea si se acopereau cu o scoarta - fuge din calea celor care vor sa câstige pe seama ei: fuge de musulmanii hrapareti de la Nazaret, fuge de crestinii profitori de pe cele doua tarmuri ale Adriaticii. Un avertisment grav pentru noi care am primit invitatia lui Isus de a parasi toate si a-l urma pe el: nu cumva am pervertit invitatia lui? Nu cumva îl urmam pe el nelasând toate, ci ca sa avem de toate? Nu cumva vedem în preotie, în lucrurile sfinte, o posibilitate de a duce o viata de huzur? Un avertisment pentru seminaristii care duc o viata de trândavie, care urmaresc, poate, o diploma de bacalaureat din pomana saracilor. Invit la un examen de constiinta serios pe cei care chemati sa vânda tot si sa dea la saraci, iau totul de la saraci? Pe seminaristii care fumeaza numai tigari de lux, straine, în timp ce saracii iau pâinea de la gura copiilor ca sa-i întretina pe ei în Seminar. E impostura, e hotie! În minutele care urmeaza va invit la un dialog cu Isus din Tabernacol, cu Isus cel care a dormit pe o rogojina în casuta din Nazaret.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor