www.profamilia.ro /maria.asp?aparitii=2
 
 PREASFÂNTA FECIOARA MARIA 

Maria în apari?iile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureoti

Inapoi la cuprins Toata frumoasa

"Mi-ai rapit inima sora mea, mireasa mea, mi-ai rapit inima numai cu o privire!" (Cânt. Cânt. 4,9).

Misticii, îndragostitii Sfintei Fecioare, întotdeauna i-au adresat Mariei aceste cuvinte pe care mirele din Cântarea Cântarilor le adresa miresei sale.

Vestea ca Sfânta Fecioara se aratase unei copile în grota de la Massabielle se raspândise ca fulgerul în toata Franta. Toate ziarele scriau despre acest lucru. Fiindca citise în ziare ca pe data de 16 iulie avusese loc o noua aparitie si ca Fecioara zâmbise de mai multe ori si cum nu locuia departe de Lourdes, contele de Bruissard, necredincios, a voit sa mearga la Bernadeta si sa se convinga personal ca toata povestea aceasta a fost o înscenare. A gasit-o pe Bernadeta sezând pe pragul casei ocupata cu cusutul. Dupa ce schimba câteva cuvinte cu ea, contele o întreaba: " La urma urmelor, cum zâmbea Doamna ta?" Copila îl priveste uimita: "Trebuie sa fii în cer ca sa imiti zâmbetul ei". "Totusi, nu ai putea sa-l imiti pentru mine? Eu sunt ateu si nu cred câtusi de putin în aparitiile tale". Bernadeta se întristeaza: "În acest caz Domnule, vreti sa spuneti ca sunt o mincinoasa? Dar, pentru ca sunteti un om pacatos, voi încerca pentru dumneavoastra sa imit zâmbetul Doamnei". Se ridica linistita, îsi împreuneaza mâinile, îsi înalta ochii si zâmbeste. Fata i se lumineaza de niste raze care nu apartin pamântului. Convertit, contele de Bruissard avea sa scrie mai târziu: "Am ramas fascinat: cred ca am vazut zâmbetul Fecioarei pe fata vizionarei. Din acea zi port în mine amintirea acelui zâmbet. Mi-am pierdut sotia si cei doi fii, dar nu ma simt singur pe lume. Traiesc cu zâmbetul Fecioarei care mi-a mângâiat sufletul".

Cum arata Sfânta Fecioara la chip? Nu stiu, caci n-a fost nici fotografiata, nici filmata, iar icoanele atribuite Sfântului Luca, pictorul Maicii Domnului, nu trec dincolo de secolul VI. În secolul XIV, scriitorul grec Nichifor Calist, uzând de informatii care ar proveni de la Sfântul Epifaniu din secolul IV, ne-o descrie astfel pe Maria: "Fecioara nu era înalta de statura, desi unii spun ca depasea statura medie. Fata usor bronzata de soarele tarii sale reflecta culoarea grâului. Parul lung, ochii stralucitori, pupilele asemanatoare cumva cu culoarea maslinelor. Sprâncenele arcuite si negre. Nasul putin alungit. Buzele rosii si pline de suavitate când vorbeau. Fata nici rotunda, nici ascutita dar usor ovala. Mâinile si degetele fine..."

De ce Cartile Sfinte nu ne redau trasaturile chipului Mariei? De ce, în schimb, chipul ei este tot mai mult facut cunoscut lumii prin vizionari în timpurile moderne? Singurul raspuns la aceste întrebari l-am gasit într-o pagina a Sfântului Louis Grignion de Montfort:

"Mântuirea lumii a început prin Maria; prin Maria trebuia sa-si gaseasca si desavârsirea. La prima venire a lui Isus Cristos, Maria aproape ca nu apare pentru ca oamenii, deocamdata putin instruiti si luminati la persoana Fiului sau, sa nu fie tinuti departe de adevar, atasându-se într-un mod prea sensibil si grosolan de ea, ceea ce probabil s-ar fi întâmplat - daca ea ar fi fost cunoscuta - din cauza frumusetii minunate pe care Dumnezeu i-a dat-o si în exteriorul ei. E atât de adevarat acest lucru, de vreme ce Sfântul Dionisie Areopagitul noteaza ca arunci când a vazut-o, ar fi crezut cu siguranta ca e o zeita - din cauza misterioasei puteri de atractie si a neasemuitei frumuseti pe care o avea - daca credinta în care era bine ancorat nu i-ar fi spus contrariul.

Dar la a doua venire a lui Isus, Maria trebuie sa fie facuta cunoscuta si revelata de Duhul Sfânt, pentru ca prin ea Isus Cristos sa fie cunoscut, iubit si slujit. Caci numai acestea sunt motivele care l-au determinat pe Duhul Sfânt sa o ascunda pe mireasa sa pe când ea traia pe pamânt. În aceasta ultima faza a timpurilor, Dumnezeu vrea sa o reveleze si sa o faca cunoscuta pe Maria, capodopera mâinilor sale".

Aceste cuvinte, Sfântul Louis Grignion de Monfort le scria la începuturile timpurilor moderne, adica acum circa 300 de ani în urma. O profetie care s-a împlinit întocmai si se împlineste în continuare.

Dostoievski are o vorba celebra: "Frumusetea va salva lumea". Dar care frumusete? Raspunde un alt rus, Pavel Evdokimov: e frumusetea rascumparata, e frumusetea pe care o implora Dionisie Areopagitul în rugaciunea pe care o adresa Maicii Domnului (Theotokos): "Doresc ca imaginea ta sa se rasfrânga ca oglinda sufletelor pe care tu sa le pastrezi curate pâna la sfârsitul veacurilor, sa le ridici pe cele care sunt încovoiate asupra pamântului si sa daruiesti speranta celor care contempla si imita modelul etern al frumusetii".

Despre frumusetea Mariei, Papa Paul VI, în discursul de încheiere a Congresului Marian din 1975, spunea aceste cuvinte: Maria este "femeia învesmântata în soare, în care razele preacurate ale frumusetii umane se întâlnesc cu cele supraumane, dar accesibile, ale frumusetii supranaturale". Pentru artisti, în special pentru pictori, Maria a constituit întotdeauna modelul de frumusete si sursa principala de inspiratie. Din pacate, însa, arta lor, oricât de geniala ar fi, se arata neputincioasa în a armoniza cele doua tipuri de frumusete pe care le descria Paul VI: frumusetea naturala si cea supranaturala. Arta occidentala exprima foarte bine frumusetea fizica, umana a Mariei, fiind amenintata uneori de naturalism; cea orientala accentueaza frumusetea mistica, harul, sfintenia Mariei, în detrimentul frumusetii fizice; si cum se poate contempla frumusetea mistica fara cea fizica? E interesanta experienta pe care a facut-o teologul rus Serghei Bulgakov. În 1898 a vazut prima data Madona Sixtina a lui Raffaello, la Dresda. Povesteste: "Acolo, ochii Reginei Cerului care se înalta la cer cu dumnezeiescul ei Fiu m-au privit. Era în acei ochi o forta infinita de puritate si de daruire voluntara... Mi-am pierdut simturile, capul mi se învârtea; din ochi îmi curgeau lacrimi dulci si amare totodata, care faceau sa se topeasca gheata inimii mele... Nu era o tulburare ascetica; nu era o întâlnire, o noua cunoastere, un miracol. Era o contemplatie (eram pe atunci marxist)..."

Mai târziu, în 1923, când de-acum Bulgakov se convertise si devenise preot, aflându-se din nou în fata Madonei lui Raffaello, aceasta nu-i mai spunea nimic. Acum Bulgakov nu se mai extazia decât în fata icoanelor orientale.

În ceea ce priveste frumusetea Mariei, geniul artistic a intuit în special doua aspecte: duiosia care îi înfrumuseteaza chipul si ochii. Duiosia ei este exprimata în celebra icoana "Eleusa" - în traducere: duiosie, mila. Maria, în aceasta icoana atribuita Sfântului Luca, îl tine pe copilul Isus în brate, fata ei lipita de fata lui Isus, iar copilul cu o mânuta o tine pe mama de gât, cu cealalta îi mângâie obrazul. Cu chipul "Eleusei", Maria i-a aparut Bernadetei la Lourdes. Figurat vorbind, Dumnezeu are doua inimi: una de tata, alta de mama. Chipul Mariei reflecta chipul de mama al lui Dumnezeu. E o realitate pe care Sfântul Ioan al Crucii o explica astfel: "Când Dumnezeu iubeste un suflet (si ce suflet a fost mai iubit ca cel al Mariei?) acel suflet devine atât de frumos, e înaltat atât de mult încât împartaseste ceva din Dumnezeu... face cumva din acel suflet egalul sau... Sufletul creste din ce în ce mai mult în har si frumusete" (Cântarea spirituala).

si apoi urmeaza frumusetea ochilor sai. Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei sale, sau, mai bine tradus, Dumnezeu a privit la slujitoarea sa smerita. Aruncându-si privirea asupra Mariei, Dumnezeu a imprimat în ea toata frumusetea ochilor sai. Dar în acelasi moment, Fecioara si-a îndreptat spre Domnul ochii ei nevinovati, ochi de copil, simpli, limpezi, încrezatori, plini de iubire si speranta, ochi neumbriti vreodata de orgoliu, de vanitate, neîntinati de vreo patima sau de vreo imagine rusinoasa. "Ochii tai sunt ochi de porumbita sub naframa ta... Mi-ai rapit inima sora mea; mireasa mea, m-ai ranit, mi-ai rapit inima numai cu o privire". Comentând aceste cuvinte din Cântarea Cântarilor, aplicându-le Mariei, Sfântul Ioan al Crucii spune: "O singura privire a ochilor sai, a ranit inima Preaiubitului ei, inima lui Dumnezeu. Dumnezeu a devenit captivul privirii ei. Atunci s-a simtit ranit de iubire si de aceea o introduce în abisurile iubirii sale. Duhul Sfânt coboara la botezul lui Isus cu chip de porumbel. Ochii Mariei sunt ochi de porumbita". Ea a privit toate lucrurile si toate evenimentele vieti cu ochi spirituali, cu ochii Duhului Sfânt.

Contemplând cu ochii sufletului frumusetea chipului Mariei, îi înaltam aceasta frumoasa rugaciune compusa de unul din marii oameni ai Bisericii în veacul trecut, Alfons Gratry:

"O, mama iubitoare si minunata, te rugam priveste la mizeriile noastre si fie-ti mila de noi. Priveste la acesti copii atrasi la rau, la acesti tineri corupti, la acesti adulti ramoliti, la acesti batrâni terminati înainte de vreme. Priveste la chipul neamului omenesc - aprins sau consumat de patimi - desfigurat de cele sapte vicii si de cortegiul de boli si de suferinte care rezulta din ele. Priveste la acesti ochi stinsi sau rusinati sau, mai rau înca, aprinsi de orgoliu, de prezumtie, de desfrâu si de rautate".

Cât de rar întâlnim printre oameni acea privire blânda, senina si puternica, simbol al nevinovatiei pastrate sau recucerite! Când ne va fi dat sa mai întâlnim acea privire frumoasa, divina, a unui suflet care îl contempla pe Dumnezeu si care vede natura, lumea, oamenii, în Dumnezeu? Acea privire încarcata de toate razele vietii, de curaj si de forta, de bunatate si sinceritate, oglinda a sufletului atunci când sufletul este oglinda lui Dumnezeu? Oare Dumnezeu nu-si mai revarsa el, Soarele Infinit, toate razele sale în suflete? Da, le revarsa, dar noi le stingem pe toate. Noi nu mai permitem ca chipul lui Dumnezeu sa straluceasca pe chipul nostru.

O, Maica Neprihanita, unica frumusete desavârsita, care nu ai stins niciodata vreo raza a lui Dumnezeu, dar le-ai primit pe toate pentru a le rasfrânge - lumina dumnezeiasca - asupra lumii, roaga-te pentru noi!

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor