www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=60
 
 LITURGIE 

Predici la solemnita?i, sarbatori oi comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

Naoterea Maicii Domnului

II

Sa celebram cu bucurie naoterea fericitei Fecioare Maria: din ea a aparut soarele drepta?ii, Cristos, Dumnezeul nostru!

(LR, Introit)

(8 septembrie)

Soarele drepta?ii, Cristos, înainte de a fi izvorul bucuriilor de pe pamânt, a fost obiectul bucuriilor cereoti ale Tatalui oi Duhului Sfânt, fiindca din Tatal s-a nascut mai înainte de to?i vecii (Crezul). Paoind pe urmele veonice ale Fiului, vom gasi în lumina lui Dumnezeu primele trasaturi, prima schi?a dupa care mama lui Cristos va aparea în aceasta lume. Aleasa de Tatal ceresc, înainte de orice alta faptura, ca sa colaboreze la întruparea Cuvântului, Maria spune în Duhul Sfânt: Domnul m-a avut de la începutul timpurilor, mai înainte de orice alta creatura a sa (Prov 8,22). ai când Adam, destituit din starea harului, a fost alungat din paradisul pamântesc, o singura raza de lumina a patruns în întunericul umanita?ii decazute: Duomanie voi pune între tine oi femeie - a spus Domnul catre oarpe - între samân?a ta oi samân?a ei: ea î?i va zdrobi capul (Gen 3,15).

Iata cum apare Maria la orizontul omenirii! Nascându-se din veci în planul Tatalui de mântuire ca mama a Mântuitorului, va zdrobi capul Satanei, va fi neprihanita, toata frumoasa oi curata, care nici macar pentru o clipa nu va fi sclava ispititorului, ci va fi mereu creatura nepatata, apar?inând în totalitate lui Dumnezeu, fiica predilecta a Celui Preaînalt pe care a putut sa o pregateasca oi sa o priveasca mereu cu cea mai mare placere înca înainte de a se naote pe acest pamânt (cf. Intimita divina, pag. 473).

Înca înainte de a se naote, Maria straluceote prin chemarea unica din partea Tatalui de a-i fi fiica preaiubita, prin chemarea unica din partea Fiului de a-i fi mama oi prin chemarea unica din partea Duhului Sfânt de a-i fi mireasa toata frumoasa. În aceasta întreita alegere sta toata mare?ia aceleia care a fost rânduita de Dumnezeu sa sfarâme capul oarpelui prin samân?a ei, prin Cristos Isus. Maria este darul Preasfintei Treimi.

Profetul Micheia, patrunzând în planul divin al mântuirii prin lumina Duhului Sfânt, a prezis-o ca pe aceea care trebuie sa se nasca (5,2), desemnând necesitatea existen?ei ei în planul divin oi naoterea în timp ca pe începutul unei noi ere, când de la Betleemul din Efrata va veni acela care este desemnat sa stapâneasca peste Israel (id. 1). De fapt, de la Betleem, o data cu naoterea lui Isus din Fecioara Maria, va începe era mântuirii: vremea mesianica.

Minunata a fost oi naoterea preacuratei pentru aceasta via?a din parin?ii ei Ioachim oi Ana. Aceoti sfin?i so?i s-au unit în casatorie cu credin?a ferma ca fac voin?a lui Dumnezeu care i-a destinat sa duca la îndeplinire planul iubirii sale din sânul crea?iei: Creote?i oi va înmul?i?i oi umple?i pamântul! (Gen 1,28). Deoi via?a lor se desfaoura în mod normal firii, constatând ca nu se încadreaza total în planul divin de înmul?ire a neamului omenesc oi mai ales al creoterii poporului lui Dumnezeu oi al venirii celui fagaduit de profe?i, credin?a le-a trezit impulsul spre o rugaciune mai asidua, pentru posturi oi pomeni, ca Dumnezeu sa le dea ceea ce natura le-a tagaduit: o odrasla prin care sa se înscrie total în planul iubirii lui Dumnezeu de pe pamânt. Speran?a ca rugaciunile, posturile oi pomenile vor fi bine primite i-a înso?it pâna la batrâne?e. La Liturghia sfin?ilor Ioachim oi Ana se spune: Plini de Duhul Sfânt, parin?ii Fecioarei Maria aoteptau mângâierea lui Israel (Vers. la Evanghelie). De fapt unitatea iubirii din sânul familiei o da Duhul lui Dumnezeu, care este Duhul armoniei din sânul Preasfintei Treimi, dintre Tatal oi Fiul, iar pe pamânt dintre Cristos oi Biserica. Duhul Sfânt este acela care pune în firea naturala a omului cele oapte daruri ca pe o samân?a: în?elepciunea, în?elegerea, sfatul, puterea, otiin?a, evlavia oi frica de Dumnezeu, chiar daca în masura diferita în barbat oi femeie, care apoi se dezvolta împreuna cu credin?a, speran?a oi iubirea, maturizându-se prin sacramentul Confirma?iunii. Conform voin?ei Creatorului, barbatul are mai multa în?elepciune decât femeia; el se bazeaza mult pe puterea min?ii sale (barba?ii sunt mai ra?ionalioti); femeia, în schimb, are mai multa în?elegere; judecata ei porneote mai mult din inima decât din ra?iune, de aceea pune mai mult cont pe iubire; cât priveote darul sfatului, nimeni nu poate tagadui prioritatea mamei în educa?ia copiilor, ea este îngerul lui Dumnezeu din sânul familiei; în schimb, barbatul se bucura de darul puterii prin care îoi foloseote for?ele fizice oi spirituale numai pentru bunastarea familiei oi prin acest dar se afirma ca un fel de rege al crea?iei, ca Adam chemat de Dumnezeu sa dea nume tuturor fapturilor sale oi sa lucreze gradina Edenului (cf. Gen 2,14. 19). Cât priveote darul otiin?ei, între barbat oi femeie domneote un echilibru valoric: barbatul de?ine otiin?ele practice, tehnice, iar femeia de?ine otiin?a vie?ii: Eva fiind rânduita de Creator sa fie mama tuturor celor vii (Gen 3,20). În ceea ce priveote darul evlaviei, femeia îoi dovedeote primatul prin trairea mai intensa a credin?ei. Fapt evident prin participarea lor masiva la oficiile liturgice. Barbatul de?ine însa darul fricii de Dumnezeu mai mult decât femeia, aoa cum ne relateaza Sfânta Scriptura: Începutul în?elepciunii este frica de Dumnezeu (Ps 111,10), desavâroind sfin?enia în frica de Dumnezeu (2Cor 7,1). Sa ?inem cont: chiar crudul Irod se temea de Dumnezeu oi-l proteja pe Ioan Botezatorul, pe când Irodiada macina razbunarea în inima ei fara nici o frica.

Fiecare persoana simte dorin?a dupa plinatatea ei: barbatul simte ca îi lipsesc în mare masura darurile în?elegerii, sfatului oi evlaviei; dar le priveote în femeie, pe care vrea sa o aiba de partea sa, ca sa-i suplineasca lipsurile. Femeia, în schimb, simte ca îi lipsesc darurile în?elepciunii, puterii oi fricii de Dumnezeu oi priveote cu admira?ie la barbatul care le are oi vrea sa-l aiba de partea ei, ca sa-i suplineasca lipsurile oi sa-i apere valorile; barbatul ofera în?elepciune, putere, inventivitate oi frica de Dumnezeu; femeia ofera so?ului în?elegere, sfaturi din inima, gingaoie, evlavie. Schimbul reciproc de daruri face din familie un col? de rai.

Sfin?ii Ioachim oi Ana oi-au bazat alegerea inimii lor pe darurile spirituale reciproce oi astfel au ajuns la plinatatea unita?ii în familie. Dorin?a de a avea o odrasla, pe care sa o introduca în cunoaoterea iubirii lui Dumnezeu prin credin?a, s-a concretizat într-o rugaciune pornita ca dintr-un singur suflet, ca dintr-o singura inima. Plini de Duhul Sfânt, parin?ii Fecioarei Maria aoteptau mângâierea lui Israel (Lc 2,25). Dumnezeu a privit la inima lor, pe care el însuoi le-a pregatit-o, oi i-a binecuvântat cu acea odrasla în care darurile Duhului Sfânt oi-au aflat plinatatea înca din prima clipa a zamislirii ei. Pentru aceasta preacurata Fecioara Maria a ales din frageda pruncie sa ramâna fecioara, spre a-i sluji numai lui Dumnezeu, fiindca nu-i lipsea nimic din ceea ce apar?ine din fire ca dar barbatului, nu sim?ea lipsa în?elepciunii, puterii oi nici a fricii de Dumnezeu. Conotienta de tot ceea ce are din partea lui Dumnezeu, când îngerul Gabriel îi aduce vestea ca va zamisli oi va naote un prunc, preacurata îi raspunde: Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu cunosc barbat? Ceea ce vrea sa spuna: Cum va fi aceasta, din moment ce eu nu am nici o trebuin?a de barbat, fiindca nu-mi lipseote nimic din darurile lui? La care îngerul îi confirma plinatatea celor oapte daruri ale Duhului Sfânt care dau unitatea familiei oi ea va zamisli tocmai în virtutea lor care o încadreaza în familia lui Dumnezeu: Duhul Sfânt se va coborî asupra ta oi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta oi Sfântul care se va naote din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Lc 1,28-35) oi va putea spune oi datorita mamei sale: Duhul Domnului este asupra mea (Lc 4,18).

Prima data când Maria apare în Evanghelia dupa sfântul Matei este la sfâroitul genealogiei lui Isus: Iacob a nascut pe Iosif logodnicul Mariei, din care s-a nascut Isus numit Cristos (1,16). În Evanghelia dupa sfântul Luca se face prima men?iune la Buna-Vestire. În Evanghelia dupa sfântul Marcu, dar oi cea dupa sfântul Ioan, ea apare ceva mai târziu, pe parcursul desfaourarii misterului lui Isus. În orice caz, Maria intra în Evanghelie numai în vederea lui Isus, numai în calitate de mama a Mântuitorului; oi chiar daca prezen?a ei transpira pe multe pagini, mai ales la Luca, ea este atât de discreta oi voalata de umilin?a încât dispare în cea a Fiului. Ea s-a nascut oi a trait cu adevarat ascunsa cu Cristos în Dumnezeu. Ramâne de datoria noastra oi spre fericirea noastra sa-i descoperim aceasta mare?ie de a fi ascunsa cu Cristos în Dumnezeu, fiindca, daca ar fi fost posibil sa o întrebam în clipa când a fost aoezata în leaganul istoriei pentru prima data: Cine eoti tu? ne-ar fi raspuns: Eu sunt slujitoarea, roaba, Domnului. Sunt o simpla creatura dependenta total de voin?a lui Dumnezeu. Acest sentiment al dependen?ei totale de voin?a lui Dumnezeu da preacuratei Fecioare Maria cea mai mare demnitate, aoa cum se exprima papa Pius al XII-lea: Dupa demnitatea lui Dumnezeu, cea a Fecioarei mame este cea mai mare care se poate concepe (Lux veritatis). Dependen?a totala de voin?a lui Dumnezeu îi da preacuratei sentimentul de slujitoare, de roaba, care constituie trasatura mesianica prin excelen?a pe care o prefigureaza pentru acela care a fost prevestit de profe?i drept slujitorul lui Iahve (Is 52,13) oi care având forma lui Dumnezeu, s-a nimicit pe sine luând forma sclavului (Fil 2,6-7).

Ascunsa fiind cu Cristos în Dumnezeu, Maria este conotienta de mare?iile sale oi atât de clara în smerenia sa încât le poate cânta fara sa se nelinioteasca: Toate neamurile ma vor numi fericita, fiindca mi-a facut lucruri mari Cel Atotputernic (Lc 1,48-49). Cu toata umilin?a a prorocit slava proprie fara sa-oi re?ina pentru sine nici cea mai mica firimitura de merit; gloria ei trebuie sa slujeasca numai spre a-l preamari pe acela care a otiut sa faca dintr-o creatura atât de mica o mama pentru Dumnezeu, o regina pentru cer oi pamânt, o mijlocitoare puternica pentru mântuirea noastra (cf. Intimita divina pag. 1556).

Care este datoria noastra în ziua de azi fa?a de aceasta capodopera divina?

Sa-i mul?umim lui Dumnezeu pentru aceasta faptura atât de minunata; sa o iubim, sa-i imitam virtu?ile oi mai ales smerenia oi sa-i cerem ajutorul de a ne trai oi noi via?a pamânteasca ascunoi cu Cristos în Dumnezeu, ca sa ne naotem apoi pentru împara?ia cerurilor. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=60
Vă rugăm să respectați drepturile de autor