www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=53
 
 LITURGIE 

Predici la solemnita?i, sarbatori oi comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

Inima Preasfânta a lui Isus

VII

Adevarul va va face liberi

(Izvorul liberta?ii)

Un sculptor a realizat din marmura alba statuia unui înger, care ?ine în mâna stânga un fir de matase de care atârna un inel de argint; în mâna dreapta are un lan? batut cu pietre scumpe, de care atârna un inel mare de aur. Cei doi fii ai sculptorului au voit sa afle tâlcul celor doua inele oi l-au întrebat pe tatal lor, care le-a spus: Voi ce crede?i? Acela care îmi va da explica?ia cea mai plauzibila, va primi inelul de aur! Unul dintre ei s-a grabit sa spuna: Aceste doua inele reprezinta prietenia oi iubirea. Este adevarat, zise tatal, dar pentru ce unul este de argint oi altul de aur? Pentru ce cel de argint atârna de un fir de matase oi cel de aur de un lan? batut cu pietre scumpe? Cel care vorbise primul n-a otiut sa dea explica?ia de rigoare oi atunci a intervenit al doilea, care, dupa un moment de gândire, a spus: Inelul de argint reprezinta iubirea oi prietenia dintre oameni, care nu este cea mai valoroasa oi nici atât de tare; ea atârna de un fir sub?ire, care se poate rupe uoor. Inelul de aur reprezinta iubirea lui Dumnezeu fa?a de noi, mai pre?ioasa decât aurul oi mai tare chiar decât lan?ul cel mai îngrooat cu pietre scumpe, fiindca nu se poate rupe decât foarte greu.

Raspunsul celui din urma a fost socotit exact oi tatal i-a daruit un inel de aur de aceeaoi marime cu cel din mâna îngerului oi cu acest îndemn: Dumnezeu sa te ?ina mereu legat de inima lui cu lan?ul cel mai pre?ios al iubirii sale oi vei deveni un înger!

A fi legat de iubirea Inimii Preasfinte a lui Isus înseamna a avea acces la Izvorul liberta?ii. Însuoi Dumnezeu s-a legat cu lan?ul cel mai pre?ios, prin Inima Preasfânta a lui Isus, de oameni oi nimeni n-ar putea spune ca oi-a pierdut libertatea. Nimeni dintre cei care s-au prins de acest lan?, de care Tatal a atârnat toate pietrele pre?ioase ale cerului, nu poate spune ca oi-a pierdut libertatea.

Ca sa ne determine, spre a ne prinde de acest lan?, ca sa posedam veonic inelul de aur, dupa îndemnul tatalui: Pune?i-i inelul în deget! (Lc 15,22), sfântul Bonaventura spune: Considera oi tu, o, omule mântuit, cine, cât de mare oi de ce natura este acela care atârna pentru tine pe lemnul crucii! Moartea sa da via?a mor?ilor; la trecerea sa din aceasta lume plâng cerurile oi pamântul; granitul se frânge. Oare un înlan?uit poate da libertate mor?ilor? ai nu numai atât, dar de fapt din coasta lui Cristos mort pe lemnul crucii s-a nascut Biserica oi s-a împlinit Scriptura care zice: Îl vor vedea pe acela pe care l-au strapuns; ceea ce înseamna ca Isus, chiar daca s-a supus mor?ii, tot nu oi-a pierdut libertatea de Fiu al lui Dumnezeu, fiindca da posibilitatea oi libertatea acelora care l-au strapuns sa aiba o întâlnire personala cu el. El însuoi a dat putere soldatului roman sa-i deschida coasta, ca din Inima sa Preasfânta sa iasa sânge oi apa, pre?ul mântuirii noastre, ca sa putem marturisi cu toata credin?a oi libertatea: Acest om era într-adevar Fiul lui Dumnezeu (Mc 15,39). Ieoind în mod liber dintr-un astfel de izvor, adica din taina Inimii, sângele oi apa dau sacramentelor Bisericii capacitatea de a da via?a veonica, fiind pentru cei care deja traiesc în Cristos, bautura din izvorul viu al liberta?ii care ?âoneote pentru via?a veonica (In 4,14). Sfântul Bonaventura continua cu acest îndemn: Ridica-te, aoadar, o prietena lui Cristos (Sfânta Biserica)! Fii ca o porumbi?a care îoi cladeote cuibul în pere?ii unei peoteri adânci! (Ex 48,28); fii ca pasarea care oi-a gasit adapostul! (Ps 83,4). Nu înceta de a veghea în acest sanctuar. Aici, ca turturica ascunde-?i puii tai, nascu?i dintr-o iubire curata. Aici întinde-?i buzele, spre a atinge apele izvoarelor Mântuitorului! De aici, de fapt, apare izvorul care coboara din mijlocul paradisului, din care, împar?indu-se în patru fluvii oi, în sfâroit, raspândindu-se în inimile care ard de iubire, iriga oi da rodnicie întregului pamânt.

Alearga la acest izvor al vie?ii oi al luminii cu dorin?a vie, oricine ai fi tu, o suflete consfin?it lui Dumnezeu, oi cu puterea intima a inimii tale striga-i: "O, nespusa frumuse?e a lui Dumnezeu preaînalt, o, splendoare cristalina a vie?ii veonice, tu eoti via?a care însufle?eote orice fiin?a, lumina care ilumineaza orice focar oi care pastreaza în veci splendoarea oi mul?imea multicolora a luminilor care stralucesc înaintea tronului dumnezeirii tale pâna la prima revarsare a zorilor.

O, veonica oi inaccesibila, stralucitoare oi dulce revarsare din izvorul ascuns privirilor celor muritori! Adâncimea ta este fara fund, înal?imea ta fara hotar, marimea ta este infinita, cura?ia ta imperturbabila!

Din tine izvoraote fluviul care înveseleote cetatea lui Dumnezeu (cf. Ps 45,5), ca în mijlocul cântarilor unei mul?imi în sarbatoare (cf. Ps 41,5) sa putem sa-?i cântam cântari de lauda cu marturia experien?ei, caci în tine este izvorul vie?ii oi în lumina ta vom vedea lumina (cf. Ps 35,10) ".

Ca inima mea, a ta, a noastra, a tuturor, sa se poata bucura de libertatea Inimii lui Isus, trebuie sa spunem cât mai des: Isuse, cu Inima blânda oi smerita, fa inima noastra asemenea cu Inima ta! Adica: da-mi puterea necesara ca sa o pot lasa strapunsa de lancea pagâna, de orice suferin?a, ca sa iasa oi din inima mea sânge oi apa, spre a da libertatea fiilor lui Dumnezeu tuturor celor care ma înconjoara!

Repet ceea ce am spus într-o predica (despre sfântul Anton de Padova) oi anume ca libertatea nu creaza valorile, de orice natura ar fi ele, ci ea le cerne; libertatea este sita care se mioca în mâna lui Dumnezeu oi trec prin ea, ca adevarate valori, numai acei care s-au lasat macina?i de "crucea zilnica", spre a deveni faina fina pentru pâinea fra?ilor lor. Cei care nu în?eleg aceasta, ramân în sita ca tarâ?a, care se agita oi se bate cu capul de marginile ei, dar nu poate trece. Menirea tarâ?ei este de a îngraoa porcii oi alte animale, care, îngraoate, devin naravaoe oi, pentru a le stapâni sunt de trebuin?a diferite instrumente ca: zabala, frâul, capastrul, biciul etc.

Ma întreb: oare a?i în?eles ce vreau sa spun?

Voi cere?i libertate, fara sa oti?i ce cere?i. Cere?i mai bine sa ave?i o inima asemenea cu Inima lui Isus, libertatea de a fi strapunsa ca sa iasa din ea sânge oi apa datatoare de mântuire! Cine nu este în stare sa-oi ia crucea zilnica, cine nu înva?a cum sa duca aceasta cruce cu Isus, cum va putea urca pe înal?imea Golgotei ca sa fie cât mai aproape de Inima lui Isus?

Un tiran, învingând pe duomanul sau, l-a închis într-un turn foarte înalt, de unde nu putea sa scape nicidecum. Dar ce se gândi învinsul? S-a gândit sa-oi lase parul sa creasca cât mai lung, aoteptând cu rabdare luni întregi; oi când a crezut ca este suficient de mare, l-a taiat; apoi, cu multa migala, a legat capat de capat fiecare fir de par oi apoi l-a slobozit spre pamânt, unde îl aotepta un prieten, care, la rândul sau, a legat de firul de par un fir de matase, pe care cel închis l-a tras în turn; apoi, de capatul firului de matase a legat o sfoara mai groasa, pe care a tras-o în turn oi de capatul sforii a legat o frânghie suficient de tare, ca cel de sus sa poata coborî oi, evadând, sa-oi recapete libertatea.

Libertatea fiilor lui Dumnezeu (Rom 8,21) se dobândeote cu migala, înnodând minut cu minut, ora cu ora, zi cu zi oi an cu an, inima mea de Inima lui Isus pâna când, în cele din urma, Isus ne va trage sus, dar prin pamânt, fiindca a spus: Adevar, adevar va spun: daca bobul de grâu nu cade în pamânt oi nu moare, ramâne singur. Dar daca moare, aduce rod mult. Cine ?ine la via?a sa (adica la patimile sale, la placerile lumeoti), o va pierde, pe când cine nu pune pre? pe via?a sa în lumea aceasta, o va pastra pentru via?a veonica. Cine ma slujeote, sa ma urmeze, fiindca unde sunt eu, va fi oi slujitorul meu. Daca cineva ma slujeote, Tatal meu îl va cinsti (In 12,24-26).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=53
Vă rugăm să respectați drepturile de autor