www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=29
 
 LITURGIE 

Predici la solemnita?i, sarbatori oi comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

To?i Sfin?ii

III

Fi?i sfin?i

(1 noiembrie)

Sarbatoarea Tuturor Sfin?ilor îoi are originea în practica bisericii din Antiohia care, chiar din primele veacuri, sarbatorea cu un fast deosebit pe to?i martirii creotinata?ii, otiu?i oi neotiu?i, în prima duminica dupa Solemnitatea Coborârii Duhului Sfânt, considerând ca taria, curajul oi statornicia lor sunt prin excelen?a opera celei de-a treia persoane divine, trimise în lume de Tatal oi de Fiul.

Biserica din Roma, condusa de Bonifaciu al IV-lea, a fixat data sarbatorii la 13 mai, zi în care Panteonul roman, transformat în biserica creotina, a fost sfin?it oi dedicat Nascatoarei de Dumnezeu oi tuturor martirilor. În timpul slujbei solemne, la un anumit moment bine stabilit, peste mul?imea credinciooilor se revarsa o ploaie de petale de trandafir roou-stacojiu, coborând lin din înal?imea luminatoarelor cupolei maiestuoase. Ulterior, sarbatoarea oi-a largit con?inutul, devenind Sarbatoarea Tuturor Sfin?ilor oi a fost extinsa la toate bisericile din Apus. În anul 835, papa Grigore al IV-lea a transferat sarbatoarea la 1 noiembrie, ramânând aoa pâna în ziua de azi. Alegerea acestei zile se pare ca a fost facuta din motive de ordin simbolic oi practic. Luna octombrie este dedicata culesului roadelor de pe câmp, din livezi oi vii. Intrând în luna noiembrie, omul începe sa se bucure de roadele muncii sale, motiv potrivit oi pentru a contempla roadele spirituale ale vi?ei, care este Cristos, ale activita?ii apostolice a Bisericii, ale eforturilor oi sacrificiilor tuturor oamenilor de bunavoin?a, roade întruchipate de sfin?ii din ceruri. Pe de alta parte, dupa cum ne informeaza cronicarul Ioan Beleth, cu ocazia Sarbatoririi Tuturor Sfin?ilor, se îndreptau spre Roma mul?imi nenumarate de pelerini, dornici sa adune cât mai multe petale de trandafir oi având bucuria sufleteasca de a se întâlni în Cetatea Eterna cu parintele creotinata?ii. Procurarea hranei oi a bauturii punea probleme pentru aceste mul?imi, rezolvate mai uoor la 1 noiembrie decât la 13 mai (cf. Vie?ile sfin?ilor, Ed. ARC Bucureoti, vol. 2).

Dupa acest scurt istoric al sarbatorii de azi, sa meditam con?inutul ei teologic!

Sarbatorile anului liturgic au ca scop sa-l faca cunoscut pe Isus. Duminicile Adventului ni-l prezinta pe aoteptatul popoarelor; Craciunul ne arata împlinirea fagaduin?elor divine: Emanuel, adica "Dumnezeu este cu noi", smerit sub chipul pruncului plapând din iesle; Boboteaza ni-l arata pe Fiul Tatalui, în care se afla toata fericirea; duminicile Postului Mare ni-l prezinta ca preot-victima; la Paote îl sarbatorim ca atotputernic biruitor al mor?ii; la Înal?are ca mijlocitor în cer la tronul Tatalui ceresc; Rusaliile îl sarbatoresc pe Isus în cel mai mare dar pe care ni l-a trimis împreuna cu Tatal, pe care ni l-a meritat prin Misterul pascal, pe Duhul Sfânt ca mângâietor, ca sa nu ne mai sim?im orfani, ci prin el sa-i putem spune lui Dumnezeu Tata; duminicile de peste an ne dau bucuria întâlnirii cu Cristos de pe întinsul câmp al activita?ii sale pamânteoti, presarat cu pilde, parabole oi minuni stralucitoare.

Dar toata boga?ia misterului cristologic o sarbatorim acum, azi. În To?i Sfin?ii avem desavâroirea oi împlinirea operei mântuitoare a lui Isus, atât de pe pamânt, cât oi din ceruri. Opera lui Isus sunt sfin?ii. Sarbatorind pe sfin?i, sarbatorim pe autorul lor, fiindca el este izvorul oricarei sfin?enii. Este opera cea mai minunata care uneote pe om cu Dumnezeu, cu Creatorul sau pe pamânt prin har oi apoi în cer prin glorioasa fericire de a-l vedea fa?a la fa?a. Tot harul ne vine din patimirile lui Isus oi constituie puntea de legatura dintre Creator oi creatura, fiindca, ne asigura el: Nimeni nu vine la Tatal decât prin mine (In 14,6). Nici un sfânt n-a ajuns la mântuire, la Tatal, decât prin Isus, care este calea, adevarul oi via?a, decât prin rugaciunea lui: Parinte, vreau ca acolo unde sunt eu, sa fie oi ei (id. 17,24), decât umblând în lumina lui care este adevarul oi cine îl urmeaza nu umbla în întuneric (id. 8,12); el singur fiind adevarata lumina care lumineaza pe tot omul când vine în lume (id. 1,9) oi astfel s-a facut pentru noi mijloc de sfin?ire (cf. 1Cor 1,30), demonstrându-ne din plin cât de graitoare este puterea harului sau.

Prin sarbatoarea de azi, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmând chemarea lui Dumnezeu, conlucrând cu harul sau în dezvoltarea credin?ei, speran?ei oi carita?ii, au împlinit cuvântul lui Isus Cristos: Fi?i desavâroi?i precum este desavâroit Tatal vostru ceresc (Mt 5,48).

Numarul sfin?ilor, dupa relatarea autorizata a sfântului apostol Ioan, caruia Dumnezeu i-a dat harul de a contempla pentru o clipa paradisul, scrie: Am privit oi iata, o mul?ime

mare pe care nimeni nu o putea numara, din toate na?iunile, triburile, popoarele oi limbile. Aceotia sunt cei veni?i din asuprirea cea mare, care oi-au spalat hainele oi le-au albit cu sângele Mielului. Nu le va mai fi nici foame, nici sete; nu-i va mai arde soarele, nici caldurile, fiindca Mielul îi va conduce la izvoarele apelor vie?ii, iar Dumnezeu va oterge orice lacrima din ochii lor (Ap 7,9-17).

Între sfin?i se afla oameni de toate vârstele, condi?iile sociale oi profesiunile; din toate timpurile, începând de la cei dintâi oameni oi pâna în clipa de fa?a; de pe toate meridianele pamântului, din coliba de ghea?a de la poli, ca oi din junglele ecuatoriale; provin din toate civiliza?iile pamântului, dintre care cele mai multe s-au acoperit cu nisipul pustiurilor oi au disparut în negura istoriei. Cinstindu-i pe sfin?i, ne bucuram de harul lui Dumnezeu care aduce mântuire tuturor oamenilor (cf. Tt 2,11).

Sfântul Augustin ne destainuie taina sfin?eniei spunând: Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului decât doar prin iubire. Sfin?ii traiesc legea suprema a lui Isus, dupa îndemnul sfântului apostol Ioan: "Dragii mei, sa ne iubim unii pe al?ii, fiindca dragostea vine de la Dumnezeu oi oricine iubeote pe aproapele este nascut din Dumnezeu oi îl cunoaote pe Dumnezeu. Cine nu iubeote nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire oi cine ramâne în iubire, ramâne în Dumnezeu oi Dumnezeu ramâne în el" (1In 4,7.16).

Daca iubirea este taina sfin?eniei, traseul pe care trebuie sa mergem ni-l arata Isus în predica de pe munte prin cele opt fericiri (Mt 5,1-12).

Mahatma Gandhi, parintele Indiei moderne, spunea ca niciodata nu s-a proclamat pe pamânt ceva mai important oi mai frumos decât fericirile lui Cristos.

Într-adevar, ele con?in programul ideal al oricarei vie?i sufleteoti, în primul rând, oi în al doilea rând, frumuse?ea lor straluceote în acela care, înainte de a le proclama, le-a trait integral, în Isus.

Fericirile arata traseul sfin?eniei pentru to?i în opt trepte succesive.

a) Prima treapta este saracia. Pentru a ne ataoa de Dumnezeu este necesara dezlipirea de tot ceea ce îndeparteaza de el. Tânarul bogat, deoi binevoitor oi bine inten?ionat, nu l-a urmat pe Cristos, pentru ca nu a reuoit sa paraseasca, sa se dezlipeasca de multele sale bunuri (cf. Mt 10,22). Isus însa a spus: Ferici?i cei saraci în spirit caci a lor este împara?ia cerurilor. Saracia despre care vorbeote este mult mai mult decât saracia materiala oi chiar afectiva, este o saracie în spirit, adica în Duhul Sfânt, în renun?area la voin?a proprie (în alian?a la rau), pentru a fi cu totul hranit, ca Isus, numai de voin?a Tatalui (cf. In 4,34). Aceasta saracie alcatuita din detaoare oi disponibilitate este, deci, la temelia urcuoului spre sfin?enie.

b) Treapta a doua este blânde?ea. Proclamând blânde?ea, Isus o considera strâns legata de umilin?a. Înva?a?i de la mine ca sunt blând oi smerit cu inima (Mt 11,29). Împreuna cu saracia, umilin?a blânda oi dârza totodata, este oi ea la baza ascensiunii spirituale. Într-adevar, prin ea putem stapâni pamântul oi cerul. Blânde?ea sta la temelia bunelor rela?ii cu semenii oi smerenia sta la temelia bunelor rela?ii cu Dumnezeu. Din aceste doua motive ne-a facut Isus invita?ia de a înva?a de la el ca este blând oi smerit cu inima.

c) Treapta a treia este întristarea. Sa în?elegem bine! Prin cuvintele ferici?i cei ce plâng, Isus nu cauta sa valorifice nici necazul, nici plânsul. De fapt ne arata clar calea pe care o putem parcurge când ne deschidem la ceea ce îndrumatorii duhovniceoti numesc darul lacrimilor, lacrimile de cain?a oi de compasiune. De cain?a, care ne purifica sufletul oi de compasiune care dilata inima. Isus însuoi a plâns asupra necazurilor oi pacatelor lumii. În masura în care inimile noastre vor fi compatimitoare oi caite, totodata oi ferme în încercari, vom putea înainta pe calea sfin?eniei. Sfântul Petru oi sfânta Maria Magdalena sunt exemple în aceasta privin?a.

d) Treapta a patra este foamea oi setea de dreptate. Dreptatea începe în principal prin respectarea drepturilor celor din jur. Ea este însa ceva mai mult oi anume acel hesed d`adonai, adica sfin?enia lui Dumnezeu. Spre aceasta sfin?enie este îndreptata foamea oi setea noastra. Sfin?enia dumnezeiasca este data acelora care o doresc din toata inima. Cautând insistent împara?ia cereasca oi dreptatea, restul se da îmbelougare (cf. Mt 6,33) oi cu setea potolita de Dumnezeu putem continua urcuoul.

e) Treapta a cincea este milostivirea. Inima uourata prin saracie, eliberata prin umilin?a, spalata cu lacrimi, aprinsa de setea drepta?ii, poate sa se deschida milostivirii (Mt 9,13). Îndurarea, care este proprie iubirii compatimitoare cvasimaterne a lui Dumnezeu, ne cheama sa fim milostivi aoa cum el este milostiv (cf. Lc 6,36). Ea este expresia cea mai profunda oi larga a carita?ii, care se extinde pâna la cel mai mare pacatos oi mai rau duoman (cf. Mt 5,44-45). Cu privire la aceasta caritate gratuita oi fara limite, în care se concretizeaza desavâroirea, Isus a spus: Fa aoa oi vei trai! (Lc 10,28). O inima plina de milostivire va putea urca mereu în sfin?enie.

f) Treapta a oasea este cura?ia. Ceea ce conteaza când este vorba de o inima, este integritatea. Domnul însuoi spune: Îmi displac inimile împar?ite (Ps 119,113). Deci: inima curata este unica. Acela care este aoa de plin de Dumnezeu, dupa exemplul Fecioarei Maria, este ataoat total de poruncile lui oi adevarul care îl leaga îl face de fapt liber (cf. In 8,32). Este liber oi clarvazator încât recunoaote în toate ac?iunea lui Dumnezeu care îl va conduce într-o zi sa-l vada aoa cum este, fa?a în fa?a (cf. 1Cor 13,12).

g) Treapta a oaptea este pacea. Pacea se ofera, se primeote dar se oi construieote dupa cum a proclamat Isus: Ferici?i facatorii de pace. Pacea Domnului se faureote, se între?ine, se reia fara încetare, pas cu pas, zi de zi, în toate împrejurarile. Dându-ne silin?a sa ne asemanam cu Fiul unic al Tatalui (cf. Lc 10,6), despre care sta scris ca este principele pacii, pacea acestuia ne da, când o traim, titlul de fii ai lui Dumnezeu.

h) Treapta a opta, oi ultima, este martiriul. Pe culmea oricarei sfin?enii se înscrie marturia suprema a acelora care îi prezinta lui Dumnezeu ofranda vie?ii lor cu insultele, prigoanele de tot felul pentru ca sunt ai lui Cristos: rasplata lor va fi mare în ceruri.

O, daca am putea oferi oi noi toate câte le suportam pentru a muri pentru noi înoine ca într-o zi sa înviem la adevarata via?a!

Am vazut, aoadar, treapta cu treapta cum fericirile jaloneaza calea noastra, înscriindu-ne ascendent pe scara sfin?eniei.

Daca suntem saraci oi smeri?i, compatimitori oi milostivi, înseta?i de dreptate oi sfin?enie, angaja?i cu inima curata în lupta pentru pace, chiar suferind pentru a-l marturisi pe Cristos, aoa suntem ferici?i pentru ca numele noastre sunt înscrise în ceruri.

Înainte de a le proclama, Isus însuoi le-a realizat, le-a trait. Parcurgându-i via?a de la Buna-Vestire pâna la înal?area la cer, de la iesle la Calvar, tot ce a facut, a spus oi a fost, este ilustrarea desavâroita a fericirilor proclamate pe munte.

Parcurgând Evangheliile, ramânem uimi?i: cel mai dezmootenit dintre saraci (fara sa aiba macar o piatra pe care sa-oi plece capul), cel mai blând dintre cei smeri?i, cel mai curat oi milostiv cu inima este el, Isus. Fericirile sunt nici mai mult, nici mai pu?in, decât înfa?ioarea lui. Sa-l urmarim în ultimele momente din via?a sa fizica, omeneasca, de pe acest pamânt: vederea lui Isus rastignit pe cruce este copleoitoare. Iata-l pe saracul despuiat total, în întregime lasat în voia Tatalui (cf. In 3,16), în nebunia de iubire reciproc consim?ita pentru mântuirea lumii. Iata-l pe cel blând oi smerit cu inima care se lasa rastignit fara a se zbate, insultat fara a protesta etc. (Considerarea celor opt trepte de sfin?enie este luata dintr-o predica a Mons. Anton Despinescu pentru duminica a IV-a de peste an, Anul A).

Cei pe care azi îi sarbatorim, sfin?ii din patria cereasca, l-au privit pe Isus oi oi-au dat seama ca îl pot urma, fiindca privirile a?intite asupra lui devin canale de energie sfin?itoare pentru om.

Vom urca treptele sfin?eniei în masura în care îl vom privi pe Isus oi în ziua de apoi vom afla toata fericirea în cuvintele pe care ni le va adresa: Veni?i, binecuvânta?ii Parintelui meu, oi mooteni?i împara?ia pregatita pentru voi înca de la întemeierea lumii (Mt 25,34). Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=29
Vă rugăm să respectați drepturile de autor