www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=16
 
 LITURGIE 

Predici la solemnitati, sarbatori si comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

Sfântul Iosif

V

La tine alergam, fericite Iosife

(19 martie)

Cu cât mai mare este desavârsirea unui sfânt si unirea lui cu Dumnezeu mai intima, cu atât mai mult se apropie de tronul lui Dumnezeu si cu atât mai mare este puterea lui de mijlocire pentru cei de pe pamânt.

Dupa cum am vazut, datorita misterului lui Isus, în care sfântul Iosif a patruns mai mult decât toti sfintii împreuna, exceptând-o doar pe Maria, mama lui Dumnezeu, este natural ca puterea lui de mijlocire sa fie fara egal. Rugaciunea lui Iosif, adresata lui Isus, este o rugaminte parinteasca. Daca l-a ascultat pe pamânt, nu-l va asculta în cer? Oare si-ar putea cineva închipui ca Isus si-a pierdut iubirea fata de sfântul Iosif, de când sta la dreapta Tatalui în paradis? Oare a uitat de datoria recunostintei fata de acela care cu atâta îngrijorare i-a purtat de grija? N-ar trebui sa profite de orice ocazie pentru a-i face bucurie aceluia care l-a iubit atât de mult pe pamânt, suferind exilul, foamea, lipsurile, frica? Trebuie sa fim convinsi ca Domnul nostru Isus Cristos se poarta fata de sfântul Iosif cu acea recunostinta care este vrednica de atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu. Nu ne putem îndoi deloc ca Dumnezeu nu i-ar fi dat sfântului Iosif o putere mai mare decât cea data prototipului sau în Egipt.

Sfântul Bernard ne spune ca sfântul Iosif, daca vrea sa câstige vreun dar cinstitorilor sai, îl obtine foarte repede de la Isus si Maria numai cu privirea, fiindca, pentru cei ce se iubesc si se înteleg din priviri, privirea devine porunca.

Sa cântarim bine si ceea ce a spus sfânta Tereza cea Mare despre puterea sfântului Iosif: Nu-mi aduc aminte sa fi cerut vreun dar de la Iosif, pe care sa nu-l fi dobândit. Ma cuprinde mirarea chiar numai când ma gândesc la multimea darurilor dobândite. Se pare ca Dumnezeu a dat unor sfinti un dar deosebit, ca daca cineva le cere ajutorul în anumite necazuri, sa li-l dobândeasca mai usor. Din experienta mea însa, sfântul Iosif poate sa mijloceasca ajutor în toate necazurile. Prin aceasta Isus vrea sa ne arate ca, precum a fost ascultator sfântului Iosif pe pamânt, asa împlineste si în cer toate câte i le cere. Acelasi lucru l-au experimentat si altii, care, la sfatul meu, s-au pus sub scutul sfântului Iosif.

Sfânta Tereza, care l-a cinstit cu o evlavie si încredere deplina, nu numai ca a devenit o mare sfânta a Bisericii noastre, dar si o mare învatata în tainele divine, fiind prima femeie doctor al Bisericii. Sfântului Iosif i s-a descoperit taina numelui lui Isus în care sunt toate comorile întelepciunii si ale stiintei (Col 2,3). De aceea sfânta Tereza cea Mare a devenit "mare", fiindca l-a cinstit pe sfântul Iosif cel Mare.

La acestea mai putem adauga marturia sfântului Alfons de Liguori: Doresc sa întiparesc în inima fiecarui crestin cea mai sincera evlavie fata de sfântul Iosif, pentru ca eu însumi am experimentat de nenumarate ori, ca el este în stare de a mijloci nenumarate bunuri de la Dumnezeu. N-am cunoscut pe nimeni, care sa fi onorat în chip deosebit pe sfântul Iosif, si sa nu fi înaintat în masura mare în desavârsirea crestina. De mai multi ani îi cer un dar special în sarbatoarea lui si totdeauna îmi împlineste cererea. Nu înteleg cum ne-am putea gândi la preasfânta Fecioara si la pruncul Isus, fara sa ne gândim totodata cu recunostinta si la sfântul Iosif, care i-a îngrijit asa de mult!

Încrederea nestramutata în puterea minunata a mijlocirii sfântului Iosif se bazeaza pe faptele reale care s-au obtinut în lumea crestina.

Sfântul Iosif a ajutat pe parinti în educatia copiilor lor.

O familie din Lyon avea un fiu foarte evlavios. Parintii credeau ca el va fi coroana familiei înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. El se simtea chemat sa paraseasca lumea si sa se consacre slujirii lui Dumnezeu în totalitate. Dar parintii s-au opus din toate puterile si au reusit sa-i schimbe gândul. A fost introdus în lume si încetul cu încetul a capatat gusturi lumesti, duse pâna la extravaganta, devenind o rusine pentru familie. Au început cu mustrarile, dojenile si amenintarile. Ca sa scape de ai sai, s-a înrolat în armata. Parintii, coplesiti de remuscari, nu mai aveau curajul sa se adreseze lui Dumnezeu prin rugaciune, de aceea s-au îndreptat catre sfântul Iosif, începând o novena în cinstea lui. Abia au trecut câteva zile si "fiul risipitor" s-a întors acasa, fagaduind o convertire totala.

Sfântul Iosif este patronul unei morti bune.

În timpul unei epidemii, care pustiise o regiune întreaga, multi saraci au cazut victime. Un preot vrednic, înfruntând eroic primejdia, mergea din casa în casa spre a-i îngriji pe muribunzi. Intrând într-o cocioaba unde un batrân în agonie zacea pe niste zdrente murdare, începe sa-l încurajeze ca în curând va pleca din aceasta lume plina de mizerii si îsi va gasi adapostul definitiv în împaratia fericirii. Batrânul îl întrerupe si îi spune: Despre ce mizerii vorbiti? Va înselati. Eu l-am ales pe sfântul Iosif de patron si model, si, ca si dânsul, nu m-am plâns niciodata de soarta mea. N-am cunoscut nici ce-i ura, nici ce-i invidia; iar somnul meu a fost întotdeauna linistit. Instrumentele, pe care le vedeti în aceasta camaruta, mi-au procurat pâinea de toate zilele. Am fost sarac, dar si sfântul Iosif a fost. Totul este sa stii sa te supui vointei lui Dumnezeu. Voi muri. Daca am stiut sa traiesc, voi sti si sa mor. Cred ca acum a sosit timpul plecarii. Dati-mi-l pe Isus! Dupa ce s-a împartasit cu simplitatea omului credincios si nevinovat ca un copil, a spus, privind spre cer: Tata... e... Adio, parinte!

Sfântul Iosif ajuta familiile crestine.

O femeie sarmana din Bordeaux avea un sot destrabalat, gelos si banuitor. Într-o zi, sotul, negasindu-si prietenii de betie, s-a întors mai devreme acasa. Dând sa deschida usa cât mai încet, aude glasul sotiei si un gând negru i-a trecut prin minte: Acum o prind ca ma însala! Asculta cu atentie si aude glasul care spune: "Puiule, sa ne rugam acum si pentru taticul tau! Sa-l recomandam sfântului Iosif, patronul sau!" Si ea spunea înainte, iar copilul repeta: O, Isuse al meu, te rog prin mijlocirea sfântului Iosif, te rog pentru iubirea pe care tu ai avut-o si o mai ai înca fata de taticul tau purtator de grija, ai grija si de taticul meu! Binecuvânteaza-l si pazeste-l de orice rau, de moarte neprevazuta si de focul iadului. Îti multumesc! Sotul ticalos si taticul vinovat a pasit încet lânga ei. A îngenuncheat si s-a rugat. Si-a cerut iertare. A doua zi au fost vazuti împreuna la masa lui Isus. Din acea zi a devenit un bun crestin, vrednic de numele pe care îl purta.

Sfântul Iosif model de curatie.

Un tânar, sclavul unui viciu necurat, coplesit de remuscari, si-a luat hotarârea de a se îndrepta. Recita zilnic Tatal nostru, Bucura-te, Marie si La tine alergam, o, fericite Iosife, spre a dobândi taria necesara de a-si marturisi pacatele. Timp de trei luni nu a încetat sa le recite zilnic. În aceasta perioada a luat parte la exercitii spirituale. În a doua zi a exercitiilor, si-a pus în buzunar o mica statuie a sfântului Iosif si a plecat hotarât spre biserica. Cazând în genunchi la picioarele duhovnicului, a scos statuia si a tinut-o strâns în palme, pâna a spus tot ce avea pe suflet. Când s-a ridicat, s-a simtit cu adevarat un "om nou".

Ca toti sa devenim oameni "noi în Isus Cristos" prin mijlocirea sfântului Iosif, pastorul suprem al Bisericii, papa Pius al IX-lea, în anul 1870, l-a declarat patron universal al Bisericii Catolice.

Când a izbucnit foametea în Egipt, despre care ne aminteste Sfânta Scriptura, poporul a cerut pâine faraonului. Acesta însa i-a trimis pe toti la Iosif, zicându-le: Mergeti la Iosif si ceea ce va va spune, faceti! (Gen 41,55). Si Iosif le dadea pâinea de fiecare zi.

La fel si Dumnezeu, dându-i lui Iosif cheia numelui Isus, i-a dat acces la toata comoara întelepciunii si stiintei, la comoara "Pâinii coborâte din cer", datatoare de viata vesnica si de aceea doreste ca noi sa mergem la sfântul Iosif, oricând avem trebuinta de ajutor.

O legenda spune ca Iosif din Egipt, mai-marele faraonului, fiind bun si milostiv cu cei ce sufera, gândindu-se la cei ce nu au pâine si nu stiu ca el le-o poate da din belsug, a cerut slujitorilor sai ca, din când în când sa arunce câte un brat de paie pe apa Nilului, care sa fie purtate pâna în departari, ca cei ce le vor vedea, sa-si dea seama ca undeva, în sus, se treiera si este grâu; sa vina si sa ia, ca sa traiasca. În orice biserica veti intra si acolo veti vedea statuia sau icoana lui, sa întelegeti chemarea: "Veniti cu totii la Isus!"

(NB Exemplele sunt luate din cartea Mergeti la Iosif! Ed. Presa Buna, Iasi, 1934)

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=16
Vă rugăm să respectați drepturile de autor