www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=14
 
 LITURGIE 

Predici la solemnita?i, sarbatori oi comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

Sfântul Iosif

III

Model de traire în speran?a fericita

(19 martie)

Orice încheiere de logodna este o traire fericita în speran?a. Cu atât mai mult a fost fericita încheierea logodnei lui Iosif cu preasfânta Fecioara Maria, cu cât ea se baza pe principii de credin?a oi morala mai mari: casatorie traita în feciorie spre slava lui Dumnezeu, conform planului divin înscris în sufletele lor.

Când mai apoi Dumnezeu l-a chemat pe Iosif din Nazaret sa o ia pe Fecioara Maria de so?ie, explicându-i ca ceea ce s-a savâroit în sânul ei este opera Duhului Sfânt, îngerul i-a spus: Ea va naote un fiu oi-i vei pune numele de Isus, deoarece el va mântui pe poporul sau de pacate (Mt 1,19-21). Întreita chemare: 1) de a o lua de so?ie pe Maria; 2) de a-i pune nume pruncului oi 3) de a avea grija de cel care va mântui lumea de pacate, constituie chemarea la bucuria desavâroita în speran?a.

Cine ar fi în stare sa descrie ceea ce s-a petrecut în sufletul sfântului patriarh în momentul când a aflat acest lucru?

O bucurie foarte mare, neaoteptata, poate cauza moartea.

În acel moment bucuria lui Iosif a fost atât de mare, ca, într-adevar, ar fi murit, daca nu l-ar fi sus?inut un har special din partea lui Dumnezeu. Bucuria vederii unui sol ceresc, a unui înger, este atât de mare încât to?i cei drep?i din Vechiul Testament au fost conotien?i ca întâlnirea cu Dumnezeu, chiar numai printr-un înger al sau, poate aduce moartea. Aoa, de exemplu, Manoe zice so?iei sale: Fara îndoiala ca noi vom muri, fiindca l-am vazut pe Dumnezeu (Jud 13,22). De fapt ei l-au vazut pe un înger care i-a lamurit asupra circumstan?elor zamislirii oi naoterii lui Samson.

Iosif l-a vazut pe un înger în haina stralucitoare a divinita?ii oi nu a murit, deoi bucuria sa s-a amplificat prin ceea ce a urmat.

Vestea ca logodnica sa, Maria, nu numai ca este nevinovata, dar este peste orice aoteptare, peste orice putere de închipuire, aleasa Duhului Sfânt, ca frumuse?ea ei sufleteasca nu l-a rapit numai pe dânsul, dar a încântat oi cerul, aoa încât acum atinge grani?ele dumnezeirii, i-a produs o bucurie atât de mare, ca într-adevar, numai un har special l-a men?inut în via?a. Nu numai ca de pe inima lui a fost luat un munte, dar a sim?it o uourare atât de mare încât avea impresia ca poate sa zboare oi, în drum spre casa preacuratei, nici nu mai sim?ea pamântul sub picioare. A plâns sau a chiuit de fericire? Anticipând pe Petru de pe muntele cel sfânt

(cf. Mt 17,4), Iosif putea sa-l parafrazeze, zicând Mariei: Ce ferici?i suntem aici! Voi face trei colibe: ?ie una, lui Isus una oi mie una.

ai bucuria nu se sfâroeote aici, ci se amplifica la vestea ca oi el este chemat, în calitate de logodnic oi so? al Mariei, sa colaboreze cu Duhul Sfânt, dând pruncului care se va naote numele de Isus. Dupa legea lui Moise, acela este tatal unui prunc, care îi pune numele. Ce putea sa-i spuna acest nume decât o chemare la o bucurie oi mai mare? El va mântui pe poporul sau de pacate. A mântui de pacate înseamna a revarsa fericirea divina în sufletele oamenilor. Fericirea Mariei oi a lui Iosif arata ca ei se bucurau deja de aceste roade ale mântuirii printr-un privilegiu unic. Bucuria ca Dumnezeu oi-a adus aminte de poporul sau, pe care îl vedea cum sufera sub stapânirea romana, tocmai datorita pacatelor sale; ca acest popor va fi izbavit de pacate, de robia Celui Rau, de robia romana, de robia mor?ii oi a chinurilor veonice, i-au amplificat bucuria oi mai mult într-o speran?a escatologica. Povestindu-i preacuratei cele spuse de înger, inima lui Iosif bate atât de puternic încât este gata sa-i sparga pieptul. Se opreote, îoi trage rasuflarea oi iar porneote povestind tot ceea ce l-a facut cerul sa în?eleaga prin numele de Isus, fiindca, aoa cum va consemna sfântul Paul: În acest nume sunt ascunse toate comorile în?elepciunii oi ale otiin?ei (Col 2,3). Patruns în toata fiin?a de numele lui Isus, Iosif ar fi voit sa spuna, aoa cum va spune batrânul Simeon la templu, când va lua pruncul în bra?e: Acum slobozeote pe robul tau, Stapâne, dupa cuvântul tau, în pace; caci ochii mei au vazut mântuirea ta, pe care ai pregatit-o înaintea fe?ei tuturor popoarelor, lumina spre luminarea neamurilor oi slava poporului tau Israel! (Lc 2,29-32), dar se re?ine, fiindca otie ca mai are multe de facut în vederea sosirii luminii în lume.

Repetând oi în somn: "Eu îi voi pune numele de Isus. Numele fericirii poporului lui Dumnezeu este Isus. În acest nume vor fi binecuvântate toate popoarele de sub cer. În numele lui Isus vor fi iertate pacatele. În numele lui Isus vor fi alunga?i diavolii. În numele lui Isus îoi vor gasi fericirea to?i oamenii din orice loc oi din orice timp. În numele lui Isus mor?ii vor învia". Iosif traieote din plin "speran?a fericita" a sosirii împara?iei lui Dumnezeu. El mediteaza zi oi noapte la mare?ia acestui nume care va ramâne de-a pururi bucuria Tatalui ceresc, bucuria Duhului Sfânt, bucuria mamei lui Dumnezeu, bucuria so?iei sale, bucuria deplina a inimii sale. Meditând aceste lucruri, Iosif era doar cu picioarele pe pamânt, cu sufletul era mereu în cer: nu otia când începe lucrul oi nici nu-oi dadea seama cum de l-a terminat atât de repede, atât de bine oi fara sa simta o oboseala deosebita. Ah, paradis, exclama deseori sfântul Caffasso, cine se gândeote la tine, nu mai simte oboseala.

Trimis de înger sa o ia la sine, dupa ce preacurata s-a întors din ?inutul muntos al Iudeii, Iosif paoeote cu sfiala pragul casu?ei din Nazaret oi o saluta: "Pace! Salom! Bucura-te, Marie!" Aici Iosif simte paradisul în casa, în inima, peste tot. Bucuria lui Iosif creote nespus când Maria îi povesteote lucrurile mari pe care Domnul i le-a facut, nu numai ei, ci oi Elisabetei: cum a zamislit la batrâne?e oi s-a umplut de Duhul Sfânt la sosirea ei în vizita, cum a exclamat: De unde mie fericirea aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? cum Zaharia a ramas mut oi apoi a vorbit etc. (cf. Lc 1,39-80). În timp ce Maria îi povesteote, Iosif plânge oi se gândeote: Dar oare, mie de unde fericirea aceasta, de a lua la mine pe mama Domnului meu? Sunt eu vrednic sa-i pun numele celui pe care ea îl va naote?

Bucuria lui Iosif s-a amplificat oi mai mult din dorin?a de a-i arata lui Dumnezeu ca încrederea pe care oi-a pus-o în el nu va fi iluzorie, ca el se angajeaza trup oi suflet sa-i împlineasca voin?a în toate împrejurarile: la bine oi la greu.

Iata, "speran?a fericita" pe care Isus o va pune pentru noi în rugaciunea "Tatal nostru", Iosif o traieote din plin: fericirea de a pune cu sfin?enie "numele de Isus" Fiului lui Dumnezeu; fericirea de a fi alaturi oi de a îngriji pe acela prin care va veni împara?ia lui Dumnezeu prin iertarea pacatelor; fericirea de a împlini voin?a lui Dumnezeu "precum în cer aoa oi pe pamânt" începe chiar în clipa prezenta când o ia la sine pe logodnica sa, pe Maria.

Iosif este modelul nostru de traire a "speran?ei fericite". Putem sa-i adresam o rugaciune: Tatal nostru, sfinte Iosife, care eoti în ceruri alaturi de Tatal Domnului nostru Isus Cristos, ajuta-ne sa sfin?im numele lui, sa lucram cu zel la sosirea Împara?iei lui, sa împlinim voin?a lui, precum în cer aoa oi pe pamânt. Fiindca te-a pus stapân al casei sale oi mai mare peste toate avu?iile sale, da-ne noua pâinea cea de toate zilele oi ajuta-ne ca, hrani?i cu pâinea îngereasca, sa ajungem acolo unde ai ajuns tu. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=14
Vă rugăm să respectați drepturile de autor