www.profamilia.ro /liturgie.asp?predicidanca2=1
 
 LITURGIE 

Predici la solemnita?i, sarbatori oi comemorari
pr. Anton Danca

achizitionare: 07.09.2005; sursa: Editura Presa Buna

Solemnitatea Naoterii Domnului

Fiul meu eoti tu, eu astazi te-am nascut

(Liturghia din noapte)

Liturghia acestei nop?i preasfinte a început cu îndemnul: Sa ne bucuram cu to?ii în Domnul, caci Mântuitorul nostru s-a nascut în lume. Astazi a coborât din cer la noi pacea adevarata (LR).

Sfânta Biserica, având mereu privirile îndreptate spre bucuriile cereoti, îoi înal?a ruga plina de credin?a spre tronul divin: Dumnezeule, tu ai luminat aceasta noapte preasfânta cu stralucirea lui Cristos, lumina cea adevarata. Da-ne, te rugam, sa cunoaotem înca de pe pamânt tainele luminii lui, ca sa ne desfatam cu plinatatea bucuriei lui în ceruri! (LR).

Tainele luminii lui Isus nascut om între oameni ni le dezvaluie, deoi par?ial, Liturgia cuvântului.

Iata-le!

În lectura I (Is 9,2-4.6-7), profetul Isaia aminteote mai întâi de situa?ia trista a poporului israelit din exil care umbla în întuneric oi locuia la umbra mor?ii, adica nu mai avea înva?atori oi promotori ai legii, pe de o parte, iar pe de alta parte era la cheremul stapânitorilor pagâni gata oricând sa-l dea prada mor?ii.

Soarta trista a poporului israelit este icoana întregii lumi pagâne supuse pacatului oi tiraniei aarpelui viclean.

În partea a doua a primei lecturi, Isaia prezinta mântuirea poporului ales sub aspectul de lumina, de eliberare, ca un imn de bucurie, prezentând eliberatorul care, deoi copil, este încarcat cu toate atributele eroilor lui Israel: are în?elepciunea lui Solomon, vitejia lui David, evlavia lui Moise oi a patriarhilor; el este adevaratul Emanuel (adica Dumnezeu cu noi) (cf. MAC pag. 91). Aceasta înseamna ca poporul lui Dumnezeu nu va mai orbecai prin întuneric, fiindca el va fi sfatuitorul în?elept; nu va mai fi asuprit, fiindca atotputernicia lui îi va asigura libertatea; nu-i va mai fi frica de nimicire, fiindca el îi va fi izvorul vie?ii; nu se va mai teme de razboaie, fiindca el îi va asigura pacea deplina.

În lectura a II-a (Tit 2,11-14), sfântul apostol Paul nu-i mai prejos de Isaia în descrierea lui Mesia, fiindca profetul l-a descris în speran?a, pe când Saul i-a experimentat lumina pe drumul Damascului, ca pe o speran?a împlinita: Cine eoti tu, Doamne? Eu sunt Isus (Fap 9,4-5). Ca o lumina din Lumina, apostolul neamurilor îi descrie lui Tit, pe care l-a convertit de la pagânism oi apoi l-a pus lumina în episcopat pentru biserica din Creta, stralucirea apari?iei lui Cristos între noi ca fiind manifestarea harului lui Dumnezeu oi izvor al mântuirii. Rezuma activitatea lui Isus în lume în câteva cuvinte care cuprind toata opera mântuirii: s-a dat pe sine (mor?ii) pentru noi, ca sa ne cura?e de toata faradelegea. Nu în ultimul rând apostolul îi aminteote lui Tit, dar oi noua, de datoria recunootin?ei fa?a de Dumnezeul milostivirilor: din iubire fa?a de Isus, sa se renun?e la orice rau; de a trai în dreptate oi evlavie, adica în credin?a; de a aotepta venirea a doua a lui Isus într-o speran?a plina de fericire (cf. MAC pag. 92).

În sfânta Evanghelie, pe care adineaori am ascultat-o, sfântul Luca plaseaza mai întâi naoterea lui Isus în istorie. Lumea are nevoie oi de lumina adevarului istoric: Isus s-a nascut pe vremea împaratului roman August. Apoi, pentru cei care cred în Sfintele Scripturi, prezinta împlinirea profe?iei despre saracul slujitor al lui Iahve (cf. Is 42,1; 53,11; Lam 3,1-6), care se naote în saracia grajdului la Betleem oi este aoezat în iesle, ca un fel de hrana pentru vite, pentru o lume îndobitocita de patimi. Dar ceea ce este mai important în acest fragment evanghelic, este faptul ca pruncul Isus este numit cu titlul pascal de Cristos-Domnul, nume care îoi va dezvalui adevarul profund prin înviere (cf. Fap 9,22; 18,5.28).

Între naoterea oi învierea lui Isus exista o strânsa legatura, fiindca Tatal ceresc spune acelaoi adevar pentru ambele: Fiul meu eoti tu, eu astazi te-am nascut (Ps 2,7; cf. MAC pag. 93).

În acest sens putem afirma ca bucuria noastra de azi îoi va avea desavâroirea numai prin învierea lui Isus.

Afara de sfântul Luca, evangheliotii Marcu oi Ioan n-au gasit de cuviin?a sa ne dea data istorica a naoterii lui Isus. Sfântul Matei spune doar ca Isus s-a nascut la Betleem pe timpul regelui Irod, când au venit magii sa-l caute pentru a-l adora (cf. Mt 2,1). Pentru evangheliotii Marcu oi Ioan, oi mai ales apoi pentru sfântul Paul, ceea ce intereseaza cel mai mult este misterul impresionant al lui Dumnezeu care se face om (cf. CBL, pag. 1130).

Asupra acestui mister impresionant sa ne oprim oi noi pu?in, ca sa ne luminam mult în credin?a. Adevarul profund al naoterii lui Isus n-ar fi fost în stare sa-l descopere nimeni de pe pamânt, de aceea îngerii singuri, reprezentând puterea oi prezen?a lui Dumnezeu printre oameni, pot rupe tacerea de secole oi sa proclame mesajul autentic - Vi s-a nascut un mântuitor - oi sa cânte: Marire în cer lui Dumnezeu oi pace pe pamânt oamenilor de bunavoin?a (cf. CBL, pag. 1131).

În pruncul Isus din iesle, dumnezeirea sa în calitate de Fiu-Unic al Tatalui nascut din veci în sânul sau era interioara, ascunsa în firea omeneasca pe care oi-a asumat-o din sânul Fecioarei din Nazaret la Buna-Vestire prin puterea Duhului Sfânt.

În aceasta noapte preasfânta, naoterea lui Isus fascineaza întreaga lume creotina, oi nu numai. De ce? Fiindca noi to?i ne naotem din sânge oi pentru moarte, dar el se naote din cura?ie oi pentru a vindeca trupurile oi sufletele, pentru a învinge moartea, pentru a regasi chipul divin dincolo de mizerie, de maoti oi de înveliouri (cf. Olivier Clement, Puterea credin?ei, Ed. Pandora, Târgoviote 1999, pag. 56).

Isus s-a întrupat oi s-a nascut om între oameni ca noi sa în?elegem cum omul a fost creat dupa chipul oi asemanarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,27), ca prin el noi sa-l gasim pe Dumnezeu în noi înoine prin puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a fost acela care a realizat unirea ipostatica dintre firea divina oi cea umana în sânul Fecioarei Maria în Persoana a doua din Preasfânta Treime. Întruparea este unica în sânul Mariei oi unica în istoria omenirii. Dar Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat ca sa moara, asemenea noua, oi sa învie din mor?i, ca prin trupul sau glorificat oi sub ac?iunea Duhului Sfânt noi sa putem lua un trup ceresc. Întruparea este unica în sânul Fecioarei, dar întruparea glorioasa a lui Isus înviat capata valen?e infinite, adica se poate întrupa glorios în fiecare fiin?a omeneasca prin puterea aceluia care l-a înviat din mor?i, prin Duhul Sfânt (cf. Rom 8,11), asumând firea fiecarui om oi înglobând-o în firea sa umana glorificata. Acest adevar îl demonstreaza Rusaliile: în apostolii din Cenacol, oi chiar în Maica Domnului, s-a întrupat Isus înviat prin puterea Duhului Sfânt. Pentru aceasta preacurata este mama de doua ori: o data pentru ca în sânul ei feciorelnic s-a zamislit, prin adumbrirea Duhului Sfânt (cf. Lc 1,35), trupul omenesc al lui Isus, eveniment irepetabil; a doua oara pentru ca în sânul ei s-a zamislit, prin puterea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii, trupul înviat al lui Isus, datorita caruia a devenit mama trupului mistic, mama Bisericii, fiindca în fiecare credincios este prezent Fiul pe care ea l-a nascut pentru înviere. Din acest motiv fiecare poate spune cu sfântul Paul: Traiesc eu, dar nu mai traiesc eu, Cristos traieote în mine (Gal 2,20), fiindca în mine se întrupeaza Cristos înviat. Dumnezeu s-a întrupat pentru ca noi sa înviem oi sa-l putem cunoaote (Olivier Clement; o. c., pag. 192), fiindca în trupul lui Cristos locuieote toata plinatatea dumnezeirii, dupa cum ne înva?a sfântul Paul (Col 2,9). În felul acesta, Tatal ceresc poate spune despre fiecare: Fiul meu eoti tu; eu astazi te-am nascut în Cristos Isus.

Aoa cum Cristos prin întrupare s-a nimicit pe sine oi a luat chipul sclavului (cf. Fil 2,7), tot aoa omul, care traieote învierea glorioasa a lui Cristos, trebuie sa se nimiceasca pe sine oi sa ia chipul viermelui din pamânt, prin moarte, ca apoi sa straluceasca veonic prin lumina lui Cristos de-a dreapta Tatalui.

Acesta este misterul naoterii Domnului care are menirea sa ne umple de bucurie, oferindu-ne pacea adevarata cu Dumnezeu.

Îngenunchea?i în fa?a ieslei euharistice, noi ne marturisim credin?a în tine, Isuse, prunc dumnezeiesc, oi î?i declaram ca numai tu singur eoti Cristos-Domnul nostru.

Î?i mul?umim ca ai venit sa ne îndumnezeieoti spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predicidanca2=1
Vă rugăm să respectați drepturile de autor