www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=pellegrino20an
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins O invitatie la ospatul etern
Duminica a XX-a de peste an, 20 august 2006
Lecturi: Prov 9,1-6 Ps 33 Ef 5,15-20 In 6,51-59
pr. Joseph Pellegrino

Începând din ultima duminica din luna iulie, cu exceptia Sarbatorii Schimbarii la Fata, toate pasajele evanghelice duminicale au fost luate din al saselea capitol al Evangheliei lui Ioan. Aceasta concentrare pe capitolul 6 din Ioan se va încheia duminica viitoare, dar mesajul acestui capitol îsi atinge apogeul în aceasta duminica. Versetul care urmeaza dupa pasajul evanghelic de astazi ne arata ca aceasta este încheierea învataturii lui Isus în Sinagoga din Capernaum. As dori sa meditam putin împreuna aceasta parte fundamentala a Noului Testament.

Evenimentele din al saselea capitol din Ioan au loc la începutul sarbatorii evreiesti a Pastelui. Celebrarea Pastelui a aparut din combinatia a doua sarbatori evreiesti: eliberarea poporului evreu din Egipt si Sarbatoarea Azimelor. Înjunghierea mielului de Pasti reamintea actiunile lui Dumnezeu prin care i-a protejat pe israelieni în Egipt, iar Sarbatoarea Azimelor reamintea cum Dumnezeu a hranit poporul în desert cu mana. În timpul Exodului, oamenii au primit atât mana cât si legea. Cu trecerea timpului, darul manei si darul legii au devenit dovezi egale ale preferintei lui Dumnezeu pentru poporul Sau.

În zilele Exodului, mana care nu era mâncata în câteva zile trebuia sa fie aruncata, caci nu mai era buna la nimic. La începutul capitolului al saselea al lui Ioan, Isus înmulteste pâinea, dar cele douasprezece cosuri cu resturi au fost pastrate, nu aruncate. Isus ofera o pâine care tine o vesnicie. Când dupa înmultirea pâinilor Isus umbla pe apa, discipolilor Lui le este clar ca vine de la Dumnezeu. Când Isus spune ca Dumnezeu Tatal l-a însemnat pe Fiul cu sigiliul Sau, discipolii îsi dau seama ca lucrarile lui Isus sunt lucrarile lui Dumnezeu.

Isus învata acum poporul ca mana si legea, termeni pe care îi foloseste pe rând, sunt limitate si adresate unui anume popor. El vorbeste despre o noua pâine care vine din ceruri, care este eterna si pentru toti oamenii. De acum nici Moise, care este Legea, nici Mana, sau Întelepciunea, sau Tora, nu mai sunt suficiente. Isus, Pâinea Vietii, va satisface cele mai profunde nevoi ale omului. El promite viata eterna celor care îsi perfectioneaza fidelitatea fata de Lege crezând în Fiul trimis de Tatal. Moise a aratat spre mana spunând: "Aceasta este pâinea pe care Domnul v-a dat-o drept hrana." Isus indica spre Sine însusi si spune: "Eu sunt pâinea vietii. Pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pentru viata lumii."

Cei care îl contestau pe Isus si se opuneau lui, iudeii cum îi numeste Ioan, apar la începutul Evangheliei de astazi incapabili sa treaca dincolo de realitatea fizica si sa intre în cea spirituala. Isus va oferi ceea ce este fizic ca un mijloc pentru a intra în spiritual. El foloseste termeni violenti, trup si sânge. Când Isus spune ca trupul Sau este hrana, iar sângele Sau bautura, El spune ca moartea Sa fizica va oferi hrana si bautura spirituale vesnice.

Isus nu vorbeste doar despre faptul ca oamenii trebuie sa creada în El. El foloseste expresia: "Cine manânca trupul meu si bea sângele meu". El foloseste termeni euharistici, termeni pe care crestinii din primele veacuri îi cunosteau din celebrarile lor euharistice si termeni pe care noi îi cunoastem din Liturghiile noastre: "pâine", "hrana", "trup", "sânge", "a mânca", "a bea", "voi da", "pentru voi". Isus, adevarata pâine din cer, va înlocui vechea pâine din cer, mana si legea, cu trupul Sau frânt si cu sângele Sau varsat. Locul concret în care credinciosul întâlneste adevarata pâine din cer este Euharistia. Euharistia este actiunea în care credinciosul participa la misterul rascumparator al Crucii.

Când primim Sfânta Împartasanie, primim trupul si sângele lui Isus jertfit. Când primim Sfânta Împartasanie, intram în realitatea mistica. Ma doare atât de mult când aud oameni reducând acest Sacrament la o masa între prieteni. Ma doare când aud oameni simplificând acest mister la primirea unei pâini binecuvântate. Pâinea nu este doar binecuvântata. Pâinea este Isus. Si nu este doar Isus care merge, sau care învata, sau cel în comuniune cu Tatal Sau. Euharistia este Isus care moare pentru noi, se jertfeste pentru noi, si ne cheama sa ne jertfim si noi pentru ceilalti.

Euharistia este infinit mai mare decât mana care a cazut din cer în timpul Exodului. Euharistia este jertfa eterna a lui Isus oferind viata celor care manânca trupul Sau si beau sângele Sau. Reflectiile noastre - o data la trei ani - asupra capitolului al saselea din Ioan urmaresc sa ne faca sa întelegem mai bine si sa apreciem mai mult darul pe care îl primim de fiecare data când mergem, poate cu rutina, la împartasanie. Când venim la biserica, trebuie sa ne pregatim pentru primirea Euharistiei. Trebuie sa reflectam la ceea ce facem si la Cel pe care îl primim. Trebuie de asemenea sa ne gândim la ce a facut El pentru noi. Jertfa vesnica a lui Isus Cristos intra în fiinta noastra si curge prin venele noastre, dându-ne tot ce avem nevoie pentru sustinerea si dezvoltarea comuniunii noastre cu Dumnezeu.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=pellegrino20an
Vă rugăm să respectați drepturile de autor