www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachirusalii
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Vine Duhule Sfinte... aprinde în noi focul iubirii Tale
Duminica Rusaliilor, 4 iunie 2006
Lecturi: Fap 2,1-11 Ps 103 Gal 5,16-25 In 15,26-27.16,12-15
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Într-o dimineata însorita ca aceasta, mama lui Benson a intrat grabita în dormitorul fiului ei si l-a trezit. "Benson, este duminica! E timpul sa te scoli! Haide sus si du-te la biserica!" Benson i-a bombanit de sub plapuma: "Nu vreau sa merg." "Cum adica nu vrei sa mergi la biserica?", i-a spus mama. "Nu fii prostut. Ridica-te, îmbraca-te si mergi la biserica!" Benson raspunse: "Nu, nu vreau sa merg si îti voi spune de ce." S-a ridicat pe marginea patului si i-a spus: "În primul rând nu îmi place de ei, si în al doilea rând lor nu le place de mine." Mama i-a spus atunci: "Ce motive ti-ai gasit. Lasa ca îti dau eu doua motive ca sa mergi. În primul rând ai 40 de ani si în al doilea rând esti preotul paroh."

Acest somnoros Benson putea foarte bine sa fie unul dintre apostolii carora Isus le-a cerut sa fie marturisitori ai Lui în Ierusalim, în Iudeea, în Samaria si pâna la marginile pamântului. Ce s-a întâmplat când Isus a plecat dintre ei? S-au retras în camarutele lor, ascunzându-se. Le era frica de evrei. Ca si Benson, stiau ca oamenii nu îi plac, stiau ca mesajul lor era diferit de mesajul popular al vremii, asa ca se înveleau în paturi în pat pentru a nu avea de-a face cu societatea ostila. Si noi facem adesea asa: mergem în liniste la biserica, îl primim în liniste pe Isus în inimile noastre, mergem acasa în liniste, iar dimineata si seara ne spunem rugaciunile în liniste. Dar cum ramâne cu sarcina pe care Isus mi-a lasat-o mie si tie de a fi marturisitori ai Vestii cele Bune a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire? Nuuu... Oamenilor nu le place sa li se aminteasca de Dumnezeu. Mi-e teama ca îmi vor spune sa îmi iau talpasita daca le vorbesc despre Dumnezeu. Mi-e teama ca nu ma vor asculta. Mi-e teama ca ma vor numi ciudat, lunatic, rupt de realitate. Acestora nu le place de noi si noua nu ne place de ei. Asa ca, asemenea lui Benson, lasam deoparte sarcina de la Dumnezeu primita si ne bucuram de linistea confortabila, de un somn confortabil.

Din fericire, parintele Benson are pe cineva care sa îl calauzeasca: mama lui, care îl trezeste si îl convinge sa mearga si sa predice. Cam aceasta este lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în inimile credinciosilor. Când teama tinde sa ne paralizeze credinta, Duhul Sfânt ne încalzeste si ne da puterea de a merge si de a face ceva pentru aceasta lume. Duhul Sfânt ne aminteste, ca si mama lui Benson, ca avem o misiune. Misiunea noastra este sa le spunem tuturor Vestea Buna ca Dumnezeu este Tatal lor, ca Dumnezeu este Tatal nostru, al tuturor, ca în ciuda tuturor diferentelor dintre noi, de limba, cultura, statut social, suntem o singura familie si de aceea trebuie sa traim ca frati si surori. Misiunea noastra este sa darâmam barierele care ne împart în "noi" si "ei", barierele dintre barbati si femei, dintre evrei si neamuri, dintre bogati si saraci, dintre albi si negri, dintre lumea întâi si lumea a treia, pentru a face ca toata omenirea sa vorbeasca limba universala a iubirii fraterne. Aceasta se poate realiza doar prin lucrarea Duhului Sfânt.

Unul dintre motivele oferite lui Benson de mama lui a fost ca acum are 40 de ani. Nu mai e copil. Crestinismul este de 2000 de ani în lume. Totusi, chiar si în asa numitele civilizatii crestine, fraternitatea universala a omenirii în Dumnezeu prin Cristos nu este înca suficient înteleasa. "Ce pot sa fac?", ai putea spune. "Eu sunt singur. Ce pot sa fac eu si sa conteze?" Poate ne învata ceva povestea unei veverite si a unei bufnite. O veverita a întrebat odata o batrâna si înteleapta bufnita care este greutatea unui fulg. "Ei bine, nimic mai mult decât nimic", i-a raspuns bufnita. Veverita i-a povestit atunci bufnitei cum într-o zi statea pe o ramura de copac si numara fulgii care se asezau pe creanga. În momentul când a cazut al 1.973.864-lea fulg, ramura s-a rupt sub greutatea zapezii. "Cu siguranta era o gramada mare de nimic", i-a spus veverita.

Eforturile tale personale de raspândire a Împaratiei iubirii si dreptatii pot sa fie la fel de usoare ca un fulg. Dar cernând proprii nostri fulgi împreuna vom putea în final sa frângem creanga pacatului, a raului si a nedreptatii din lumea noastra.

Vino, Duhule Sfinte, si umple inimile credinciosilor Tai
si aprinde în ei focul iubirii Tale.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachirusalii
Vă rugăm să respectați drepturile de autor