www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachijoiamare
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Euharistia si spalarea picioarelor
Joia Mare, 13 aprilie 2006
Lecturi: Ex 12,1-8.11-14 Ps 115 1Cor 11,23-26 In 13,1-15
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Viata în Palestina din timpul lui Isus era grea. Mijlocul obisnuit de transport erau propriile picioare. Oamenii strabateau distante lungi pe drumuri prafuite pentru a merge din Galileea la Ierusalim, de exemplu. Adesea pe calatori îi dureau cumplit picioarele atunci când ajungeau la destinatiile lor. Ca semn de ospitalitate, gazda avea grija ca oaspetii sai sa aiba parte de o baie calda la picioare si de masaj, ca un mod de a le alina ranile si durerile. Acest lucru era facut de obicei de slujitorii sau sclavii casei.

Acest serviciu de a spala si a alina picioarele obosite era de asemenea oferit de catre casele de odihna sau hanurile amplasate în locatii strategice de-a lungul principalelor drumuri. Calatorii obositi de drum puteau sa intre în aceste hanuri pentru hrana si pentru spalarea picioarelor. Refacându-si astfel energiile, erau în stare apoi sa îsi continue si încheie lunga lor calatorie. În acest fel casele de odihna aflate de-a lungul drumului au primit numele de "restaurante" - ele restaurau, refaceau fortele calatorilor istoviti aflati pe drum. Discipolii au înteles gestul lui Isus de a le spala picioarele în lumina acestui fundal cultural. Iar noua ne arata semnificatia Euharistiei pe care o celebram.

Înteleasa în lumina gestului spalarii picioarelor, Euharistia este un loc de refacere pentru oamenii aflati pe cale. Viata unui crestin în lume este un pelerinaj, un drum lung, greu. De-a lungul drumului suntem uneori obositi, epuizati, si suntem tentati sa renuntam si sa ne întoarcem din drum. Însa Isus ne-a oferit Euharistia ca loc în care putem intra pentru spalarea picioarelor noastre obosite si pentru a ne reface în trup si suflet pentru drumul care se afla înca înaintea noastra. Împartasania data unei persoane bolnave o numim viaticum, ceea ce înseamna "provizii pentru drum". Euharistia este întotdeauna un viaticum: în Euharistie noi primim putere pentru a continua calatoria noastra în sus catre Dumnezeu.

Din relatarea evanghelica aflam ca Petru s-a simtit stânjenit de faptul ca Isus îi spala picioarele. Petru, care era oarecum un activist, ar fi preferat ca el însusi sa faca aceasta spalare, sa spele picioarele lui Isus si chiar si pe ale celorlalti discipoli. Uneori este mai greu sa ramânem pasivi si sa lasam pe altcineva sa ne spele decât sa spalam pe altcineva, asa cum orice copil v-ar spune. Însa a lasa ca picioarele noastre sa fie spalate si a spala picioarele celorlalti sunt cele doua fete ale monedei pe care o numim viata crestina.

Prima si esentiala parte este sa îl lasam pe Domnul sa ne spele. Asa cum i-a spus Isus lui Petru, "Daca nu le voi spala, nu vei avea parte cu mine" (Ioan 13,8). În primul rând, Domnul ne curata prin spalare pentru ca sa apartinem Domnului. Doar atunci suntem calificati si împuterniciti sa spalam picioarele fratilor nostri în Domnul. Când Petru a înteles acest adevar, si-a depasit împotrivirea si a strigat: "Doamne, în cazul acesta, spala-mi nu numai picioarele, ci si mâinile si capul" (v. 9). Pentru ca aceasta sa se întâmple, Domnul are nevoie pur si simplu doar ca noi sa fim acolo, sa venim în fata Lui si sa îl lasam sa ne spele.

Cealalta fata a monedei, la fel de importanta, este ca dupa ce picioarele noastre au fost spalate de Domnul, trebuie sa mergem si sa spalam picioarele celorlalti. Dupa ce Isus a spalat picioarele discipolilor Sai, le-a spus: "Întelegeti ce am facut Eu? Voi ma numiti pe mine: Învatator si Domn, si bine ziceti, caci sunt. Deci daca Eu, Domnul si Învatatorul, v-am spalat voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa va spalati picioarele unii altora. V-am dat un exemplu ca si voi sa faceti ceea ce v-am facut Eu voua" (Ioan 13,12-15).

Isus stabileste o legatura strânsa între gestul Sau de a spala picioarele discipolilor, si gestul acestora de a spala picioarele celorlalti. Daca Euharistia este locul în care Domnul ne spala picioarele, viata de zi cu zi este locul în care noi trebuie sa spalam picioarele celorlalti. Euharistia conduce la viata si viata conduce la Euharistie. Adevarata pietate euharistica trebuie sa conduca la slujirea celorlalti. Isus care a frânt pâinea euharistica a spalat de asemenea picioarele discipolilor Sai. Trebuie sa urmam exemplul Sau atât la altarul Euharistiei cât si la altarul vietii.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachijoiamare
Vă rugăm să respectați drepturile de autor