www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachi3paste
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Împartasirea credintei
Duminica a III-a a Pastelui, 30 martie 2006
Lecturi: Fap 3,13-15.17-19 Ps 4 1In 2,1-5a Lc 24,35-48
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Daca subiectul ultimei Evanghelii duminicale a fost experimentarea Domnului înviat, astazi pasajul evanghelic este despre împartasirea credintei noastre cu ceilalti. Cristos doreste ca cei care îl urmeaza sa îi fie martori. Marturia, asemenea unei monede, are doua fete. Pe de o parte trebuie sa vezi un anume eveniment, sa ai cunostinta despre ceva printr-o traire personala si nu din auzite. Pe de alta parte trebuie sa dai marturie în fata celorlalti despre ce ai vazut, despre ce cunosti. De aceea când ni se spune martori ai lui Cristos trebuie sa întelegem aici o dubla chemare: la a-l experimenta personal pe Cristos si apoi l-a a împartasi aceasta experienta si altora. Multi crestini, din pacate, merg doar pâna la jumatatea drumului, concentrându-se pe cunoasterea lui Cristos tot mai mult si mai mult fara a fi la fel de interesati de împartasirea cunoasterii dobândite. Dar credinta este asemenea flacarii: cu cât o bucata de lemn împarte flacara la altele, cu atât mai stralucitor arde; dar daca refuza sa dea flacara, ramâne în pericolul sa se stinga singura.

Bunicul filozofului evreu Martin Buber era schiop. Într-o zi i-au cerut acestuia sa le spuna o poveste despre mentorul sau, la care bunicul a început sa le povesteasca despre cum mentorul sau sarea si dansa când se ruga. Batrânul, în timp ce vorbea, s-a ridicat în picioare si, absorbit de istoria ce o spunea, a început el însusi sa sara si sa danseze, dupa cum facea pe vremuri mentorul sau. Din acel moment nu a mai avut probleme cu picioarele. Când vorbim despre Cristos realizam doua lucruri. Le permitem altora sa îl experimenteze iar noi îi experimentam mai mult puterea. Vedem cum se întâmpla aceasta în Evanghelia de astazi.

Doi discipoli l-au întâlnit pe Domnul Înviat, pe drumul spre Emaus. Apoi s-au întors la Ierusalim pentru a-si împartasi experienta cu apostolii. Citim ca, "pe când vorbeau ei acestea, el a stat în mijlocul lor si le-a spus: 'Pace voua!'" (Luca 24,36). Cristos se face pe sine prezent în procesul de împartasire a experientei lor de credinta în fata discipolilor necredinciosi. Acum cei 11 apostoli si însotitorii sai pot la rândul lor sa îl experimenteze pe Domnul Înviat. Si nu este nevoie de prea multa imaginatie ca sa ne dam seama ca si pentru cei doi care si-au împartasit experienta faptul în sine a reprezentat o deosebita întarire a credintei lor.

Ce le face Isus celor care îl experimenteaza? În primul rând El le comunica pace în sufletele lor agitate. Apoi încearca sa îi convinga ca acelasi Isus din Nazaret care a suferit si a murit prin rusinoasa crucificare e Cel care acum este viu în gloria lui Dumnezeu. Merge pâna acolo încât manânca peste fript, de care desigur nu avea nevoie - doar pentru a sublinia ceva. Apoi le deschide mintile pentru a întelege Scripturile, pentru a întelege cum indica acestea spre El. În final le da sarcina sa îi fie martori. "Voi veti fi martorii acestor lucruri" (Luca 24,48). Acestea le-a facut Isus când a aparut discipolilor în acea dimineata de duminica de acum doua mii de ani. Si la fel face când apare adunarii credinciosilor în duminica de astazi.

Acum sa privim cât de activ este Isus. El este cel care le da pacea Sa. El este cel care îi întareste în credinta si le spulbera îndoielile. El este cel care le deschide mintile si le explica Scripturile. El este cel care îi declara martori ai Sai. Discipolii nu fac prea multe în aceasta întâlnire, decât ca îsi deschid ochii pentru a-l vedea, inimile pentru a primi pacea Sa, mintile pentru a primi învatatura Sa. Iar la final, când El le spune: "voi veti fi martorii acestor lucruri", ne asteptam ca i-au raspuns: "Da, Doamne" si apoi au mers si au facut întocmai asa.

Cum dam noi marturie despre Cristos? Nu amenintându-ne semenii cu focul iadului daca nu devin crestini. Nu angrenându-ne în discutii contradictorii în care cautam sa le demonstram teologic un anume adevar. Nu. Mai simplu. Asa cum au facut cei doi apostoli ce în drum spre Emaus s-au întâlnit cu Domnul: povestind celorlalti despre întâlnirea noastra personala cu El. Împartasindu-le motivele pentru care noi suntem crestini. Asa dupa cum spunea Sfântul Petru: fiti "gata oricând sa dati raspuns oricui va cere cont de speranta voastra, dar cu blândete si buna-cuviinta" (1Petru 3,15).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi3paste
Vă rugăm să respectați drepturile de autor