www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachi2postep
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins El se roaga pentru mine
Duminica a II-a din Post, 12 martie 2006
Lecturi: Gen 22,1-2.9a.10-13.15-18 Ps 115 Rom 8,31b-34 Mc 9,2-10
pr. Ernest Munachi Ezeogu
(predica pe marginea lecturii a doua)

Ce ati spune daca l-ati vedea si l-ati auzi pe Domnul nostru Isus Cristos rugându-se pentru Dvs? V-ati simti încurajat sa stiti ca Dumnezeu cunoaste toate problemele Dvs, ca nu sunteti singur în fata provocarilor vietii? Vor începe problemele Dvs sa dispara din moment ce stiti ca Fiul lui Dumnezeu este de partea Dvs? Va veti simti încurajat sa faceti pasii decisivi de credinta pe care v-a fost frica pâna acum sa îi faceti, stiind însa acum ca Cristos este alaturi de Dvs? Astfel raspunde unul dintre primii misionari în America, Robert Murray McCheyne (1813-1843): "Daca l-as putea auzi pe Cristos rugându-se lânga mine în camera alaturata, nu m-as teme de un milion de dusmani." Dar nu trebuie sa îl auzim cu urechile noastre fizice pe Cristos rugându-se pentru noi. Îl putem auzi cu urechile credintei noastre. Pentru ca "credinta este garantia realitatilor sperate, dovada realitatilor care nu se vad" (Evrei 11,1).

Ca si crestini, suntem obisnuiti sa ne gândim la Cristos ca la judecatorul nostru. În a doua lectura, din Epistola catre Romani, Paul, pastrând imaginea de tribunal, ne invita sa îl vedem pe Cristos nu doar ca judecatorul nostru, ci si ca avocatul apararii. Imaginati-vi-l pe Cristos stând în fata tronului de judecata al lui Dumnezeu, expunându-si motivele, punct cu punct, în apararea Dvs! Ar putea sa îi spuna Dumnezeu nu lui Cristos? Cine oare, în cer sau pe pamânt, ar putea sa i se opuna lui Cristos si sa aiba vreo sansa de reusita? Cu aceste puternice imagini, Paul îi asigura pe crestinii persecutati din Roma ca sunt în deplina siguranta si ca nu au nimic de ce sa se teama. "Daca Dumnezeu este pentru noi", întreaba el, "cine este împotriva noastra?" (Romani 8,31). Raspunsul este clar: nimeni.

Paul doreste sa îi asigure pe crestinii zbuciumati din Roma de iubirea infinita a lui Dumnezeu pentru ei. Stim doar ca atunci când suntem asaltati de încercari si necazuri din toate directiile, prea usor ne îndoim de existenta lui Dumnezeu. Pentru a-i reasigura ca într-adevar Dumnezeu este înca cu ei în suferintele lor, Paul face aluzie la povestea sacrificarii de catre Avraam a propriului sau fiu, Isaac. În primul rând poporul lui Dumnezeu nu trebuie sa fie surprins daca are parte de suferinte nemeritate, din moment ce însusi Fiul lui Dumnezeu a suferit si a murit fara sa fi meritat aceasta. În al doilea rând, iubirea lui Dumnezeu este infinita. "El, care nu l-a crutat pe propriul Sau Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toti, cum nu ne va darui toate împreuna cu El?" (versetul 32).

În timpul persecutiilor, crestinii erau arestati, dusi în tribunale, judecati, gasiti vinovati de tradare si condamnati la moarte. Paul le spune ca acuzatiile care li se aduc sunt false iar sentintele sunt nule, deoarece singura judecata ce are valoare este judecata lui Dumnezeu. "Cine va aduce acuza împotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifica! Cine îi va condamna?" (versetele 33-34a). Apoi face afirmatia surprinzatoare, ca Cristos sta de-a dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. "Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a si înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi" (versetul 34b).

Aceasta afirmatie surprinde, deoarece conform stravechiului crez al crestinilor, Crezul Apostolic, Cristos (i) a murit, (ii) a înviat, (iii) s-a înaltat si sta de-a dreapta Tatalui, (iv) si va veni sa judece viii si mortii. Paul nu spune chiar asa. În loc de Cristos care ne judeca vorbeste despre Cristos care ne apara. Cristos nu este un observator neutru care vede faptele noastre si ne judeca gesturile si greselile. El este de partea noastra, sprijinindu-ne cu harul Sau, pentru a fi siguri ca nu vom cadea. Cu aceasta noua perspectiva asupra lui Cristos, care nu este un judecator nepasator ci un avocat dedicat cauzei noastre, Paul încheie cu o serie de întrebari, la care ar trebui sa raspundem si noi, astazi: "Cine ne va desparti de iubirea lui Cristos? Oare necazul, sau strâmtorarea, sau persecutia, sau foametea, sau lipsa de haine, sau primejdia, sau sabia? [...] În toate acestea noi suntem mai mult decât învingatori prin cel care ne-a iubit" (versetele 35 si 37).

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi2postep
Vă rugăm să respectați drepturile de autor