www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachi2adventB
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Sa îl lasam pe Dumnezeu sa ne gaseasca
Duminica a II-a din Advent, 4 decembrie 2005
Lecturi: Isaia 40,1-5.9-11; Psalmul 84; 2Petru 3,8-14; Marcu 1,1-8
pr. Ernest Munachi Ezeogu

Într-o zi, un director a dat telefon acasa la unul dintre profesori, sa afle pentru ce nu venise în acea zi la scoala. La telefon i-a raspuns un copilas, care, soptind, i-a spus: "Alo?" "Tatal tau este acasa?", întreba directorul scolii. "Da", raspunse tot soptind copilul. "Pot sa vorbesc cu el?", întreba barbatul. "Nu", raspunse copilul. "Dar mama este acolo?" "Da." "Pot sa vorbesc cu ea?" "Nu", raspunse din nou copilul. "Bine", spuse directorul, "dar este cineva lânga tine?" "Da, un politist!" "Un politist? Da-mi-l te rog pe politist sa vorbesc cu el", ceru directorul. "Este ocupat", raspunse copilul. "Ocupat? Dar ce face?" "Sta de vorba cu tata si cu mama si cu pompierul", sopti copilul. Directorul deveni îngrijorat: "Pompierul? Dar ce s-a întâmplat? A fost vreun incendiu?" "Nu", abia auzi el în receptor. "Si atunci ce cauta politistul si pompierul la tine acasa?" Tot soptind, copilul raspunde: "Ma cauta pe mine!"

Este cam greu ca "salvatorii" sa gaseasca copilul atâta timp cât acesta se tot ascunde de ei. În Evanghelia de astazi îl vedem pe Ioan Botezatorul în desert, strigând oamenii din Iudeea sa iasa, sa vina în desert si sa îl lase pe Dumnezeu sa îi gaseasca. Ni-l putem imagina pe Dumnezeu ca pompierul care este în cautarea copiilor "pierduti". Copilul trebuie sa iasa din ascunzatoarea sa pentru ca pompierul sa îl gaseasca.

A merge în desert înseamna sa lasi în urma pilonii vietii de care tindem sa depindem. Astfel de piloni pot fi serviciul nostru, relatiile noastre sau rutina religioasa. Dumnezeu nu poate face prea multe cu noi atâta timp cât noi speram si credem în aceste lucruri, ca si cum ar fi lucruri fundamentale ce dau sens vietilor noastre. Când inima ne este plina, nimeni nu poate intra în ea, nici chiar Dumnezeu. Mai întâi trebuie sa dam drumul la ce avem în inima, pentru ca apoi sa îl putem îmbratisa pe Dumnezeu. Acest "dat drumul" este simbolizat de calatoria în desertul neroditor.

În Biblie, desertul a câstigat semnificatia unui loc de întâlnire cu Dumnezeu. În desert poporul lui Israel l-a întâlnit pe Dumnezeu si a învatat caile lui Dumnezeu. În desert au devenit evreii poporul lui Dumnezeu, iar Domnul a devenit Dumnezeul lor. Dar mai întâi ei au trebuit sa renunte la toate lucrurile care faceau cât de cât suportabila viata în Egipt: "pestele, pe care-l mâncam în Egipt în dar, castraveti si pepeni, ceapa, praz si usturoi" (Numeri 11,5). Isus, înainte de a-si începe activitatea publica, a petrecut 40 de zile si nopti în desert. A fost un timp al descoperirii si aprofundarii relatiei Lui personale cu Dumnezeu. Chemând oamenii în desert, Ioan Botezatorul îi cheama de fapt sa lase în urma sperantele false si sa învete sa spere si sa creada doar în Dumnezeu.

Ioan a trait ceea ce a predicat. Prin stilul sau de viata, prin hainele si mâncarea sa, el a aratat ca sensul vietii nu se gaseste în bogatia de lucruri materiale ci în relatia cu Dumnezeu. Simplitatea vietii si detasarea de griji inutile si de îngrijorari specifice vietii sociale elibereaza inima pentru a putea avea o relatie personala cu Dumnezeu. Mersul în desert este primul pas al adevaratei pocainte. Înseamna a ne abandona locurile preferate de ascunzatoare si a ne pune în contexte în care Dumnezeu poate ajunge cu usurinta la noi. Înseamna sa nivelam toate acele dealuri si sa umplem toate acele vai care îi îngreuneaza lui Dumnezeu drumul spre noi, accesul Sau la noi, spre salvarea noastra.

În aceasta perioada a Adventului, Biserica reia chemarea lui Ioan Botezatorul la pocainta si marturisirea pacatelor, ca pregatire pentru Acela care va sa vina. Este o ocazie sa redescoperim dependenta noastra totala de Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat pentru El, dupa cum spunea Sf. Augustin, iar inimile noastre sunt nelinistite pâna se vor odihni în Dumnezeu. Când vom constientiza aceasta si vom face spatiu lui Dumnezeu, vom fi pe drumul adevaratei pocainte, dupa exemplul lui Ioan Botezatorul.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi2adventB
Vă rugăm să respectați drepturile de autor