www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachi26anep
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Banii conteaza
Duminica a XXVI-a de peste an, 1 octombrie 2006
Lecturi: Num 11,25-29 Ps 18 Iac 5,1-6 Mc 9,38-43.45.47
pr. Ernest Munachi Ezeogu

(predica pe marginea lecturii a doua)

Unul dintre uimitoarele semne ale timpurilor de astazi este popularitatea a ceea ce este cunoscut ca evanghelia bunastarii. Aceasta este evanghelia pe care o auzim în majoritatea mega-bisericilor care apar la televiziune, o evanghelie care îi promite credinciosului adevarat bunastare imediata. Bogatia materiale, sanatatea si relatiile de invidiat sunt leganate ca un morcov înaintea credinciosilor în perspectiva, ca fiind binecuvântarile sigure ale lui Dumnezeu pentru toti cei care cred. Unul dintre motivele pentru care evanghelia bunastarii a devenit atât de populara astazi este acela ca crestinismul traditional a îmbratisat si a predicat timp îndelungat o evanghelie anti-bunastare. Si aceasta este gresita. Dumnezeu nu este anti-bunastare. A doua lectura de astazi din Scrisoarea lui Iacob este unul dintre pasajele Scripturii care, daca nu este înteles corect, ne poate conduce la concluzia ca Evanghelia crestina se opune sanatatii.

"Ei, voi bogatilor! Plângeti vaitându-va din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre au fost roase de molii. Aurul vostru si argintul au ruginit, iar rugina lor va fi ca o marturie împotriva voastra si va mistui trupurile voastre ca focul. Ati adunat comori pentru zilele de pe urma!" (Iacob 5,1-3).

Acest pasaj suna ca o condamnare directa a bogatiei, ca o condamnare a celor bogati. Acestora li se spune sa plânga pentru nenorocirile ce vor veni peste ei. Imaginea ruginii consumând trupurile ca focul este îngrozitoare. Este suficient pentru a-i face pe crestinii dedicati sa creada ca este ceva în neregula cu faptul de a fi bogat. Multi dintre crestini ar duce-o astazi mai bine din punct de vedere financiar daca nu ar fi atât de adânc înradacinata ideea ca banul este diavolul si ca a fi foarte bogat presupune sa fii foarte rau. Si totusi, credinta ca banul este ceva rau nu este sustinuta nici de epistola lui Iacob si nici de alte carti ale Bibliei.

"Stai putin, parinte! Nu spune Biblia ca banii sunt la radacina raului?" Deloc. Biblia nu spune ca banii sunt la radacina tuturor relelor. Ceea ce spune Biblia este (ascultati cu atentie): "Radacina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au ratacit de la credinta si si-au provocat multe chinuri" (1Timotei 6,10). Banii nu sunt la radacina tuturor relelor, ci dragostea de bani, setea de bogatie sta la radacina tuturor relelor. Problema nu sunt banii, problema consta în dorinta dezordonata a omului de bogatie.

Exista un proverb latin care spune "Abusus non tollit usum", adica "Abuzul de ceva nu elimina folosirea lui legitima". Acest întelept proverb se aplica si când este vorba de credinta, si când este vorba de bani. Biblia condamna clar abuzul de bogatie. Abuzul de bogatie poate avea trei forme: a) cum se ajunge bogat; b) cum se foloseste bogatia; c) câta inima se pune în bogatie. Prima forma de abuz o vedem la cei care îi exploateaza pe saraci pentru a se îmbogati. Aparent, bogatii condamnati de Iacob apartin acestei clase. Continuarea pasajului clarifica: "Iata, plata pe care voi ati retinut-o de la lucratorii care au secerat ogoarele voastre, striga, iar strigatele seceratorilor au ajuns pâna la urechile Domnului ostirilor. [...] L-ati osândit si l-ati ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit" (Iacob 5,4-6). Bogatia este buna când omul o atinge prin munca curata, onesta, asidua. Când te folosesti de necinste si de frauda, atunci este bogatia care a venit prin abuz. Aceasta o condamna Iacob.

A doua forma de abuz o întâlnim la cei care au ajuns bogati prin mijloace oneste, dar se folosesc de bogatie doar pentru a se rasfata pe ei însisi. Isus ne da un exemplu de astfel de abuz în parabola bogatului necugetat care si-a adunat bogatii si a spus sufletului sau: "Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru multi ani. Odihneste-te, manânca, bea si desfateaza-te!" (Luca 12,19). Dar Dumnezeu îi spune: "Nebunule, chiar în noaptea aceasta ti se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?" (Luca 12,20). Bogatia, ca orice alta binecuvântare de la Dumnezeu, ne este data cu încrederea ca îi vom sluji cu ea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne da binecuvântarile Sale pentru satisfactia noastra personala. Lucru valabil inclusiv cu bogatia. A folosi bogatia pur si simplu pentru auto-rasfatare este un abuz de bogatie.

În fine, sunt cei care vad bogatia ca cel mai important lucru în viata. Pentru siguranta ei se încred mai degraba în bogatie, decât în Dumnezeu. Pentru astfel de oameni, bogatia a devenit un alt Dumnezeu. Acestor oameni le-a spus Isus Cristos ca "nici un servitor nu poate sluji la doi stapâni; caci sau îl va urî pe unul si-l va iubi pe celalalt, sau va tine la unul, iar pe celalalt îl va dispretui. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si mamonei" (Luca 16,13). Materialismul si credinta crestina nu pot merge împreuna: fie este una, fie alta.

Astazi, Iacob ne avertizeaza privitor la abuzul de bogatie. Nu ne avertizeaza privitor la bogatie, ci privitor la abuz. Sa îi cerem lui Dumnezeu sa ne dea o atitudine crestina echilibrata vizavi de bogatie: în modul de a o obtine; în modul de a o utiliza; si în modul în care ne punem inima în ea.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi26anep
Vă rugăm să respectați drepturile de autor