www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=munachi15anep
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Predestinarea si liberul arbitru
Duminica a XV-a de peste an, 16 iulie 2006
Lecturi: Am 7,12-15 Ps 84 Ef 1,3-14 (Ef 1,3-10) Mc 6,7-13
pr. Ernest Munachi Ezeogu
(predica pe marginea lecturii a doua)

Odata un grup de teologi dezbatea problema predestinarii si a liberului arbitru. În curând grupul s-a împartit în doua tabere opuse, nereusind sa se înteleaga. Unul dintre teologi era nehotarât. Într-un final s-a decis sa mearga în tabara celor care credeau în predestinare. "Cine te-a trimis aici?", a fost el întrebat teologii care sustineau predestinarea. "Nimeni", a raspuns el. "Am venit ca asa am vrut eu." "Din vointa libera?", au exclamat ei. "Atunci nu poti sa fii cu noi! Tu tii de ceilalti!" Asa ca teologul s-a dus în celalalt grup. Teologii sustinatori ai liberului arbitru l-au întrebat: "De ce te-ai hotarât sa te alaturi noua?" Teologul a raspuns: "Pai nu m-am hotarât eu, ci am fost trimis aici." "Trimis aici?!", au strigat teologii. "Nu poti sa fii cu noi decât daca ai ales liber. Nu esti de-al nostru. Esti de-al lor!"

Exista oameni care în a doua lectura de astazi din Scrisoarea catre Efeseni si nu vad nimic decât predestinare. Desigur, pasajul vorbeste despre Dumnezeu care "întru El ne-a si ales, înainte de întemeierea lumii, [...] rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Isus Cristos" (Efeseni 1,4-5). Dar trebuie sa citim aceste cuvinte nu izolate, ci în armonie cu alte învataturi biblice privind libertatea umana si responsabilitatea pe care o avem privind mântuirea noastra. Problema nu este daca Biblia vorbeste sau nu despre predestinare, ci cum întelegem noi aceasta învatatura.

În istoria gândirii crestine, învataturile despre predestinare pot sa fie clasificate în doua curente mari. Primul curent afirma ca Dumnezeu a creat doua feluri de oameni: cei pe care El i-a predestinat sa fie mântuiti (cei alesi) si cei pe care El i-a predestinat sa fie damnati (cei condamnati). Conform acestei viziuni, cei care sunt destinati sa fie mântuiti se vor mântui, iar cei care sunt destinati sa fie damnati, vor fi damnati, indiferent ce ar face în viata lor. Aceasta versiune a predestinarii este cunoscuta ca predestinarea determinista.

Problema cu predestinarea determinista este ca îl prezinta pe Dumnezeu ca pe un împartitor arbitrar al harului. Contrazice ceea ce citim la Fapte 10,34-35: "Dumnezeu nu este partinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El". Mai mult, aceasta teorie neaga validitatea eforturilor omului. Daca Dumnezeu a decis deja unde vor merge dupa ce vom muri si nu putem face nimic pentru a schimba decizia, de ce ne-am mai stradui sa facem voia lui Dumnezeu? De ce ne spune atunci Paul "cu frica si cu cutremur lucrati mântuirea voastra" (Filipeni 2,12)?

Din fericire exista o a doua cale de întelegere a predestinarii, care lasa loc libertatii umane si lucrarii umane. În aceasta varianta, predestinarea înseamna pur si simplu ca Dumnezeu l-a creat pe fiecare dintre noi cu un anume scop. Dumnezeu nu ne aduce pe lume si ne paraseste apoi sa ne gasim scopul. "Înainte de a te fi zamislit în pântece, te-am cunoscut, si înainte de a iesi din pântece, te-am sfintit si te-am rânduit prooroc pentru popoare". (Ieremia 1,5). În aceasta întelegere a predestinarii, Dumnezeu i-a creat pe toti oamenii cu un scop bun. Dumnezeu ne-a creat si ne-a predestinat mântuirii. Dumnezeu îi creeaza doar pe cei pe care i-a ales. Dumnezeu nu creeaza pe nimeni pentru damnare.

Dumnezeu însa nu ne impune binecuvântarile sale. El ne iubeste prea mult pentru a face aceasta. Asa ca Dumnezeu ne da tuturor puterea de a-i spune Nu sau Da. Acesta este misterul libertatii umane. Putem sa mergem pe drumul pe care Dumnezeu ni l-a harazit. În voia Sa este pacea noastra. Dar putem sa mergem si în directia opusa, suferind consecintele îndepartarii noastre de Dumnezeu. Atunci facem efortul de a ne întoarce pe drumul trasat de Dumnezeu pentru noi. Toate eforturile noastre nu sunt decât cooperarea cu harul lui Dumnezeu primit liber.

Lectura de astazi ne spune de ce Dumnezeu ne-a ales si ne-a creat. "Întru El ne-a si ales, înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana înaintea Lui" (Efeseni 1,4). Acesta este motivul pentru care Dumnezeu l-a creat pe oricare dintre noi. A deveni credincios nu schimba scopul crearii noastre, ci ajuta la împlinirea lui. Celebrând astazi împreuna cu Paul minunatul har de care ne bucuram în Cristos, sa ne rugam si sa lucram ca toti oamenii sa ajunga sa îl cunoasca pe Cristos si sa realizeze scopul crearii lor, asemenea noua.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=munachi15anep
Vă rugăm să respectați drepturile de autor