www.profamilia.ro /liturgie.asp?predici=mu2
 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Cooperarea noastra cu Dumnezeu
Duminica a V-a din Postul Mare

In 11,1-45: Era bolnav un oarecare Lazar din Betania, din satul Mariei si al Martei, sora ei. Maria era aceea care îl unsese pe Domnul cu mireasma si îi uscase picioarele cu parul ei. Fratele ei, Lazar, era bolnav. Asadar, surorile au trimis sa i se spuna: "Doamne, iata, cel pe care-l iubesti este bolnav!" Când a auzit Isus, a zis: "Aceasta boala nu este spre moarte, ci spre gloria lui Dumnezeu pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie glorificat prin ea". Desi Isus îi îndragea pe Marta, pe sora ei si pe Lazar, când a auzit ca este bolnav, a mai ramas doua zile în locul în care se afla. Abia dupa aceea, le-a spus discipolilor: "Sa mergem din nou în Iudeea!" Discipolii i-au spus: "Rabbi, acum cautau iudeii sa te ucida cu pietre si tu mergi iarasi acolo?" Isus a raspuns: "Oare nu sunt douasprezece ore într-o zi? Daca cineva umbla în timpul zilei, nu se împiedica pentru ca vede lumina acestei lumi. Însa, daca cineva umbla în timpul noptii, se împiedica pentru ca lumina nu este în el". Dupa ce a spus acestea, a adaugat: "Lazar, prietenul nostru a adormit, dar ma duc sa-l trezesc". Atunci discipolii i-au zis: "Doamne, daca doarme, va fi salvat!" De fapt, Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau ca vorbeste despre somnul obisnuit. Asadar, Isus le-a spus deschis: "Lazar a murit si ma bucur pentru voi ca nu eram acolo, pentru ca voi sa credeti. Dar sa mergem la el!" Atunci Toma, cel numit Geamanul, a spus celorlalti discipoli: "Sa mergem si noi ca sa murim cu el!" Când a ajuns Isus, a aflat ca era deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Si multi iudei venisera la Marta si Maria sa le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit ca a venit Isus, Marta, i-a iesit în întâmpinare. Maria însa statea în casa. Asadar, Marta i-a spus lui Isus: "Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însa si acum stiu ca tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îti va da". Isus i-a spus: "Fratele tau va învia". Marta i-a zis: "Stiu ca va învia, la înviere, în ziua de pe urma". Isus i-a spus: "Eu sunt învierea si viata. Cel care crede în mine, chiar daca moare, va trai; si oricine traieste si crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?" Ea a raspuns: "Da, Doamne; eu am crezut ca tu esti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume". Dupa ce a spus ea aceasta, s-a dus si a chemat-o pe sora ei, Maria, soptindu-i: "Învatatorul este aici si te cheama". Când a auzit, ea s-a ridicat repede si a venit la el. Înca nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Marta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casa si o consolau, vazând-o pe Maria ca s-a ridicat în graba si a iesit, au venit dupa ea, crezând ca merge la mormânt ca sa plânga acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, vazându-l, a cazut la picioarele lui si a spus: "Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit". Iar Isus, când a vazut-o ca plânge si ca plâng si iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit si s-a tulburat. Si a zis: "Unde l-ati pus?" I-au raspuns: "Doamne, vino si vezi!" Isus a lacrimat. Atunci iudeii au început sa spuna: "Iata cât de mult îl iubea!" Dar unii dintre ei au zis: "Nu a putut el, care a deschis ochii orbului, sa faca în asa fel ca acesta sa nu moara?" Isus s-a înfiorat din nou si a mers la mormânt. Era o grota, iar la intrare era pusa o piatra. Isus a zis: "Ridicati piatra!" Marta, sora celui mort, i-a zis: "Doamne, miroase de acum, caci e de patru zile". Isus i-a spus: "Nu ti-am zis ca, daca vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?" Au ridicat, deci, piatra. Atunci si-a ridicat ochii si a spus: "Tata, îti multumesc ca m-ai ascultat. Eu stiam ca ma asculti întotdeauna. Însa am spus-o pentru multimea ce ma înconjoara ca sa creada ca tu m-ai trimis". Spunând acestea, a strigat cu glas puternic: "Lazar, vino afara!" A iesit mortul, legat la picioare si la mâini cu fâsii de pânza, iar fata lui era acoperita cu un stergar. Isus le-a zis: "Dezlegati-l si lasati-l sa mearga!" Multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ceea ce facuse el, au crezut în el.

Dintre toate miracolele înfaptuite de Isus, învierea lui Lazar este cea mai uimitoare pentru oamenii din timpul sau. Credinta traditionala evreiasca era aceea ca sufletul unei persoane decedate ramânea oarecum împreuna cu trupul timp de trei zile. Dupa aceste trei zile, sufletul parasea în sfârsit trupul, pentru a nu se mai întoarce niciodata, si atunci începea descompunerea trupului. Atunci când Marta obiecteaza la deschiderea mormântului si spune: "Doamne, miroase de acum, caci e de patru zile" (Ioan 11,39), ea exprima parerea comuna ca este o situatie fara speranta. De aceea si-a întârziat oare Isus venirea la înmormântare, pentru a lasa ca situatia sa devina "imposibila" înainte de a actiona? G.K. Chesterton spunea: "Speranta înseamna sa speri atunci când lucrurile sunt fara speranta, altfel nu este deloc o virtute". În mentalitatea evreiasca traditionala a readuce la viata o persoana care era deja moarta de patru zile si aflata în putrezire era un lucru la fel de incredibil ca viziunea profetului Ezechiel în care oasele uscate ale mortilor sunt aduse în mod miraculos la viata.

Pentru primii crestini, relatarea învierii lui Lazar facea mai mult decât sa indice catre învierea lui Isus. Cristos a înviat a treia zi; trupul sau nu a cunoscut deloc putrezirea. Pentru ei acest miracol constituia o provocare la a nu renunta niciodata la speranta chiar si în situatiile disperate în care se aflau ei ca indivizi, ca Biserica sau ca natiune. Nu este niciodata prea târziu pentru Dumnezeu sa readuca la viata si sa reînsufleteasca o persoana, o Biserica sau o natiune. Mai întâi însa trebuie sa învatam sa cooperam cu Dumnezeu.

Cum putem sa cooperam cu Dumnezeu pentru a experimenta puterea învierii Lui în vietile noastre si în lumea noastra? Ei bine, toti stim deja raspunsul: credinta. Nu aceasta este însa ideea pe care o subliniaza Ioan în aceasta relatare. De fapt, nu exista nimeni în relatare, nici macar Maria sau Marta, care sa creada ca Isus l-ar putea readuce pe Lazar la viata dupa patru zile de moarte. Nimeni nu se astepta ca El sa faca acest lucru, asadar nu pe credinta în asteptare cade accentul aici. Mai degraba accentul în relatarea despre cum cooperam cu un Dumnezeu facator de minuni este pus pe ascultarea practica si pe împlinirea vointei lui Dumnezeu.

Pentru a înfaptui minunea, Isus da trei porunci, si toate sunt ascultate întocmai. Astfel se produce minunea. În primul rând, "Isus a zis: 'Ridicati piatra'... Au ridicat deci piatra" (versetele 39-41). Au înteles oamenii de ce trebuie sa faca aceasta munca grea de a ridica piatra de mormânt pentru a dezveli un cadavru mirositor? Fiti siguri ca nu. Însa credinta lor în Isus s-a exprimat nu printr-un acord intelectual cu El, ci printr-un acord practic, prin ascultare. De ce Isus nu a poruncit pietrei sa se ridice singura, fara a-i mai deranja pe oameni? Nu stim cu siguranta. Tot ce stim este ca puterea divina pare întotdeauna sa fie activata de cooperarea umana si înnabusita de necooperare. Asa cum spunea C.S. Lewis, "Se pare ca Dumnezeu nu face singur nimic din ceea ce ar putea delega creaturilor Sale". Dumnezeu nu va înfaptui printr-un miracol ceea ce putem face noi prin ascultare.

A doua porunca pe care o da Isus este adresata mortului: "Lazar, vino afara!" (versetul 43). Si mortul a iesit. Nu cunoastem detaliile cu privire la ceea ce s-a petrecut în mormânt. Stim doar ca porunca lui Isus a fost urmata de ascultare imediata. Lazar a reusit sa iasa din mormântul întunecat chiar având mâinile si picioarele legate în fâsii de pânza, si fata acoperita. Chiar si un om putrezind în mormânt mai poate face ceva ca sa se ajute pe sine.

A treia porunca este adresata din nou oamenilor: "Dezlegati-l si lasati-l sa mearga" (versetul 44). Desi Lazar a putut iesi din mormânt, nu putea nicidecum sa se dezlege singur. Avea nevoie de comunitate sa faca acest lucru pentru el. Dezlegându-l pe Lazar si eliberându-l de fâsiile mortii, comunitatea îl accepta din nou pe acesta ca unul dintre ei.

Multi crestini - indivizi si comunitati - au cazut astazi victime ale mortii pacatului. Multi se afla deja în mormântul disperarii si al decadentei, în legaturile obiceiurilor si ale atitudinilor pacatoase. Doar un miracol ne poate readuce la viata în Cristos. Isus este gata pentru un miracol. El însusi a spus: "Eu am venit ca sa aiba viata si s-o aiba din belsug" (Ioan 10,10). Suntem noi gata sa cooperam cu El pentru miracol? Suntem gata sa ridicam piatra care sta între noi si lumina chipului lui Cristos? Suntem gata sa facem primul pas pentru a iesi din locul mortii? Suntem gata sa ne dezlegam (adica sa ne iertam) si ne eliberam unii pe altii? Acestea sunt moduri diverse în care putem coopera cu Dumnezeu la minunea reînnoirii si reînsufletirii noastre ca indivizi, Biserica, natiune.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/liturgie.asp?predici=mu2
Vă rugăm să respectați drepturile de autor